Crâmpeie din viaţa de păstor a fratelui Samuel Chibici

L-am cunoscut pe fratele Samuel Chibici din copilărie şi întotdeauna l-am perceput ca un om duhovnicesc, plin de blândeţe şi bun. Viaţa sa nu a fost uşoară, dar a trăit-o biruitor. Născut în 1926 şi-a încheiat alergarea anul acesta, 2011, pe data de 23 ianuarie.  Fratele Chibici Samuel este unul dintre cei puţini care NU s-au compromis cu Securitatea comunistă.  Se redau mai jos doar câteva crâmpeie din viaţa dânsului.

Într-o vreme, pe fratele Chibici Samuel îl dureau tare picioarele şi ar fi trebuit să meargă la biserica din Ilişeşti.  Fiica dânsului îl întreabă:

„Cum vrei tată să te duci aşa şchiop? ”  La care dânsul răspunde:

„Dar pentru mine cum umblu aşa şchiop şi să nu umblu şi pentru Dumnezeu?”

Îmi spunea odată fratele Samuel:

„Multe necazuri mi-au făcut ăştia (cei din sistemul comunist, n.a.).  Atunci când s-a construit biserica de la Ipoteşti, m-au chemat de vreo 14 ori pe la Securitate, la Departamentul Cultelor, la Consiliul Judeţean…   Mi-au zis,

– Du-te şi opreşte construcţia!

–  Nu mă duc!

–  Cum vorbeşti tu?

Le-am răspuns puţin obraznic:

–  Româneşte.  Domnilor, eu sunt între ciocan şi nicovală.

–  Cum aşa?

–  Păi, dacă mă duc la ai mei şi le spun să oprească construcţia mă fac urât lor; dacă nu mă duc, mă fac urât dumneavoastră.  Dumneavoastră ce aţi face în locul meu?

Şi au tăcut.”