Publicat de: centruldeistoriesiapologetica | Martie 23, 2013

Erezii conferențiate la Institutul Teologic Penticostal București

Afis_Walton

Frații credincioși penticostali îmi sunt dragi și doresc să-mi petrec veșnicia cu Domnul Isus, cu ei și cu toți cei ce-L iubesc, cred și-L ascultă pe Dumnezeu!

Nu îmi venea să cred urechilor ce aud. E drept, prea târziu, congerința luase sfârșit.   John H. Walton conferenția pe primele capitole din Geneza lovind la baza creștinismului lovind viclean, lovind subtil, lovind înfășurat într-o iluzie de creaționism și „științism” lovind în Dumnezeu, în atotputernicia Lui, în suveranitatea Lui, în minunile Lui și în inspirația Cuvântului Său.  Presăra din când în când câte o afirmație cu înțeles dublu, ca să pară „Koșer”, „să nu-i sară broaștele din apă, ci să le fiarbă ușurel” în veninul liberalismului, al criticii de formă, ca să poată băga erezii nimicitoare pe gâtul tinerilor studenți (și unor profesori) penticostali fără darul deosebirii duhurilor.

În teologie nu este nimic nou, dacă este ceva nou, este ceva ce s-a mai spus și s-a uitat, ori este o erezie sau o aberație!

Ce a spus?  Ce a făcut?  Walton este un liberal, un adept al criticii de formă, unul care nu crede în inspirația divină, ci a supt la laptele lui Hermann Gunkel, cel care a lansat interpretarea Genezei prin prisma Sitz im leben – adică conjunctura din viață care a determinat producerea acelui text (caută Schöpfung und Chaos in Urzeit und Endzeit,1895 ).  Textul Genezei/Scripturii nu este inspirat ci trebuie interpretat prin prisma culturii antice și prin perspectiva omului din lumea antică (dar nu a israelitului sau a lui Moise, ci a păgânului babilonian sau sumerian), în cazul Genezei (nici măcar textul întregii Geneze, întrucât nu crede că este scris la imboldul și inspirația lui Dumnezeu de către Moise ci de către un narator sau un fel de editor care a făcut „cut and paste” cu bucăți de mituri antice.  El spune că trebuie să respectăm autoritatea textului, nu a lui Dumnezeu, iar textul trebuie interpretat păgânește, adică cum gândeau păgânii din contextul lumii antice în care a fost scrisă Geneza.  El pune pe același nivel Scriptura cu miturile antice ale creației , în special cele babiloniene și forțează metode de interpretare a primelor capitole ale Genezei prin ritualul sau cutuma păgână a dedicării unui templu zeilor antichității.  Mai clar, el ridică la standard de interpretare a Scripturii scrieri care sunt încondeiatea (sau în-stilus-ate :-)) sub influența domnului lumii acesteia, diavolul.  Dacă citești unul din miturile care se găsesc la popoarele păgâne, fie cu privire la creație, fie cu privire la potop (cum ar fienuma elish sau Epopeea lui Ghilgameș) îți dai seama imediat de două lumi: una drăcească, confuză, fără apel la rațiune și un dumnezeiască, clară, verificabilă prin realitate, logică în toate.  Walton vrea să lovească drăcește tocmai la rădăcina creștinismului și iudaismului – creația lumii materiale și omului de Însuși Dumnezeu în timp de șase zile.  Relatarea creației din Geneza este doar o relatare a ordinii și funcționalității!

Deși nu l-am auzit vorbind despre pacea dintre evoluționism și creaționism în reportajul audio pe care l-am ascultat, Walton este un compromis: el vrea să nu sufere pentru credință, el nu vrea să fie ridiculizat pe seama creștinismului, el vrea să fie acceptat ca om de știință care a găsit o cale de împăcare între capra creaționismului și varza evoluționnismului. (vezi articolul Creation in Genesis 1:1-2:3 and the Ancient Near East – Order out of Disorder after Chaoskampf)  și vezi acestea explicit pe la mijlocul articolului publicat de el în Calvin Theological Journal click aici (adevăratul Walton) : creatia in Geneza 1 cu 1 la 2 cu 3

Cum vrea să facă el acest lucru?  Simplu: dând primelor capitole din Geneza o interpretare prin prisma păgânismului și Sitz im leben-ului, dând o interpretare spirituală.  Adică, ca să explic ce vrea el să facă și tinerilor penticostali care se rugau și-l ascultau ca pe un mesager venit din cer:  Când zice de vreo două ori că, bineînțeles Dumnezu a făcut omul și materia, el spune de fapt, Dumnezeu este un fel de zeu sau forță care a lansat un haos care apoi evoluează în universul pregenezic iar în cele șase zile Dumnezeu face doar ordine în haos pentru a face din acesta un univers funcțional – Walton numindu-l Templu cosmic, spațiu cosmic sacru, în care Dumnezeu, care este ca un leneș, să se odihnească până în vecii vecilor, căci abia atunci și în felul acesta zeitățile păgâne își găseau liniștea.  Ele se odihneau în temple și acesta era ritualul sacralizării templului în șapte zile, ca în cele din urmă zeul să intre în spațiul sacru și să locuiască acolo.  Dar ce spune Biblia?  Dumnezue nu locuiește în temple făcute de mâini omenești și nici cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde.  „Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pămînt? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cît mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o eu!”  1Împărați 8:27   „Dar Cel Prea Înalt nu locuieşte în lăcaşuri făcute de mîni omeneşti, cum zice proorocul:   ,Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pămîntul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă? N’a făcut mîna Mea toate aceste lucruri?…” Fapte 7:48-50

Cred că sunteți de acord că Biblia nu trebuie interpretată cu ajutorul păgânismului și scrierilor sale rătăcitoare.  Biblia este deosebită tocmai că scriitorii Ei, în contrast cu scriitorii păgâni, au scris mânați și inspirați de Duhul lui Dumnezeu. Iar textele se interpretează cu ajutorul aceluiaș Duh care este în armonie cu ceea ce a spus prin alte locuri din text.  Miturile creației și potopului de la alte popoare nu sunt decât rămășițile denaturate, transmise în mod natural, pervertit, distorsionat, nebulos, ale unor adevăruri uitate.  De aceea adevărul Scripturii este așa credibil, căci prin revelația lui Dumnezeu și inspirația Duhului Sfânt adevărul de la începuturi a fost curățat și transmis pristin către omul lui Dumnezeu de chiar Martorul ocular la acele evenimente.

Apoi Dumnezeu nu se odihnește ca o păgânătate, nu este leneș, El S-a odihnit a șaptea zi de toate lucrările pe care le făcuse iar apoi a început să lucreze iarăși.  Domnul Isus spune despre Dumnezeu Tatăl: „Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează pînă acum; şi Eu de asemenea lucrez.” Ioan 5:17

Dar ce face Walton (diavol tânăr stagiar) asemenea lui Gunkel (dracul mai bătrân) abordează doar primele capitole ca să evite corelarea fiecărui text cu restul Scripturii.  Școală are Walton însă pusă în slujba celui rău.  Pe scurt, cât poate fi de scurt ca cititorul măcar să aibă o idee vagă și apoi să citească materialele atașate, Walton face din cele șase zile doar un proces (ordine, funcționalitate – mă face să râd de să mă prăpădesc) în care Dumnezeu transformă casa universului într-un cămin!  Adică au trecut milioane de ani în care Dumnezeu a pribegit și a stat uimit în fața haosului, Săracul, n-a avut cămin a avut doar casă dezordonată – la roșu.  Și deodată în prima zi crează timpul imaterial (totul e dus în afara materiei – creației efective), adică a început să ticăie un ticăit 🙂 căci timpul, spune Walton fără să-l întrebe pe Einstein – fundamentul timpului, element al ordinei – „nimic creat material”.  Mă întreb și eu aproape prostit, ordinei a ce,  dacă în prima zi și nici în celelalte nu s-a creat nimic material? Timpul cui, timpul ce, timpul unde, timpul cât? El este în mod evident evoluționist până în măduvă și toate zilele Genezei nu sunt pentru el decât ordonarea și funcționalizarea unui Big-Bang.  Stelele, pământul, corpurile cerești nu sunt adresate, soarele nu este un balon de gaz arzând în ziua creației sale, ele sunt doar ordonate, funcționalizate să arate vremurile.  Ca să ne prostească și mai departe Walton, vorbind despre ziua a doua spune:  „Empty space și not an object” spațiul gol nu este un obiect –referindu-se la spațiul/întinderea dintre ape.  Ce aberație în domeniul fizicii și lingvisticii

Sar acum la crearea omului, vă las să citiți dumneavoastră prin materiale.  Pentru Walton somnul lui Adam nu este o „chirurgie” ci este un somn asemănător cu cel al lui Avraam, în care Adam are o „revelație” de acum (spus ne-explicit) umanitatea care preexista, sau hominizii sunt împărțiți în femeie și bărbat – în consecință (diavolească) omul (adică Adam) va lăsa pe tatăl său și pe mama sa (niște hominizi) și se va alipi de nevasta sa și vor fi un singur trup: „un adevăr adânc spiritual”.  Naratorul nu se referă la un trup de carne (one flesh) ci la situația originară care a fost restaurată.  Umanitatea este divizată în bărbați și femei „și cele două vor căuta să intre în realții de tip familial”.

Apoi ca să scoată ochii sărmanilor studenți penti, spune cu sfințenie: „Evoluția nu poate avea o perspectivă integrală (the whole picture) – e important ca să putem sluji eficient celor din jurul nostru.” Aici nicidecum nu se referă la evanghelizarea lor eficientă ci la posibilitatea de a nu stârni sau răni vreun sentiment evoluționist.

În concepția lui Walton, Dumnezeu este slab, lucrează prin procese evolutive, este apoi inactiv.  Înainte de cele șase zile de ordonare nici nu avea control asupra universului, El face funcționalizarea pentru a „prelua controlul”.  Mă întreb eu iarăși prostit, preluarea controlului de la cine, de la ce?

Walton, nu știu dacă le-a spus penticostalilor, dar el preia tiparul de la mitul babilonian Enuma Elish și faptele de luptă ale zeului Marduk și le aplică ca și Hermann Gunkel la creația din Geneza.  Pentru Walton universul și toate se desfășoară prin procese naturale, Dumnezeu, cumva le face funcționale, dar Walton nu crede în Dumnezeul Bibliei.  Textul nu este inspirat ci trebuie interpretat „după norma contextului Orientului Mijlociu antic”.  Pentru Walton nu există minuni, de aceea nici creația nu poate fi în șase zile literale.

Acum în încheiere, întrucât „am râs” de atunci până acum, să „râd” în continuare cu un citat din Walton. Referindu-se la ziua a treia și că textul nu trebuie interpretat ca și crearea literală a verdeții și pomilor, lumii vegetale, ci:  „În ziua a treia Dumnezeu a creat mâncarea… Dumnezeu a ordonat lumea ca să creeze mâncarea, ce act de creație incredibil.”  Iar când a zis incredibil, toate scuturile teologice sănătoase au fost frânte – l-au crezut că e de-al lor. 😦

M-a durut profund că și cea care a făcut reportajul a avut „surpriză că aceste prime capitole ale Bibliei pot fi interpretate și altfel decât am învățat” iar acest lucru nu i-a fost repulsiv.

Moise, David, Domnul Isus, apostolii și părinții bisericești au interpretat creația în mod literal, ca o creație a lumii materiale și din nimic prin Cuvântul lui Dumnezeu.  Walton este în contradicție cu învățătura și doctrina sănătoasă lansând niște ipoteze care nimicesc fundamentul răscumpărării.  Fiind evoluționist el distruge păcatul originar, momentul când intră moartea în lume, tansmiterea păcatului adamic, și Al Doilea Adam și multe alte concepte biblice care au la bază crearea lumii în șase zile.

Închei cu niște texte din Scriptură.

Gen_2:2  În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfîrşit lucrarea, pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S’a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.

Gen_2:3  Dumnezeu a binecuvîntat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentrucă în ziua aceasta S’a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.

Exo_20:11  Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pămîntul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S’a odihnit: de aceea a binecuvîntat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.

Exo_31:17  Aceasta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn vecinic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pămîntul, iar în ziua a şaptea S’a odihnit şi a răsuflat.”

Evrei_4:4  Căci într’un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S’a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.”

Evrei_4:10  Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S’a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.

Gal_1:7  Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sînt unii oameni cari vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Gal 1:8  Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v’am propovăduit-o noi, să fie anatema!

Gal 1:9  Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!

Gal_5:10  Eu, cu privire la voi, am, în Domnul, încrederea că nu gîndiţi altfel. Dar cel ce vă tulbură, va purta osînda, oricine ar fi el.

Gal_5:12  Şi, schilodească-se odată cei ce vă tulbură!

Anunțuri

Responses

  1. In primul rand nu aveti drept de replica deoarece nu ati fost prezent, apoi chiar dumneavoastra luati unele versete si le folositi cum vreti. Asta presupune traditie (oricare ar fi ea)

    • Dragul meu darido, tu îmi interzici și să gândesc și să iau atitudine în fața a ce e bine și ce e rău. Îmi dau seama că nici nu înțelegi despre ce e vorba și care e miza. Dumnezeu să îți dea înțelepciune.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: