Publicat de: centruldeistoriesiapologetica | Aprilie 23, 2009

BAPTIŞTII DIN BUCOVINA partea II

RĂSPÂNDIREA EVANGHELIEI ÎNTRE ROMÂNI

În perioada 1911-1912 oameni din comuna Straja pleacă în Transilvania la o fabrică de cherestea Polota-Ilva, jud. Mureș, ca să-și câștige pâinea cea de toate zilele. E vorba de Gheorghe Păduche, în vârstă de 27 ani, necăsătorit și Onofrei Calancea de 22 ani, tot necăsătorit. În vremea aceea, în Transilvania – Bihor, Crișana, Banat erau deja biserici baptiste organizate și prospere. Aceștia doi au aflat mântuirea în Christos de la frații baptiști din Transilvania și în ziua de 10 septembrie 1911 au fost botezați în comuna Nadeci, jud. Cluj, de către pastorul Ioan Țirban din Tăuț, Bihor. Ei însă nu s-au întors imediat acasă, ci abia în anul 1912 s-au întors în Straja, comuna lor natală. În anul 1911, la sfârșitul anului sau la începutul lui 1912, Iacob și Ludvic Snell, Teodor Grijincu și Leopold Ducinschi din Pătrăuții de Jos, Schipor Vasile din Corcești, Petre Tărâță din Cupca și alții pleacă cu pașaport în orașul Mărășeșeti – România, ca să lucreze la o fabrică de cherestea. Astfel aici în Mărășești, Iacob Snell și Leopold Ducinschi predică Evanghelia acestor români. Așa Teodor Grijincu din Pătrăuți, Vasile Schipor din Corcești și Petru Tărâță primesc crezul baptist. La scurt timp după aceea ei se întorc casă și la rândul lor răspândesc credința la rude și la consăteni.

Tot în 1911, Ferdinand Massier din Frătăuții Vechi botează pe Iacob Snell, care un an mai târziu, va fi unul dintre primii germani, care va vesti credința lui baptistă și românilor, tot atunci a fost botezată și nevasta lui, Ana. Tot în anul 1911 se convertește la credința baptistă Leopold Ducinschi care e de naționalitate poloneză, e botezat în Polonia de către un predicator polon cu numele Peter (celelalte amănunte lipsesc), dar el are domiciliul Pătrăuții de Jos.

Acum se întorc în Straja frații Gheorghe Păduche și Onofrei Calancea, aduc cu ei Biblia în buzunar și credința în inimă. După ce au vestit noua lor credință celor din casă și consătenilor, au stârnit ura preotului ortodox și a autorităților comunale, județene și regionale. Au trebuit să sufere și să fie duși în fața autorităților, dar ei au rămas credincioși Domnului. Gheorghe Păduche reușește să aducă la credință familia sa, adică: mama, cele cinci surori și un cumnat, iar mai pe urmă încă o familie, pe nume Munteanu. Iar Onoferi Calancea nu a putut culege roade în satul său natal.

În lunile octombrie, noiembrie, decembrie, Gheorghe Păduche e la muncă în munții din Brodina-Seletin. Aici se întâlnește cu un muncitor din Crasna-Putnei, pe nume Adrian Bruja, căruia îi vestește Evanghelia. Sămânța a căzut într-un pământ bun și Adrian Bruja se întoarce la Domnul și merge acasă prefăcut în alt om.

În Pătrăuții de Jos activitatea e în plină desfășurare. Iacob Snell și mai cu semă Leopold Ducinschi propovăduiesc Evanghelia românilor. Acesta o face mai cu semă Leopold Ducinschi, care era cizmar și avea legături cu clienții lui. El reușește să câștige câțiva prieteni. Ei sunt acum ajutați și de Teodor Grijincu, care era deja convertit și de alții dintre care amintim: Maria toma, Casandra Pojoga, Margalena Precopan, Rachela și Fruzina Schipor etc. Frații germani îi îndrumă pe prieteni să frecventeze Biserica Baptistă Germană din Frătăuții Vechi. Ei nu știau limba germană, dar se pare că predicile erau traduse.

Astfel anul 1912 se încheie cu câțiva prieteni în Straja, câțiva în Pătrăuții de Jos și unul în Crasna-Putnei.

În anul 1913 lucrarea începută se consolidează mai bine și apar evenimente noi care promit mult succes. Gheorghe Păduche se mută din Starja în Pătrăuții de Jos, unde a cumpărat 2 hectare de pământ de la un moșier falimentar și unde își clădește casa în anul 1913. Vizavi de el, o familie din comuna Păltinoasa, familia Hodoroabă Pavel, de asemenea cumpără 2 hectare de pământ și, la fel, își clădește casă. Această familie era numeroasă: tată, mamă, patru băieți și două fete. Fiul acestei familii, Dumitru Hodoroabă, intră în vorbă cu Gheorghe Păduche și sora lui Augustina despre credință și se întorc la Domnul el, mama lui – Maria, fratele lui – Mardare și surorile lui – Ștefania și Ileana.

Tot în anul 1913, Adrian Brujă din Crasna, convertit încă de la finele anului 1912, în lunile ianuarie și februarie, 1913, citește zi și noapte Biblia și mai cu seamă Noul Testament. Face multe însemnări și își notează unele pasaje într-un caiet pe care îl numește „Predicarea Evangheliei”. Când acest studiu este gata, el începe lucrarea. Acum îi are lângă el pe fratele său Vasile și pe un alt tânăr, Vasile Hacman. Dădea știre la un grup de case că în seara respectivă el avea să le spună mari noutăți și astfel oamenii se adunau, el se așeza la masă, după ce camera era plină, în dreapta și în stânga lui erau cei doi prieteni ai săi. El arăta un verset din Noul Testament și unul din prietenii săi îl citea, iar el predica, aceasta durând câte 3 ceasuri. Versetele preferate erau: „De ce-Mi spuneți Doamne, Doamne și nu faceți ce zic Eu”; „Unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu acolo sunt și Eu în mijlocul lor.” Cel mai mult punea accentul pe următorul verset: „Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie”. El nu cânta cântări și nu le spunea ce înseamnă pocăința întreagă, îi avertiza doar din când în când zicându-le: „când vă voi spune pocăința întreagă sigur mă veți părăsi”. Aceasta a durat cam două luni de zile. În fiecare seară alegea la dorința poporului altă casă, așa a cutreerat satul predicând Evanghelia. Iar după două luni a spus despre cruce, icoane, botez, cină, biserică etc. și oamenii l-au părăsit. Astfel aceste pelerinaje au luat sfârșit, iar credincioșii au rămas numai fratele său Vasile, sora lui Domnica, Vasile Hacman și cel ce scrie această lucrare, Motrescu Loghin.

Tot în vara anului 1913 în Pătrăuții de Jos cele două grupuri de credincioși, Gheorghe Păduche cu surorile lui Agripina și Augustina și Dumitru Hodoroabă se întâlnesc și se unesc cu grupul fraților Leopold Ducinschi, Iacob Snell, Teodor Grijincu și câteva surori, iar de aici înainte ei se adună în casa prietenului Orest Precopan și țin întruniri regulate.

Tot în vara anului 1913 se ține pe pământul Bucovinei primul botez, în care se botează cinci surori și doi frați, Augustina Păduche, Maria Toma, Casandra Pojoga, Frusina și Rachela Schipor, unul din cei doi frați este Grijincu Teodor, iar celălalt Gh. Cuciureanu sau Teodor Schipor din Corcești. Botezul are loc în Biserica Baptistă Germană din Frătăuții Vechi și este oficiat de pastorul baptist din Cernăuți, Iozef Tolar.

Astfel în Pătrăuții de Jos avem prima biserică baptistă română din Bucovina, care se întrunea regulat în casa prietenului Orest Precopan și se compunea din 11 membri botezați și cca. 10 prieteni.

Din Pătrăuți crezul a pătruns în Corcești prin rudele din Pătrăuți. De asemenea a pătruns în Cupca unde erau convertiți Petru Tărîță și Teodor Plevan. Pe acesta din urmă, părinții îl legau în casă ca să nu se ducă la adunarea baptiștilor din Pătrăuți, iar dacă izbutea să se dezlege, fugea și nu se mai oprea până nu ajungea la adunarea pocăiților din Pătrăuți.

Astfel anul 1913 se încheie cu o biserică în Pătrăuții de Jos, cu 11 membri, Crasna Putnei cu prieteni și admiratori, iar în Straja cu membrii familiei lui Gheorghe Păduche.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: