Publicat de: centruldeistoriesiapologetica | Mai 28, 2009

JURNALUL COMUNITĂŢII BAPTISTE ROMÂNE de Constantin Adorian, 9

Vacanța anului al doilea o petrecui la Ueltzen, la familia Mathies. Mathies avea omoară de apă și în Uelzen era comunitatea. Uelzen, un mic orășel de provincie la țară. Acolo, cu fiii lui Mathies, cu mult iubitoarea lor mamă, cu drăguțele lor fiice, cu bătrânul, petrecurăm de minune. Soției mele îi mergea foarte bine, începuse să se îndrepte, să fie foarte dispusă și foarte iubită de toți. Eu mă bucuram în sufletul meu că în fine putui, cu ajutorul Domnului și al fraților, să înfăptuiesc o parte din idealul meu. Bănuiam însă lucruri în sufletul meu, care nici nu le-am spus nimănui decât soției mele, care însă nu le voi mai aminti aci.

La sanatoriu, soției mele îi mergea admirabil, primea de la bolnavi cadouri, astfel că și în privința mâncării avea de 5 ori pe zi. Toate astea începură să nască în sufletul meu speranțe mari pentru viitor. Dar după câtăva vreme trebui să părăsească sanatoriul căci ea era acum în speranța de a avea un copil. Mă sfătuii eu cu fratele și sora Drews în tot chipul, rămase însă că ar fi mai bine să se ducă acasă.

Se întâmplă că la Hamburg vine în vizită vărul meu Spiess. Surpriza a fost mare, dar și aci văd mâna Aceluia care mă proteja. Și dacă la început îmi luă tot cum a luat lui Iov, acum, pentru că am ținut jurământul, îmi dădea înapoi cu vârf și îndesat. El, Domnul avu grijă ca să nu se ducă singură la București, acum când i-ar fi fost oricum greu. Deci plecă împreună cu Spiess la București. Mi-aduc aminte că era un frig groaznic. Dânsa odată plecată eu nu așteptam decât să se termine școala și să mă duc și eu. Era anul al treilea de studiu.

Fr. Fleischer își termină școala și plecă, eu aș fi rămas singur… soția mea plecase, mă hotărâi să plec și eu și să nu mai fac anul al patrulea. Consultai pe fr. E. Muller, care îmi spuse ca să mă duc și apoi voi vedea ce o mai fi, să caut să mai scriu. Cu fr. E. Muller se putea discuta, era un tată plin de iubire și de îngăduință. De fratele Heep nu am putut să mă apropiu mai mult.

Timpul plecării se apropie și eu împachetai două lăzi mari cu cărți și un geamantan și plecai cu gândul de a nu mă mai întoarce.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: