Publicat de: centruldeistoriesiapologetica | Aprilie 16, 2009

LEGITIMAŢIA LUI DUMNEZEU

legitimatie1

Pentru a fi Dumnezeu, o ființă trebuie să fie extraordinară, dumnezeiască! Un dumnezeu nu face nicidecum lucruri obișnuite. El nu este obișnuit, căci altfel ar fi om și nu Dumnezeu. Dumnezeu este ieșit din comun. Lucrurile pe care le poate face un dumnezeu sunt minuni. Mai bine zis, minunile sunt specialitatea lui Dumnezeu! Pentru a fi Dumnezeu, El trebuie să facă ceea ce nu poate face un om prin puterile lui. De asemenea, Dumnezeu trebuie să facă ceea ce nu pot face mai mulți oameni asociați împreună. Unui ateu, pentru a fi convins de existența lui Dumnezeu, trebuie să-i arăți că Ființa despre care vorbești a făcut și poate face lucruri care sfidează normalul, lucruri total extraordinare, de neconceput, ieșite din comun, imposibile. Dacă ar fi aproape posibile sau realizabile, acestea nu l-ar caracteriza pe Dumnezeu și nu i-ar putea conferi dreptul de a se încadra în categoria „Dumnezeu”. Apoi aceste lucruri de necrezut, imposibile dar totuși realizate, trebuie să fie clar asociate cu Ființa în cauză, astfel ca să nu fie nici un dubiu că Ea este aceea care a determinat aceste lucruri fantastice, incredibile, de neimaginat. În legitimația lui Dumnezeu trebuie să scrie „incredibil”, „imposibil”, „extraordinar”, „de neimaginat”, „fantastic”, „dincolo de rațiunea umană”, „nemaiîntâmplat”, „nemaiauzit”, „nemaivăzut”, „uluitor”. Abia tunci când această Ființă are în palmaresul Său toate acestea, își poate merita dumnezeirea.

Ce poți aștepta de la Dumnezeu decât miraculosul?!

Ei, Dumnezeu chiar aceasta a făcut! A creat un univers în șase zile. A creat o fantastică lume în macro și micro detaliile ei. Este incredibilă, extraordinară complexitatea și igeniozitatea vieții și frumuseții în universul creat de El. Dumnezeu a despărțit Marea Roșie ca israeliții să treacă prin ea ca pe uscat, a făcut să cadă pâine din cer (mana) cu care a hrănit aproximativ două milioane de oameni în pustie timp de mai bine de 40 de ani. A făcut ca această mană să cadă cu regularitate, iar vinerea, în mod consecvent, să cadă în cantitate dublă! Care om sau asociere umană ar putea face așa ceva? A făcut să coboare foc din cer și câte alte lucruri de genul acesta… (fără să mai menționez potopul, urgiile din Egipt, secarea Iordanului, prăbușirea zidurilor Ierihonului, distrugerea unor armate întregi într-o clipită etc.). Deci este extraordinar!

Venind la inima creștinismului, Isus, Fiul lui Dumnezeu, se naște din fecioară! Dacă s-ar fi născut dintr-o pereche n-ar fi fost nimic demn de Dumnezeu! Ar fi fost lucrul obișnuit! El preface apa în vin! Dacă ar fi cules struguri și ar fi făcut must și apoi l-ar fi fermentat, ți-ai fi bătut joc de evangheliști și ai fi spus: „Ce acesta-i dumnezeu?!” Oricine poate face aceasta, este normal, lucru ordinar! Isus a umblat pe mare (și încă mare înfuriată). Dacă umbla pe un lac înghețat, iarăși obiectai: „Oamenii mai curajoși sau nesăbuiți pot face lucrul acesta, nu e nimic dumnezeiesc în el!” Totuși Isus a mers pe apele zbuciumate ca pe uscat! Isus a înmulțit cinci pâinișoare și doi pești de a hrănit cinci mii de oameni cu ele! Zici, „Asta-i prea de tot, așa ceva e imposibil, este un mit!” Isus potolește o furtună strașnică cu o singură rostire: „Taci, fără gură!” Nu mai zici nimic, ci doar zâmbești ironic și murmuri în sinea ta: „Acesta-i ori naiv, ori idiot, chiar crede așa ceva? Așa ceva nu se întâmplă, este imposibil!” Isus învie pe un mort, pe fiul unei văduve. Spui, „reanimare, moarte clinică!” Isus învie pe Lazăr care a intrat în putrefacție, pute, s-au plimbat muștele pe el, miroase greu, – de trei zile e mort, mort deabinelea, mort de tot, mort de mort. Zici: „Nu pot să cred așa ceva, este incredibil, nemaiauzit, împotriva oricărei rațiuni și oricărei experiențe omenești.” Dumnezeu, Cel care a despărțit Marea Roșie, mărturisește cu voce tare în auzul publicului, de două ori, despre Isus că El e Fiul Lui preaiubit în care își găsește plăcerea! Zici: „Li s-o fi părut!”

Isus, Cel neprihănit, este răstignit pentru păcatul lumii, este omorât bine de tot. După ce e biciuit soră cu moartea, este crucificat până își dă duhul, apoi mort fiind este omorât încă odată, fiind străpuns în inimă cu o lance. Apă și sânge ies din ventricolul drept. E vânăt, țeapăn, extramort. Este îngropat, este sigilat în mormânt, este păzit de o gardă de soldați romani să nu existe nici un dubiu asupra morții și rămânerii lui pe veci îngropat. Ciudat, de vineri până duminică dimineața soldații nu aud nici un geamăt ci probabil doar bâzâit de muște. Duminică Isus învie din morți, se arată viu, foarte viu, extraordinar de viu, la ucenicii săi și în timp de 40 de zile la aproximativ 500 de oameni. După 40 de zile se înalță la cer în văzul ucenicilor și promite că va reveni…

Vei spune, precum și alți oameni duplicitari, Isus Hristos nu s-a născut din fecioară, toată lumea și știința știe că așa ceva nu se poate întâmpla. Vei spune, Isus nu a înviat, așa ceva nu s-a întâmplat niciodată după o moarte prin răstignire și cu o inimă străpunsă de lance. Vei spune că Isus nu s-a putut înălța la cer, căci dincolo de ionosferă nu mai există oxigen, că spațiul este infinit și neprimitor în dimensiunea lui, că milioane de ani lumină îți trebuie să-l parcurgi…

Om duplicitar ce ești! Oare nu ai cerut legitimația lui Dumnezeu? Oare nu tocmai acest extraordinar, nemaiauzit, imposibil etc. este ceea ce validează dumnezeirea? Orice evidenţe sau dovezi ţi-ar fi prezentate, tu tot ai găsi ceva de obiectat! Tu nu vrei să crezi! Dacă ți se dau dovezile dumnezeirii (și încă din belşug) zici că acestea sunt mituri, invenții, lucruri imposibile. Dacă nu ți se dau aceste evidențe, zici că Isus a fost doar un om, probabil înțelept și bun. Tu cel care nu crezi în Dumnezeu ești inconsecvent cu tine însuți! Îți subminezi chiar raționalitatea ta! De aceea Biblia spune: „Nebunul zice în inima lui, nu este Dumnezeu.”

Dacă un polițist ți-ar arăta legitimația lui l-ai crede. Dumnezeu îți arată și de sărbătoarea aceasta a Paștelui legitimația Sa, prerogativele și potențele Sale legitime, ce faci cu evidențele dumnezeirii lui? NU ai vrea măcar acum să te pleci, să te închini Lui cu smerenie ca unui Dumnezeu și să începi să-L iubești ca pe un Mântuitor bun și iubitor ce este? Cine în lumea aceasta te-ar mai iubi așa nebunește, așa de incredibil încât să-și dea viața pentru tine, știind totul despre tine, știindu-te pe nume?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: