Publicat de: centruldeistoriesiapologetica | Mai 3, 2009

BAPTIŞTII DIN BUCOVINA, partea XII

FAPTE ȘI ÎNTÂMPLĂRI

Era în anul 1921, într-o joi dimineață când văd un străin îmbrăcat cu haine naționale îndreptându-se spre locuința mea din Corcești. Când m-am uitat mai bine la el era fr. Silvestru Ungurean, după ce ne-am salutat am intrat în cameră și dacă l-am întrebat cu ce ocazie vine la noi a spus că a vrut să-mi facă o vizită. Apoi, în primele ore după masă mi-a spus să mă îmbrac și să merg cu el, dar nu mi-a spus unde mergem. Am plecat cu el, am trecut pădurea Vuliva, am trecut com. Frătăuții Noi, am trecut com. Maneuți și am ajuns la Dornești, apoi am plecat cu trenul. La stăruințele mele, abia în tren mi-a spus că mergem la Mihoveni. Când am ajuns la Mihoveni, casa părintească a fratelui Silvestru Ungurean era plină de nuntași, iar eu am celebrat căsătoris religioasă a lui Silvestru Ungurean cu sora Veronica Ciobanu pe care am botezat-o altă dată.

La Mihoveni s-a făcut primul botez în jud. Suceava. Lume multă s-a adunat la malul râului Suceava. De față era și fratele Constantin Adorian, președintele Uniunii și Atanasie pascu din Banat, care urma să oficieze botezul, de fapt primul său botez. Pe prund se făceau 2 colibe pentru îmbrăcarea candidaților la botez. Deodată a izbucnit o voce puternică care striga mulțimii din răsputeri „Pocăiți-vă căci Împărăția cerului este aproape!”. Era vocea fratelui Onofrei Popovici din Calafindești, iar după asta se auzea vocea lui Atanasie Pascu la fiecare Candidat „cel ce va crede și se va boteza va fi mântuit!”.

În vremuri bune se pot face lucruri bune. În Pătrăuții de Jos și Corcești s-a format un cor mixt cu buni cântăreți. Corul acesta se ducea prin biserici și cânta cântări de laudă lui Dumnezeu. Corul a fost chemat și la mica biserică din Costișa. Noi ne-am dus cu corul iar frații din Costișa au invitat pe mulți să vină și să asculte cântările, iar între cei veniți era și directoarea de la școala primară. Noi am cântat cântările „Chiar Dumnezeu a pregătit”, „Cât de frumoasă este vestea”, Mare-i Domnul”, „Cobori”, „Din a morții vale neagră” etc. Doamna a rămas adânc impresionată și a exclamat „Voci îngerești!” apoi ne-a spus un proverb în limba germană care tradus sună astfel „De omul care cântă alipește-te, căci omul rău n-are cântec.”.

Au fost și multe necazuri printre frați. Odată autoritățile locale din Calafindești au arestat pe frați și si-au dus în orașul Siret la Prefectură. Acolo prefectul i-a amenințat pe frați că dacă nu se lasă de rătăcirea pocăților, „Vă pun jos” zicea el, „pe fiecare și vă dau la fiecare câtedouăzeci și cinci de bote.” La acestea a răspuns fratele Onofrei Popovici cu cuvintele „Laudă să fie Domnului și pentru douăzeci și cinci de bote.”

După moartea fr. Nicolae Ruști din Arbore în 1924, care era bătrânul bisericii, lupta (pentru conducere) s-a dat între fratele Mihai Ruști, fratele celui mort și Nicolai Iliese, pentru care din ei doi să ocupe postul de bătrân al bisericii. Toate încercările lui S. Ungurean de a-i împăca au dat greș. Într-o zi îl trimite pe Silvestru Andreiciuc cu care colabora în lucrare și-i zice „Du-te la Arbore, poate îi poți împăca pe Mihai Ruști și Nicolai Iliese. S. Andreiciuc se duce și după o muncă titanică i-a împăcat. Se întoarce la Mihoveni să-i raporteze lui S. Ungurean. El zice „Iată i-am împăcat.” „Cum?” îl întreabă S. Ungurean, „Care a rămas bătrânul bisericii?” „Amândoi”, răspunde Andreiciuc. „Cum amândoi?” întreabă Ungurean. Andreiciuc zice, „uite așa, unul într-o duminică și celălalt în duminica următoare”. La aceasta S. Ungurean rămâne uimit și îl întreabă pe S. Andreiciuc, „Măi frate Andreiciuc, ai mai văzut undeva o biserică cu 2 conducători?” „Da am văzut” răspunde cu zâmbetul lui plin de umor. „Unde?”, îl întrebă S. Ungurean. Iar el stăpânindu-și râsul zice, „La Arbore”.

Eu nu aveam multe calități, poate dacă erau multe mai pierdeam din ele dar am căutat ca acea una pe care o aveam s-o păstrez. Îmi pregăteam bine predica și asta au observat frații de pretutindeni și eram chemat pretutindeni. Floarea, soția fratelui Calancea a murit iar eu m-am dus să conduc servicul de înmormântare. Am crezut că am întârziat. Când am sosit curtea era plină de lume și de frați care veniseră să-și ia ultimul rămas bun de la sora Floarea. Pe când înaintam printre cei prezenți văd că unul din mijlocul unui grup arată cu degetul spre mine și spune celorlalți „uite acesta-i”. Erau frați din Ciudei dintre care numai unul mă văzuse. După înmormântare m-au invitat să vin la ei. Eu am fost la ei și am ținut o predică. După 15 ani, cel ce arătase cu degetul spre mine îmi spunea, „și astăzi țin minte și pot să spun cuvânt cu cuvânt predica ce ai ținut-o prima dată în Ciudei.

Biserica Arbore aparținea fr. S. Ungurean și era aceiași depărtare de la Mihoveni la Arbore ca și de la Pătrăuți la Arbore. Arborenii veneau și mă rugau să-i primim în cercul nostru. Eu însă am refuzat zicând „de ce să-l supăr pe fr. Ungurean?” Odată au stăruit să mergem cu corul la Arbore, „aceasta da, vom merge”. Într-o duminică de iulie ne-am dus cu 2 căruțe luând pe cei mai buni cântăreți. Când am ajuns, am intrat în casa de adunare la fr. Vasile Pahome. Tocmai atunci se ținea școala duminicală și se vorbea despre călătoria și așezarea lui Avraam în Canaan. După ce s-a terminat ora biblică, eu am început a cânta, și cu mine toți coriștii, cântarea „Dumnezeu când a chemat pe Avraam din Caldeia ca să meargă-n Canaan, i-a promis câ îl va binecuvânta cu o seminție în toată lumea”. Am cântat toate 3 versetele și în timp ce noi cântam melodioasa cântare frații din Arbore plângeau.

La Volovăț lucrarea a mers cu pași grăbiți. Nu mult după ce am botezat pe 32 dintre ei, iarăși aveau 50 de candidați pentru botez. Noi am invitat pe Radu Tașcă din Curtici să vie și să facă el botezul. Fratele a venit și împreună cu el și S. Ungurean. Am ținut mărturisirea cu prietenii, s-au primit 50. Ca să evităm o tulburare, căci lumea se pregătea să se împotrivească, nu ne-am dus la apa Suceviței si am ieșit din sat, am luat-o spre comuna Burla, am depășit com burla, ne-am dus pe drumul ce duce la Arbore, deci între Burla și Arbore curge un râu mititel, acolo am găsit o adâncime unde fr. Radu Tașcă a condus în apă pe cei cincizeci de credincioși, iar eu cu fratele S. Ungurean și mulțimea cântam pe mal „Cine crede se botează, cine-a crezut s-a botezat.”

Unde sunt acele vremuri?…

***

Pe vremea când președintele Uniunii Baptiste era fr. Constantin Adorian, din când în când, mă duceam la București cu treburi de ale bisericii, iar când mă întorceam aduceam ajutoare pentru săraci. Cu astfel de treburi eram într-o lună de iulie la București și după ce totul a fost gata am pornit spre gară să iau bilet și să mă întorc acasă. Eram deja pe Calea Griviței (bucureștiul îl cunoșteam bine încă de când eram la Seminar) și aproape de Gară, dar deodată cineva din lăuntrul meu îmi zicea să mai amân precarea cu o zi și nu puteam înainta deși eram aproape lângă pereții gării. Îmi era dor de casă și de frați, dar s-a format o opoziție în ființa mea și glasul ascuns îmi zicea, „întoarce-te!” Am ascultat și m-am întors din drum. A doua zi nimeni nu mă mai oprea, am mers la gară, am scos bilet și m-am urcat în tren și am plecat. Între București și Ploiești este o gară numită Vintileanca. Am privit cu groază ruinele a două trenuri care ieri s-au ciocnit aici. Era trenul de călători cu care voiam cu o zi înainte să călătoresc spre Bucovina și care s-a ciocnit cu un marfar. Au fost 30 de cadavre și vreo 70 grav răniți. Mi s-a strâns inima în mine și am mulțumit lui Dumnezeu și mie că am ascultat de glasul ce cu o zi înainte mă oprea să merg cu acel tren. Iar Duminica următoare am istorisit fraților din Calafindești această întâmplare în adunarea ce o țineam în pomătul fr. Samoil Moloci (căci locul de rugăciune era neîncăpător). Aș vrea să mai am roade ca acelea de la Calafindești.

Silvestru Ungurean într-o zi mergea pe o stradă a orașului Suceava îngândurat și meditând. Dând puțin din cap, cum e felul lui, când într-un loc vede 4 oameni discutând și gesticulând care mai de care mai tare, iar când s-a apropiat de ei i-a cunoscut pe toți, pentru că el îi botezase mai înainte. Însă acum unul dintre ei era penticostal, al doilea creștin după Evanghelie, al treilea era adventist și ultimul milenist. Ei își discutatu și își lăudau fiecare crezul lui. Silvestru Ungurean le-a spus următoarele, „Mulțumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe nici unul dintre voi, afară de Crisp și Gaiu, pentru că nimeni nu poate spune că ași fost botezați în numele meu. Da am mai botezat și casa lui Ștefana, încolo nu știu să mai di botezat pe altcineva” (dându-le de înțeles că el se leapădă de botezul pe care li l-a administrat), iar ei când au auzit aceasta au tulit-o care încotro ca potârnichile din cuib, iar S. Ungurean a rămas singur dând din cap după ei. 2 Împărați 19:21

În anul 1943 închisorile din Cernăuți erau pline de pocăiți condamnați pentru credința lor în Christos. Într-o noapte a izbucnit un incendiu la palatul guvernamental, la al doilea etaj. Imediat au adus 70 de pocăiți de la închisoare și pe care i-au pus să scoată arhivele și lucrurile de preț din camerele incendiate. Jos un cordon de polițiști păzeau clădirea ca nimeni să nu se strecoare înlăuntru. Dar populația Cernăuțiului striga „și noi mergem să salvăm bunurile în primejdie”. „Nu, voi nu aveți voie să mergeți”, au răspuns autoritățile, „acolo numai pocăiții sunt de încredere.”

Tot atunci pocăiții de la închisoare erau trimiși în fiecare zi să lucreze la oamenii statului iar seara veneau și dormeau la închisoare. Într-o dimineață s-a prezentat un preot ortodox la directorul închisorii și a cerut 10 pocăiți. „Nu mai avem părinte, i-am dat pe toți, putem însă să vă dăm pe alții nepocăiți” a răspuns directorul închisorii. „Nu”, a răspuns preotul, „nu pot să iau decât numai pocăiți, căci eu am să mut mobila dintr-un loc în altul și am lucruri de valoare, nu pot să le dau pe mâna oricui.” La aceasta directorul a răspuns, „Părinte, eu îți dau oameni din religia dumitale și de cum și i-ai crescut așa îi ai”.

Într-o duminică dupămasă am sosit la biserica din Volovăț și am început serviciul divin. Pe când predicam, prin curte deja venea plutonierul de jandarmi. Când l-am zărit am ieșit în tindă, din tindă am ieșit în altă cameră, iar jandarmul a intrat în adunare. Eu, ca nu cumva să mă găsească acolo, am ieșit pe o fereastră și am plecat pe o uliță dosnică. La un loc m-am întâlnit cu fr. Miron Robu, el se ducea la adunare și i-am zis, „Du-te frate Robu și vezi ce e acolo, apoi vino și-mi spune.” El s-a dus, a văzut că jandarmul luase pe toți cei străini, i-a scos afară din sat și ei s-au dus. La aceasta m-am înapoiat în adunare, m-am urcat la amvon și am continuat predica începută. „Fuga e rușinoasă dar e sănătoasă.”

Fratele Dumitru Hodoroabă avea un cerc de lucru foarte larg, el avea însă un cal și o căruță care îl ajuta în călătorii. Odată, când se întorcea dintr-o astfel de călători și mai avea de urcat dealul mare până acasă, calul său a slăbit și nu mai putea trage căruța. În valea aceea era o prăvălie și restaurant pentru călători. El a intrat și a cerut 2 kg de ovăz ca să dea de mâncare la cal, dar a cerut pe datorie căci bani nu avea (doar venea din misiune). Patronul a refuzat ca să-i dea fiindcă nu-l cunoștea. Atunci Dumitru Hodoroabă a scos portmoneul lui din buzunar (bineînțeles gol) l-a pus zălog și a primit ovăzul și l-a dat la cal. Calul a mâncat, a prins, cum se zice, inimă și a urcat dealul. Dumitru Hodoroabă niciodată n-a cerut de la frați nimic și nu s-a plâns de nimic, pentru că el aștepta o plată mai bună în ceruri. Așa s-a lucrat în Bucovina.

Biserica Petriceni a avut totdeauna progres datorită fraților Rotai, Carliciuc, Vorobeț, Morari etc. Aproape în fiecare vară administramaici un botez sau două. Un șef de jandarmi, Vicarion a vrut să vadă cum se face botezul și astfel a spus fraților că atunci când se va oficia un botez să-i dea de știre că el va veni cu soția să vadă botezul. Așa fiin lucrurile frații i-au dat de știre că mâine, duminică, la orele 11 se va face botezul în locul anumit, râul Siret. Noi ne-am dus cu candidații și credincioșii și la ora 11 am îndeplinit botezul. Șeful a lipsit, iar noi, după aceea, am plecat la biserică să facem punerea mâinilor și cina Domnului. În drum frații s-au întâlnit cu plutonierul care venea la botez, dar cu întârziere. Frații i-au spus că botezul e deja îndeplinit, „Dvs. ați întârziat”. Atunci el a început să vocifereze, „Nu-i valabil fără mine, toată lumea să se întoarcă înapoi și botezul să se facă încă odată în fața mea, altfel botezul îl declar nul!” Frații au zâmbit și și-au văzut de drum.

Fratele Silvestru Ungurean a fost la o biserică în județul Suceava. La întoarcere a lut-o spre Ipotești să mai viziteze pe frați. când să intre în sat, hop! și șeful de jandarmi e acolo și îi strigă: „Ungurean, autorizație ai?” „Da, am” îi răspunde el. „Adu s-o văd”, zice plutonierul. Atunci el scoate cele două mere mari ce le avea în buzunar, primite de la o soră, și i le dă. El le-a luat și astfel el a putut face vizita proiectată.

Încheiere

Iubite cititor, te rog să mă ierți dacă am greșit cu ceva, eu nu am vru să greșesc, dar poate ceva am uitat cu scurgerea anilor. Poate în loc de trei am făcut patru, asta fără să vreau, sau ceva am trecut cu vederea. Poate în unele locuri am exagerat, iar în altele nu am atins ținta, pentru toate cer iertare. Iar pe dumneata, te rog , pu-ne mâna pe creion și scrie mai bine decât mine.

Eu atât am putut, atât am făcut.

17.XII.1968 Motrescu Loghin

Anunțuri

Responses

  1. Si parintii mei au fost botezati de fr. Ungureanu, la apa Sucevei. Fr. Ungureanu era un abil povestitor cu o tenta usor ironica, un bun si credincios misionar, in adevaratul sens al cuvantului, plus o voce extraordinara.
    Astept o ‘cronica’ a bisericii din Falticeni, pastor fr. Hapenciuc Orest.

  2. elenamarin alexe

    Exista o cronica destul de frumoasa scrisa de tatal meu dar inca asteptam o posibilitate de tiparire a acesteia impreuna cu altele scrise de dansul. Cred ca sunt impreuna vreo 300 pagini in manuscris in total.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: