CEL MAI FERICIT OM

Secretul celei mai mari fericiri omenești se află… în suferință!

Aproape toți oamenii caută fericirea și-și duc viața în diferite nemulțumiri, neîmpliniri și nefericiri.  Soția se plânge de soț, soțul de soție, copiii de părinți, părinții de copii.  Oamenii sunt nemulțumiți că nu au cutare lucru, că salariul este mic, că nu au serviciu, că locuința e cu chirie sau e prea mică, veche, demodată.  Unii sunt nemulțumiți că nu au mașină, alții că mașina nu e așa bună, alții că au doar o mașină,  alții că nu au și avion, unii că nu au elicopter și alții că nu au zburat în lună.  Sunt oameni nefericiți că factura la întreținere e prea mare, alții că rata de plătit la bancă pentru împrumutul luat este sufocantă.  Sunt unii nemulțumiți că mâncarea e prea puțină sau că e prea grasă sau prea slabă, unii sunt nemulțumiți că li se strică belșugul din cămări, pivnițe, depozite.  Unii sunt nemulțumiți că sunt prea slabi, alții că sunt prea grași, alții că nu sunt ca alții.  Lucrurile pot continua așa la nesfârșit.  Perceperea lucrurilor negative și a celor care lipsesc eclipsează lucrurile pozitive și pe care le avem, făcând din noi veșnici tânjitori după fericirea iluzorie.  Nefericirea viețuiește în lucrurile pe care nu le ai sau pe care le-ai pierdut.

Viața se clarifică urgent la spitalul de urgență și în falimentările sau pierderile majore.  Acolo toți oamenii știu cum arată cea mai mare fericire.  Omul care stă în fața soțului muribund sau soției grav bolnave, cel care își vede copilul fără viață întins în fața lui, cel care și-a pierdut vederea sau mâna dreaptă, cel care nu se mai poate ține pe picioare, cel care nu se mai poate hrăni singur, cel care face pe el și nu mai are retenție, cel care nu mai poate respira decât cu aparate sau care mai are rinichi care funcționează.  Omul care este ros nemilos de cancer sau măcinat de o boală incurabilă.  Omul care și-a pierdut mirosul sau gustul.  Omul care și-a pierdut anii și viața.  Cel care stă cu pumnii strânsi și ochii roșii că l-a părăsit soția, cea care plânge în hohote că nu mai e iubită.  Cel care i-a falimentat firma sau care a ajuns pe stradă. Copilul care și-a pierdut părinții sau bunicii iubitori.  Cei care au ajuns singuri.  Cei care au intrat într-o căsătorie infernală.  Cei care au făcut fapte grave și sunt acum roși în conștiința lor sau închiși între pereții unei temnițe.  Și cel și celălalt și celălalt și… Toți aceștia spun în sufletul lor cu toată puterea și sinceritatea, cu toată convingerea și dorința arzândă: „Dacă lucrurile ar fi cum erau înainte aș fi cel mai fericit om!”

La boală sau la necaz atingerea fericirii capătă o altă dimensiune.  Vezi că un pic mai înainte aveai toate mijloacele și motivele să fii cel mai fericit.  Dacă s-ar întoarce timpul înapoi să te pună în stare în care erai înainte de a te lovi nenorocirea, ai fi cel mai fericit om!

Deci,  acum  când încă nu te-a vizitat nenorocirea sau încă nu a venit cea mai mare decât aceasta în care te afli, ai toate motivele și mijloacele celei mai mari fericiri.  Acum când ai copiii lângă tine, când ai soțul sau soția cu imperfecțiunile ei/lui, acum când nu ai ce ți-ai dori, da, chiar astăzi, poți fi cel mai fericit om.  Dacă ai putea avea perspectiva de după momentul de acum, ai vedea cu mare claritate că ești cel mai fericit om.

Recent, când am văzut suferința oamenilor în fața pierderii lucrurilor „banale”, dar care fac viața atât de trăibilă, mi-am dat seama (acum înainte de pierderea lor) că sunt cel mai fericit om și în starea de cea mai mare fericire, stare pe care mi-aș dori-o și după care aș tânji atât de mult atunci, în viitor.

Bunul Dumnezeu să vă dea o inimă recunoscătoare și mulțumită.

Publicitate