BAPTIŞTII DIN BUCOVINA de Loghin Motrescu partea I

ISTORIA BAPTIȘTILOR DIN BUCOVINA

De la 1911 până la 31.XII.1943

Întocmită de pastorul

MOTRESCU LOGHIN

BAPTIȘTII ÎN BUCOVINA

Partea de nord a Moldovei numită Bucovina, începe din Boian la Vatra Dornei. Această parte, înainte de anul 1775 era numită nordul Moldovei, iar în 1775 a fost cedată de către turci Imperiului Austro-Ungar și cuprindea 10.000 km.p. Începea de la Nistru și cuprindea ținuturile Cernăuțiului, al Storojinețului, Rădăuțului, Siretului, Sucevei, Gura-Himorului, Cîmpulung și Vatra-Dornei. Este unul dintre cele mai pitorești ținuturi ale României, cu munți falnici și păduri de fag, (de unde stăpânirea Austriacă a botezat-o Bucovina, țara fagului). Brăzdată de râurile Ceremuș, Prut, Siret, Suceava, Moldova și Bistrița, râuri cu apă cristalină și limpede ca lacrima, ea este ca o țară cântată de poeți: „Dulce Bucovină, veselă grădină, cu pomi roditori și mândri feciori, cine-n ea se vede, chiar în rai se crede, cine-i trecător te plânge cu dor”, sau „Bucovină țară dragă, eu în tine-s ca o fragă” și altele.

După vreo 20 ani (la 1790) Bucovina a fost alipită la Galiția până în anul 1849, adică timp de 59 de ani a fost sub administrație galițiană. În acest timp a venit sărăcimea din Galiția să-și caute așezări mai prospere. Ei erau de naționalitate ucraineană și poloneză și au găsit locuri libere în dulcea Bucovină. De la ei ne-au rămas numele unor comune ca: Slobozia, Comărești, Slobozia-Berlince etc. Acești căutători de locuri mai bune întrebau pe români când vedeau un loc prielnic: „Tut slobod?” La răspunsul afirmativ al localnicilor, localitatea era botezată Slobozia, adică slobod de a se așeza. Din anul 1849 și până în naul 1918 este numită ducat supus Austriei. Are o dietă de 30 membbri care guvernează Bucovina. În această perioadă de 69 de ani, austriecii au adus coloniști germani și i-au așezat în frumoasa Bucovină. Astfel avem multe comune germane răsfirate în tot cuprinsul Bucovinei, din care amintim câteva dintre ele: Alte Hute (Huta Veche), Karlsberg, azi Gura Putnei și altele. Alți coloniști au dost așezați la marginea comunelor românești, precum: Tereblecea, Frătăuți Vechi, Satu Mare etc.

Printre acești coloniști au fost unii germani de credință baptistă, ei sunt primii baptiști pe pământul Bucovinei. Am numit puține localități germane din lipsă de spațiu, dar fără să greșim sunt cel puțin 50 de localități germane, unele numai germane iar altele la marginea comunelor românești. Acești germani erau buni agricultori, dar cu atât mai mult, buni meseriași. Românii s-au împrietenit repede cu ei. Unii dintre acești coloniști și care erau meseriași au părăsit cuibul așezării coloniste și s-au așezat în satele românești ca meseriași, precum cizmari, dulgheri, tâmplari, gateriști. Așa se face că în comuna Pătrăuții de Jos se așează cu locuința frații Iacob și Ludvik Snell, întrucât în această comună era o fabrică de cherestea, iar ei erau angajați ca gateriști. Fratele Loepold Ducinschi a venit ca cizmar și la rândul lui s-a așezat cu domiciliul în Pătrăuții de Jos.

BISERICI BAPTISTE GERMANE

Deși în multe sate din Bucovina erau grupuri mici de credincioși baptiști, numim aici următoarele localități în care erau baptiști: Satu-Mare, Vama, Prisaca Dornei, Frasin, Pătrăuții de Jos, Horecea și Adîncata, totuși biserici organizate erau numai în Cernăuți (pe str. Flur) și în Frătăuții Vechi. În Cernăuți adunările se țineau într-o încăpere din casa unui credincios. Ei erau 60 de membri, cu 8 localități misionare. Ca pastor îl aveau pe fratele Rev. Iosif Tolar, cu studii teologice la Seminarul din Hamburg. Biserica din Frătăuții Vechi avea local de rugăciune propriu, care era o anexă la casa unui credincios, și erau în număr de 25 membri, având și o stațiune misionară. Ca pastor aveau îl aveau pe fr. Ferdinand Massier, iar după el pe Hamerschmidt. După ce Hamerschmidt s-a mutat la București, a fost chemat fr. Iosif Tolar din Cernăuți și a păstorit și biserica din Frătăuții Vechi. Aceste două biserici germane au supraviețuit până în anul 1940. La această dată germanii din Bucovina, în absoluta lor majoritate, s-au repatriat în Germania. Odată cu plecarea lor au încetat să mai fie baptiști germani în Bucovina. Dar zice Duhul „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează”. Apoc. 14:13 „Chiar de-ai semănat tu nu vei secera, dar ce lui Isus ai făcut va sta.”

BIBLIA ÎN BUCOVINA

Cam prin jurul anului 1905 (data exactă nu se știe – în 1906 acesta se botează la Sibiu), Societatea de Biblii Britanică angajează un colportor pe care îl aduce din Transilvania pentru Bucovina, în persoana lui Iohan Malișevschi. El se stabilește în orașul Cernăuți, pe str. Panaiten și de aici cutreeră toate satele și orașele Bucovinei cu rucsacul plin de Biblii românești, germane, ucrainiene și poloneze, în toate zilele, iarna și vara, pe vreme bună și pe vreme rea, ani de-a rândul, neabătut și neobosit. Începea satul sau orașul de la o margine, din casă în casă și din poartă-n poartă, oferind cu un preț mic o carte sfântă, „Biblia”. El era o persoană impozantă, purta barbă cioc, vorbea rar și blând și mulți credeau că e popă. De altfel, el duminica se așeza la ușa bisericii și vindea Biblii la oameni. Vorbea limba germană, română, ucraineană și poloneză (se pare că era polonez). Nimeni nu știa la care religie aparținea. Abia prin anul 1918 s-a aflat că el aparținea de crezul baptist. Când s-a început evanghelizarea între români mulți se prezentau cu o carte sfântă, era Biblia pe care omul lui Dumnezeu, Malișevschi, a răspândit-o în popor. „Dați-mi în mână Biblia cea sfântă, ea ne mângâie în orice necaz. Nu-i nor s-acopere sfânta ei rază, de când Isus aici ne-a cercetat. Las’ să lucească lumina Scripturii, prin poarta strâmtă ne conduce ea, sfaturile lui Dumnezeu cuprinde, promisiuni, harul și iubirea”.