Publicat de: centruldeistoriesiapologetica | Februarie 25, 2008

Răspuns pentru Doru Radu

V-am dedicat un „post” pentru că acesta va fi ultimul meu răspuns pentru dumneavoastră. Precum ştiţi şi din experienţă personală, scrisul ia ceva timp, doar ca să permanentizezi debitarea de întrebări. Mie îmi ia nespus mai mult timp, ca să caut prin documente pentru a vă satisface întrebările generate şi să vă scriu. Ridicaţi iarăşi obiecţii cu privire la afirmaţia cazului vizitei M.S. Regele Mihai I la Los Angeles. Eu am lăsat din mărturia fratelui Rădoi doar un mic crâmpei să vină în spaţiul public iar dânsul îşi asumă responsabilitatea pentru aceasta. Nu am scris nimic din declaraţiile unor membri ALRC şi exmatriculaţi din seminar care afirmă cu tărie că fratele Ţon a fost şi înainte şi după 1980 colaborator al securităţii, tocmai pentru că mintea mea încă se împotriveşte acestei concluzii. Vreau înscrisuri mai multe, vreau ca „ochii mei să-mi fie deschişi cu forţa” unei covârşitoare grămezi de documente, explicite. Scutur din cap, mă rog ca Domnul Dumnezeu să îmi arate taina acestui om. Precum am lăsat să se audă vocea fratelui Rădoi, ba încă oferind o mai mare largheţe, am lăsat şi vocea dumneavoastră să se audă. Cred în libertatea responsabilă a cuvântului. Dacă cineva mi-ar cere documentele pe baza cărora v-am lăsat vocea să se audă, i-aş răspunde ca şi dumneavoastră că nu am o baterie de documente ci dumneavoastră sunteţi cel responsabil de ceea ce spuneţi, să vă întrebe pe dvs.

Dumneavoastră, fără supărare, depăşiţi limita rezonabilului. Dacă nu pun documente, ziceţi că nu am documentat şi că sunt duplicitar, cu prejudecăţi, fac afirmaţii nefondate etc. Dacă ofer documente îmi reproşaţi că de ce le dau, întrucât eu am afirmat că am încheiat capitolul şi sunt neprincipial. Deşi atitudinea aceasta se poate descrie prin epitete, totuşi o voi descrie printr-un text din Biblie: „Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi care şed în pieţe şi strigă la tovarăşii lor. V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit’.” (Matei 11:16,17)

Vă ofer acum şi documentele cu percheziţia, deşi mi-a luat ceva timp să fac documentul mai lizibil. Apoi la acest document trebuie să vă ofer şi contextul percheziţiei, ceea ce necesită adăugarea altor documente care sunt destul de lungi. Cu aceasta (nu din lipsă de respect ci doar din realitatea că nu vă pot satisface niciodată şi că mă tot suspicionaţi la nesfârşit de intenţii ascunse), voi încheia dialogul cu dumneavoastră. Puteţi în continuare să-mi scrieţi, cât mai concis posibil, însă veţi rămâne în domeniul privat.

Înainte de a trece la documente poate este bine să mai fac o precizare. Nu am afirmat că am auzit o chemare expresă, adică, să fi auzit o voce tare din cer, o poruncă, sau că ar fi venit la mine vreun prooroc şi să-mi spună: „Daniele, scopul vieţii tale este să scrii istorie baptistă şi să demaşti pe informatori, să sfărâmi piedestale etc.” Am început să fac ceea ce orice om obişnuit trebuie să facă: să spună adevărul, să demaşte minciuna. Biblia ne dă la toţi această „chemare”. V-aş întreba şi eu, la rândul meu, pe dumneavoastră: afirmaţi că nu aveţi chemarea de a scrie istorie, aveţi totuşi chemarea de a o critica şi chemarea de a deruta pe cei care aşteaptă să fie auzită restituirea istoriei lor? Aveţi chemarea de a vă împotrivi înţelegerii? Cred că am oferit destule evidenţe, documentat şi justificat deatul demersul meu. Ajunge atât! Cine vrea, la nesfârşit, să tot găsească tot felul de noduri în papură să se facă păpurar. Menţionaţi de oboseală şi tracasare. Oboseala: oricând mă culc, adorm în pace, mă scol şi a dispărut. Tracasarea, precum şi cea a dumneavoastră, nu mai dispare ci apare mereu din alt colţ, de după alt tufiş. Trebuie să o sting şi pe aceasta, aşa că, sper că voi beneficia de generoasa dumneavoastră înţelegere.

Să trecem la documente. Contextul percheziţiei domiciliului domnului Gheroghiţă Nicolae este cel al cercetării penale a fr. Ţon cu ocazia publicării a două lucrări ale sale. Fratele Ţon este achitat, totuşi, toţi (majoritatea) din cercul dânsului de cunoştinţe, care erau luptători pentru drepturi şi libertăţi, erau dizidenţi, sunt percheziţionaţi şi intimidaţi datorită oferirii de informaţii de către fr. Ţon şi unii martori cu privire la aceştia, în timpul cercetării. După încheierea acestei cercetări şi după „exterminarea” ALRC-ului din România dizidenţa făţişă a luat sfârşit pentru aproximativ 10 ani. Cum a reuşit securitatea acest lucru, încă mai necesită cercetare. Dintre cei percheziţionaţi am identificat până acum doi colaboratori ai securităţii dintre care unul este domnul Gheorghiţă iar celălalt este de la un alt cult (pe acesta îl las în seama lor). Cine cercetează documentele securităţii poate observa uşor, credeţi-mă, că informatorii se regăsesc în notele scrise din măsurile luate împotriva unui „obiectiv” în „proximitatea” cărui aceştia se află. Este o ţesătură diabolică, din păcate foarte inteligentă, descurajatoare uneori, dar „Cel ce şade în ceruri râde, Domnul îşi bate joc de ei.” (Psalmul 2:4) Ofer un minim de documente dintre care şi declaraţia unui alt martor baptist pentru comparare. Pe lista primului document numele domnului Gheorghiţă nu apare. Pe lângă aceştia sunt mai mulţi percheziţionaţi în acest caz, ordinele de percheziţie se află la dosar Prin informaţiile oferite se creau capete de acuzare, intimidare, ameninţare şi şantajare pentru ceilalţi care au avut contact cu aceste documente. Sunt prea multe ca se le pot pune, sper că este OK.

aprobare-perchezitii-1.jpg

aprobare-perchezitii-2.jpg

martor-ng-1.jpgmartor-ng-2.jpgmartor-ng-3.jpgmartor-ng-4.jpgmartor-ng-5.jpgmartor-ng-6.jpgmartor-ng-7.jpgmartor-ng-8.jpgmartor-ng-9.jpg

chiper-1.jpgchiper-2.jpgchiper-3.jpgperche-ng-1.jpgperche-ng-2.jpgperche-ng-3.jpg

În încheiere, doresc să fac anumite clarificări. Istoria se face pe mărturii fragmentare. În spaţiile dintre documente istoricul trebuie să facă un act de legare, de interpretare, de oferire a coerenţei şi continuităţii. Aici orice istoric onest, încearcă să aproximeze adevărul. Credeţi că manualele de istorie aşa au fost găsite înscrise pe cioburi de lut, plăci de metal, hrisoave? Nici mie nu îmi explică nimeni documentele, dar duc o muncă asiduă să ajung la adevăr şi doar atunci cănd am ferma convingere că lucrurile stau cam aşa, abia atunci îndrăznesc să le afirm explicit. Ca şi om, (doar Dumnezeu este omniştient), există întotdeauna o posibilitate de eroare. Aceasta totuşi nu înseamnă că trebuie să renunţăm la istorie. Orice ştiinţă, chiar şi cea matematică, are cuprinsă în ea posibilitatea aceasta de eroare. Sunt convins însă de un lucru. Trebuie să fiu împotriva răului, trebuie să îmi ridic glasul pentru cel nedreptăţit şi năpăstuit.

Despre colaboratorii securităţii. Au avut aceştia calităţi? Cu siguranţă! Au avut multe calităţţi, de aceea răul este cu atât mai rău cu cât se foloseşte şi perverteşte mai mult bine (un infractor inteligent, cu impresia de om bun este mult mai perfid şi mortal decât unul care te avertizează de la distanţă). De aceea securiştii i-au racolat. Aveau calităţile cele mai bune de care aveau nevoie, doar acestea să fie pervertite un pic, adică în slujba răului. Erau descurcăreţi, inteligenţi, aveau capacitatea ideilor spontane, capabili de reacţii inteligente la provocări neaşteptate, aveau culoarea mediului în care trebuiau să lucreze.

De ce nu le arăt părţile bune, calităţile? (ridică unii aceste obiecţii) este o chestie de război şi turism.

Războiul se face pe principii. Un căpitan de oaste, înainte de lupta împotriva inamicului nu-i pregăteşte pe oşteni astfel: „Bravii mei oşteni, vrăjmaşul ne este în faţă, vrea să ne invadeze ţara, să ne subjuge, vrea să ne distrugă autonomia, totuşi inamicul este foarte bun gospodar, în ţara lui nu sunt hârtii aruncate pe jos, el ascultă muzică de Bach, este cizelat, educat, îşi iubeşte copiii şi doreşte ca la urma războiului fiecare cetăţean din neamul lui să aibă mai multe domenii, să fie mai prosper, să aibă mai mult prestigiu. Ştiţi, el este şi bine construit, are muşchii tari, are o faţă blândă, ochi albaştri, păr bălai, e şi el om etc. NU! Căpitanu va spune: Inamicul vrea să ne cotropească ţara, vrea să ne ia ce avem mai scump, vrea să ne robească femeile şi copiii noştri, vrea să ne stingă neamul, vrea să ne disloce, vrea să ne ia libertatea, vrea să ne ia însăşi identitatea noastră! Nu vă uitaţi că are faţa blândă, ochi duioşi, el are o armă nespus de ucigătoare în mână, ne este vrăjmaş! Fiţi bravi! Ochiţi la inimă, la cap, nu irosiţi muniţia, ucideţi din prima etc.! Nu vă lăsaţi pe câmp răniţii, ajutaţi-vă unii pe alţii, vegheaţi unul asupra celuilalt, feriţi-vă să nu se deghizeze vreunul şi să pătrundă printre voi! Luptaţi din răsputeri, nu vă daţi bătuţi! Întreb eu acum: Este corect să-i reproşezi acestui om că de ce nu-l elogiază pe inamic?

Turismul se face altfel. În timpul când acelaş neam de oameni este paşnic, neameninţător, prietenos, cu respect pentru integritatea teritorială e vremea de turism. Se organizează excursii şi ghidul turistic va spune grupului: dragi turişti, am ajuns în ţara…, oraşul… Au o cultură de … ani. Priviţi aici monumentele, construcţiile, realizările, castelele, lalelele etc. În turism se evidenţiază lucrurile frumoase, în război se pune accentul pe lucrurile care ne ameninţă.

Dacă preoţii, pastorii colaboratori, delatorii şi informatorii se întorc din drumul lor şi îşi vor rezolva problema păcatului ascuns, există o mare posibilitate reală pentru un timp de onorare, elogiere, respect, reculegere pentru truda lor reală şi pentru contribuţiile lor pentru Împărăţia lui Dumnezeu. David, cel pocăit, a rămas cu precădere în istoria biblică OMUL DUPĂ INIMA LUI DUMNEZEU!

Nu doresc să mă impun conştiinţei dumneavoastră, sunteţi oameni responsabili şi cu discernământ. Trebuie să căutaţi mereu adevărul. Cântăriţi alternativele, hotărâţi, ataşaţi-vă unei cauze sau rămâneţi detaşaţi, indiferenţi, critici. Este alegerea conştiinţei dumneavoastră.

Cât despre mine, conştiinţa mea îmi spune că oamenii trebuie să aibă cunoştinţă şi de faţeta aceasta a istoriei, acum şi pentru generaţiile care vin. Pentru aceasta nu cred ca voi fi condamnat. Responsabilitatea acestui demers mi-l asum şi Domnul mă va judeca şi pe mine cu acelaşi etalon al Său (căci nu caută la faţa omului) cu care va judeca şi pe cei sesizaţi de mine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: