Publicat de: centruldeistoriesiapologetica | Mai 9, 2009

JURNALUL COMUNITĂŢII BAPTISTE ROMÂNE de Constantin Adorian, 2

În această comună, la fel și în comuna Jegălia, doi frați Dobre Toancă și Haralambie încep lucrul Domnului care prosperă din an în an. Le lipsea însă un frate care să boteze, ei erau pocăiți însă nu cuteza nici unul să facă pasul acesta.

La București, vine cam pe la anul… un misionar trimis de comunitatea alianței din Elveția, anume Bérne. Un bărbat cărunt cu barbă frumoasă, plăcut la vorbă, simpatic și cult. Cum cunoștea limba franceză i-a fost ușor ca în câțiva ani să vorbească perfect limba română, afară de accent. el a făcut cunoștință cu frații baptiști germani și la început a căutat să atragă elemente de acolo ca să înceapă lucrul și să-i fie mai ușor, însă la ușa la care a bătut s-a înșelat căci aceia nu au voit să treacă de la această comunitate la cealaltă. misionarul își începe lucrul său și, deși la început i-a fost greu și a avut multe de întâmpinat, totuși el fiind om practic și vrednic a avut succes. Succesele creșteau și cădeau, căci avea mereu în spinare persecuția poliției. Luptă omul din răsputeri să se menție și să nu-l afunde mizeriile ce i le făceau autoritățile. totuși, el predica continuu, el se ținu tare.

Frații din Dobrogea, aflând prin frații germani că este un misionar care predică românește și cum ei nu-și dădeau seama că acela nu este baptist se puseră în legătură cu el. Mai cu seamă că și comunitatea germană avea teama de a lucra alături de români, pentru a nu fi învinuiți de propagandă și expulzați și să li se închidă adunarea, ei căutau pe cât se poate să trimită pe toți frații și prietenii români la misionar. misionarul se duse la Cerna Vodă și Jegălia și boteză pe aceștia care primiseră Cuvântul de la frații noștri. Misionarul scoase o foaie [probabil o publicație, n.r.], se puse pe tradus tractate și era în plină activitate.

La anul 1902 fac eu, constantin Adorian, cunoștință cu un tânăr Eduard Strobel. Aveam atunci 18 ani și eram funcționar practicant în drogheria M. Stoenescu din strada Academiei nr.2. În anul 1902 mă întâlnesc din nou cu acest prieten căruia mă plângeam că am cumpărat un harmoniu și sunt foarte amator de muzică și caut de un an de zile un profesor și nu găsesc. El mă mângâie surâzând spunându-mi ca să nu fiu trist că el îl va aduce chiar în astă seară, „vin cu profesorul, este fratele meu”.

Ardeam de nerăbdare să îl văd odată și în fine să pot începe, că tare aveam dorință. Adoram mult sunetele harmoniului, care se asemănau cu sunetele orgii de la Biserica Sf. Iosif.

Anunțuri

Responses

  1. Cunosc pe fr.Constantin Adorian din toamna anului 1940 , cand familia noastra s-a mutat la Bucuresti si parintii frecventau bis. Basarab. De asemenea mi-e familiar numele fr, Strobel, din comunitatea germana, credincios de mare talie in Bucuresti. Acum imi explic cum , fiul fr. Adorian, Titu, a mostenit un talent muzical deosebit pe care l-a pus in slujba Domnului. Tatal sau iubea muzica si a transmis-o fiului si noua, copiii din biserica Basarab, cand se ocupa de noi personal, in organizarea multor serbari cu cantari . M.G.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: