Publicat de: centruldeistoriesiapologetica | Mai 23, 2009

JURNALUL COMUNITĂŢII BAPTISTE ROMÂNE de Constantin Adorian, 5

În anul 1908 se ținea la Berlin Congresul Baptist European, Comunitatea Germană trebuia să trimită unul, cel mult doi delegați cari să reprezinte Comunitatea și să prezinte interesele Comunităței.

În consiliu se propune ca să fie trimis fr. J. Hammerschmidt, în calitate de predicator era cel mai indicat.

Fr. W. Schuller însă propune să fie trimis fr. Const. Adorian, nu fiindcă îmi este cumnat, zice el, însă pentru că cred că el ar putea obține ceva pentru români, ar fi pentru aceia ceva nou și ar fi bine să putem obține un ajutor pentru români. Fr. F. W. Schuller, un mare idealist, venise în țară cu multe planuri și lucra cu gândul și cu condeiul zi și noapte ca pentru izbânda lor. Când făcea câte un gest eroic, când lovea, când certa, când mângâia. O neliniște îl muncea, nu-i plăceau unele lucruri în Comunitate, căuta din răsputeri să aducă o reformă și dacă se poate radicală și imediată. După câteva atacuri se dete învins și voia să se retragă. Altă dată se hotărâ să lase lucrurile să meargă cum or merge. Iarăși, împins de simțul datoriei năvălea însă iar se înapoia și se mângâia citind și plângând.

Comunitatea se hotărâ în fine, după o oarecare ezitare, să fiu trimis eu ca delegat iar cumnatul meu Otto să meargă pe spesele lui, neoficial.

Fr. Schuller îmi pregăti un discurs pe care mă căznii să-l învăț pe dinafară, însă nu-l putui învăța până la sfârșit, însă ideea ce se făurea în discurs îmi stătea țapăn în minte.

La Berlin ajunși, ne așteptă în gară predicatorul… și o soră cu numele… care au rămas cam surprinși, crezând că din România vor veni doi veterani, însă veneau doi boboci.

Predicatorul, amăgit în așteptările lui, plecă curând. Sora ne duse acasă și ne primi și ne servi cum putea mai bine.

S-a făcut mult alaiu de venirea noastră prin familie, mai cu seamă că cumnatul meu Otto pusese ochii pe o fată în sala Congresului, care mai târziu i-a devenit soție.

Congresul a fost interesant pentru motivul că erau toate națiunile europene reprezentate, englezi erau foarte mulți. În prima duminică an fost la adunarea din Gubmerstrasse unde am fost prezentați. Am vorbit cu atâta ardoare că plângeam cu hohot și îi rugam să ne vie în ajutor că aducem Evanghelia poporului român care șade în mare întuneric.

La Congres, când fui invitat să vorbesc, prezida fr. Liebig ședința, care mă face atent că am voie să vorbesc două minute.

Un amănunt îl uitai, trebuia trecut înaintea acestuia, adică la anul 1907 la 21 mai avui căsătoria mea cu Luisa hehn. Trebuie să amintesc aci că frații tineri și surorile și-au dat cea mai mare osteneală să împodobească sala adunării cu flori și verdeață, cu ghirlande etc. Un verset mare din flori era agățat în față iar scaunele pe care am șezut eu cu mireasa mea au fost îmbrăcate în flori, ce-am cunoscut noi, am avut cel mai frumos împodobită sala dintre toate nunțile câte au avut loc. Eu drept spunând, nu aveam dispoziție și chef de nimic, eram trist și nu știu de ce. Nu vreau să descriu tot mersul nunții căci m-aș lăți prea mult cu descrierea mea.

Plecat la Congres eram deci căsătorit de aproape un an. La Congres am amintit mai sus îmi dete două minute timp să vorbesc și în acelaș timp fratele englez Rushbrooke traducea.

Văzându-mă încolțit de a nu putea ține discursul pregătit și fiind tocmai ca și când aș fi căzut în apă, din care trebuia să mă salvez, improvizai câteva crâmpeie din ce doream să le spui și mă repezii într-un foc de a le spune ce doream pe scurt. Rushbrooke mă trase de haină căci el voia să traducă ce spuneam. Eu nu mai ținui seama de nimic și vorbii înainte și terminai. Rushbrooke începu să râdă și explica el, nu știu ce spuse el în englezește, că la urmă îmi dete mâna.

În dosul meu pe scenă se afla fr. Rawley, predicator la cea mai mare comunitate din America. El dori să-mi vorbească însă nu cunoștea limba germană, astfel că chemă pe fr. Onken să-mi spună că dacă sunt dispus să încep lucrul Domnului el mă va susține. R. Onken na întrebă de fratele Hammerschmidt și de fr. Weigel. Apoi îmi dete cartea lui de vizită și Rawley pe a lui își notează numele meu și lucrul se isprăvi.

Se făcu începutul lucrului Domnului fără ca unul din noi să știe ce pregătise Domnul.

Se ținu în fine marele concert și ultima adunare de adio. Splendida și impozanta adunare de adio – ne deterăm cu toții mâna și ne strecurarăm acasă. Eu plecam cu cele mai frumoase impresii din Berlin și cu un ghiozdan plin cu referate germane și engleze, cu cocarde cu insigne și mici cadouri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: