Argumentul iraţionalităţii evoluţionismului

ARGUMENTUL IRAŢIONALITĂŢII EVOLUŢIONISMULUI

adaptat după Alvin Plantinga (vizează Naturalismul)

• În general naturalismul afirmă că tot ce există îşi are explicaţia în natură
• Specific include evoluţia ca explicaţie a diversităţii şi complexităţii organismelor vii

1. Cei mai mulţi dintre noi credem că abilităţile noastre de gândire, capacităţile cognitive, au ca funcţie primară producerea de convingeri adevărate. Acest lucru este drept şi deplin rezonabil. (Imaginaţi-vă că susţineţi contrariul!)
2. În mod similar, dacă aţi avea orice alt sistem de convingeri care ar avea drept consecinţă crearea de convingeri false (şi dacă aţi realiza acest lucru ), crezând acest lucru ar fi incoerent: “Eu am convingeri care au drept consecinţă faptul că convingerile mele sunt false.”

Cum funcţionează evoluţia?

Variaţii plus Selecţie naturală

Ce selectează natura? Trăsături, caracteristici adaptive.

Sunt două feluri de caracteristici adaptive:

1. Caracteristici involuntare, fiziologice: sistemul imunitar, anatomie protectivă, etc.
2. Comportamente voluntare: căutarea mâncării, evitarea dinozaurilor, a lupilor, etc. – un mecanism cognitiv pentru a facilita supravieţuirea.

Să ne concentrăm asupra punctului 2, comportamentele voluntare.

De unde vin comportamentele voluntare?

Dacă simplificăm, fiecare acţiune rezultă din perechea convingere/dorinţă

C  D ­­=> Acţiune

Să-l considerăm pe Ilici ca fiind omul preistoric. Supravieţuirea implică evitarea tiranozaurilor. Multe comportamente voluntare vor face lucrul acesta: căţăratul pe o stâncă, ascunderea într-o crăpătură îngustă, aruncarea în lacul din apropiere, fuga, etc.. Alegem oricare dintre ele şi îl numim C – comportament. Când Ilici efectuează C noi ne gândim: Lui Ilici nu-i place deloc să fie mâncat şi el are convingerea că C îl va ajuta să-şi atingă scopul ex. Dorinţă (de a nu fi mâncat)  Convingere (C îi va împlini dorinţa). Dar putem să notăm că multe alte perechi convingere/dorinţă pot fi la fel de adaptive:

• lui Ilici îi surâde idea de a fi mâncat, dar o ia la fugă ca să găsească un potenţial client mai bun
• Ilici crede că tiranozaurul este o şopârlă şi vrea s-o antreneze ca pe un animal de casă, de aceea fuge de el
• Tiranozaurul este doar o iluzie, iar Ilici vrea să piardă din greutate, aşa că se hotărăşte să alerge vreo doi kilometri cu viteză maximă atunci când vede iluzia.
• Ilici crede că este într-o cursă de alergare ce este gata să înceapă, iar tiranozaurul este semnalul de start

Există o infinitate se sisteme de convingeri, de perechi convingeri/dorinţe, egale în adaptivitate, care ar duce la un comportament adaptiv, totuşi, cel mult o pereche poate fi complet adevărată.

Evoluţioniştii susţin că evoluţia selecţionează caracteristici, trăsături de adaptare. Deoarece aceasta este o povestire evoluţionistă, am putea aplica acelaşi mod de gândire cazului nostru cu Ilici şi să ne întrebăm: Care este probabilitatea ca sistemul (mecanismul nostru) cognitiv să fie demn de încredere dacă noi am apărut în mod naturalist, prin evoluţie iar sistemul nostru cognitiv s-a dezvoltat prin evoluţie şi procese naturale?

Un sistem cognitiv demn de încredere este acel sistem care produce convingeri adevărate. Probabilitatea de a avea un sistem cognitiv demn de încredere tinde spre zero întrucât o infinitate de sisteme de convingeri/dorinţe ar fi în egală măsură potrivite pentru scopurile selectării naturale (caracteristici adaptive) şi în cel mai bun caz doar unul ar fi adevărat.

Sistemul

Ilici fuge că e în pericol -> demn de încredere şi adaptiv ; nedemn de încredere şi adaptiv; nedemn de încredere şi adaptiv; nedemn de încredere şi adaptiv; etc……∞

Dacă revenim la ceea ce am afirmat la început, faptul că este iraţional să cred că “Convingerile mele sunt false” şi în mod egal să susţin un sistem de convingeri care îmi spune că convingerile mele nu sunt demne de încredere.

Dar, exact acesta este sistemul Naturalist-Evoluţionist. Deci este iraţional să crezi în naturalism-evoluţionism. Prin urmare, ce sistem vom respinge?

Cel naturalist-evoluţionist.

Îl respingem însă cum vom explica atunci evidenţele unei proiectări, ordini în lume, pe care evoluţia încearcă să le explice? Argumentele teiste, chiar şi pentru necredincioşi, ar fi evident o variantă mai bună.