Publicat de: centruldeistoriesiapologetica | Aprilie 27, 2009

BAPTIŞTII DIN BUCOVINA, partea VI

În toată scrierea de până aici nu am spus nimic despre prigoniri. Eu de fapt nu atribui cuvântul prigonire fiecărui jandarm care se rânjește la un pocăit. Se știe că în istoria bisericească au fost cele zece prigoniri ale împăraților romani (când credincioșii erau arși pe rug pentru credință pe timpul lui Nero), apoi prigonirile bisericii ortodoze contra paulicienilor, când au omorât mai mult de 100.000 de oameni, când câmpiile și munții din Armenia erau pline de cadavrele paulicienilor. Paulicienii erau o ramură a primilor creștini care țineau mult la învățăturile apostolului Pavel. Apoi au fost prigonirile papilor contra reformației, când credincioșii erau arși pe rug pentru credință. Amintim numai 2 mari învățați creștini, Ioan Hus și Baltazar Hubmaier, care au fost arși pe rug pentru credința lor în Cristos. Prigonirile, atunci sunt prigoniri când sunt organizate și patronate de stat ori astfel de prigoniri după Războiul de 30 de ani nu au existat. Totuși creștinii au avut de suferit din partea unor conservatori prea zeloși pentru religia strămoșească, care de capul lor au asuprit pe credincioși. Aceasta într-o oarecare măsură a depins și de atitudinea credincioșilor față de autoritățile locale. De exemplu, în bucovina au fost 3 predicatori principali (activi), unul dintre ei , Silvestru Ungurean a fost hărțuit și necăjit (nu zic prigonit căci el n-a stat 12 ani la închisoare ca Ioan Bunyan și nici n-a fost pus pe rug ca Ioan Hus). Totuși a fost tradus în fața autorităților locale și mai câte o zi două la beci. Iar Dumitru Hodoroabă și Loghin Motrescu, care au lucrat în aceiași Bucovină ca și Silvestru Ungurean, sub aceeași administrație, aceleași legi, aceiași jandarmi, aceiași preoți ortodocși, aceleași obiceiuri etc., ei nu au fost atât de mult urmăriți și necăjiți. Nu zuc că nu au suferit deloc, ci zic că au suferit prea puțin și de aceasta nu s-au plâns și nu se plâng până în ziua de stăzi. O zicală bătânească zice „După cum e «bună ziua» așa și mulțumita, iar când treci pe lângă un câine, astupă-i gura cu pâine și n-arunca în el cu piatră că atunci mai rău te latră”.

Prigoniri

Evenimentele politice din anul 1940 au adus la cârma statului român pe Ion Antonescu, un om de o amintire penibilă. Acesta după un an și ceva, la stăruințele clerului ortodox, a dat un decret de anulare a Cultului Baptist în România. Astfel casele de rugăciuni au fost sigilat, iar unele prefăcute în diverse magazii. Mare parte dintre credincioși au fost arestați și duși în fața Tribunalului Militat din Cernăuți și condamnați de la 1 an la 30 ani de închisoare. De suferit mult au avut frații din Petriceni, unde un plutonier de jandarmi cu numele Găină, nu numai că i-a predat pe credincioși Tribunalului Militar dar i-a și maltratat cu cîini. Tot așa frații din Igești, vicov și cu deosebire frații din Calafindești, au suferit mult, unde sora Domnica Moloci a murit la închisoarea de la Mislea iar soțul ei, pionier al Evangheliei, fr. Samoil Moloci a venit bolnav și a trebuit să i se amputeze un picior. E cu neputință să descriem toate suferințele îndurate de credincioși dar desigur Dumnezeu nu le trece cu vederea și la venirea Domnului vor fi deplin răsplătiți.

(Se va omite Situația membrilor bisericilor baptiste pe comunități și biserici

la 30.XII.1943″)  Dacă este cineva interesat de această statistică să o solicilte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: