Publicat de: centruldeistoriesiapologetica | Aprilie 3, 2009

SCHIŢĂ ISTORICĂ cap.VI

CAPITOLUL VI

Baptismul în Oltenia

În anul 1907 vestea Evangheliei a fost dusă în Craiova prin Carol Crijanovschi, acesta fiind colportor al Societății de Biblii. În această calitate, el a străbătut județele Olteniei ducând cu sine vestea păcii Mântuitorului Hristos Isus și împărtășind-o lumii pierdute în păcate. Această mică biserică al cărei păstor era fr. Crijanovschi, la început a făcut parte din Comunitatea Germană din București, până la războuiul mondial, iar după aceea a trecut sub îngrijirea Comunității Române din București. Această biserică a fost vizitată în numeroase rânduri de către misionarii români.

Încă din anul 1927, la un curs de Biblie, Sava Nicolae a făcut cunoștință cu un membru al bisericii baptiste din Craiova, Ion Clos, astfel Sava a fost trimis la această biserică și în 6 februarie 1927, în mod oficial, au deschis o casă de rugăciune (biserică) în strada sf. Dumitru no.12. Această biserică a crescut în așa fel încât la finele anului primiră 18 membri noi. În ianuarie 1928, Sava Nicolae a fost ordinat ca predicator de către comisia compusă din predicatorii C. Adorian, I. Branea și Gh. Vulpescu.

Predicatorul N. Sava, în timp ce-și vizita enoriașii în comuna Călimănești a fost arestat și transferat din post în post pe un vifor cumplit, pe o distanță de 10 km, la Tribunalul Râmnicu Vâlcea, care negăsindu-i nici o vină l-a eliberat.

Mari prigoniri religioase în Oltenia

Dacă la cei din Dobrogea, Ialomița și Bucovina prigonirile au atins culmea, nici cei din Oltenia nu au fost lăsați mai prejos. Astfel a fost și cu credinciosul Oprea din comuna Petrari, Vâlcea și Dumitru Turbatu din Păunești. Primul a fost bătut și scăldat în sânge la localul Primăriei respective de către preotul ortodox din Păunești. Așa se impunea credința în veacul al XX-lea al civilizației de către unii slujbași ai Altarului. De față a fost și șeful de jandarmi al postului respectiv, dar nu i-a luat apărarea. (Lucruri ce de altminterea preotul ortodox Ilie I. Imbre, cu Misionarul Aparohial al Tomisului, în raportul său intitulat „Gânduri după un an de încercări”, din 1935, tipărit în tipografia „Gutemberg” Hristo Radilof din Bazargic, la pag.18 scrie: …„Mai mult, să ne ferească Bunul Dumnezeu de cazuri ca acelea în care, dacă întrebi pe vreun preot cum ar combate sectarismul, îți răspunde țanțoș și cu maniere de boxer, cum mi s-a întâmplat”… „păi, aici nu-i nevoie de misionar, că ți-i misionăresc eu, arătând procedura care desigur a folosit-o”…)

Lucrurile însă nu s-au oprit aici, ci din nou preotul, în fruntea unui numeros public, violă locuința credinciosului Turbatu și l-au amenințat că de nu va părăsi comuna va fi omorât. Cazurile au fost aduse la cunoștința celor în drept dar nimeni nu lua vreo măsură. Pentru cetățeanul baptist nu erau legi ocrotitoare.

În timp ce predicatorul Niculae Sava își vizita enoriașii săi din cartierul Florica-Craiova, a prins de veste preotul respectiv, Gornea, și a răsculat poporul contra fratelui. Cu mare greutate a fost scăpat de furia preotului. Cazul a fost adus la cunoștința circumscripției polițienești respective dar ancheta nu văzu lumina zilei.

Ca de obicei, în urma prigonirilor se simt noi mișcări religioase, astfel în anul 1930 s-au mai convertit încă 11 suflete.

În Cetate, județul Dolj, fiind o biserică unde lucra de mai mulți ani fratele Marinică Dumitrescu, această biserică s-a unit cu biserica din Craiova și au conlucrat cu mult succes. În acest an, un grup de creștini, în frunte cu predicatorul N. Sava, au pornit într-un turneu misionar cu o mașină cu tricolorul național fâlfâind. Ajunși în comuna Cetatea,s-a ținut un „Te-Deum” pentru Țară și Rege la care au luat parte și intelectualii comunei.

La această biserică a lucrat și Ioan Frâncu, iar în prezent lucrează frații Gurgulescu și Stiuparu. Ei au construcție de biserică proprie, cimitir propriu și sunt bine organizați.

Ca și în toate părțile și aci n-au lipsit prigonirile religioase.

În anul 1931 bisericile baptiste române din Oltenia și jud. Teleorman au fost convocate la un congres la Craiova, Metropola Olteniei, și s-au cosntituit într-un cerc bisericesc sub conducerea predicatorului Niculae Sava și a unui comitet. Această organizație a contribuit mult la strângerea unității frățietății și i-a ajutat în cele sprituale. Această organizație însă nu a durat mult, căci în urma dispozițiilor date de Ministerul de Culte s-au organizat separat în comunități bisericești.

În luna februarie 1932, predicatorul N. Sava împreună cu I. Matei și D. Bejan mergând pentru a-și vizita credincioșii, fiind în exercițiul misiunii lor, au fost arestați în comuna Balaci, în casa baptistului Ion Bratu și au fost duși la postul de jandarmi respectiv și aici au fost bătuți crunt de către Primarul comunei, Tudor Zodie, care-i anchetă până la ora 2 din noapte. A doua zi au fost puși în lanțuri și purtați ca și hoții prin comună, de către primar și jandarmi (sigur făcând haz pe socoteala cetățeanului baptist). Înaintați prefecturii Teleorman, negăsindu-le nici o vină au fost eliberați.

În ziua de 20 iulie 1932, credincioșii confesiunii baptiste din comuna Cetate-Dolj au fost chemați la primăria respectivă de către primarul Niculae Grozi și anchetându-i au fost crunt bătuți de către susnumitul primar, pentru faptul că au îndrăznit ca în ziua de Sf. Ilie să treiere. Sigur, că au profanat ziua lui Ilie?… Aceasta este o vădită prigonire și a căutat motiv. Cazul a fost adus la cunoștința Onor Parchetului respectiv și primarul a fost suspendat din funcție.

Jandarmii stâlcesc în bătaie pe cetățenii baptiști

Prigonirile se țineau lanț în Oltenia, cetățeanul baptist este stâlcit din bătaie de către jandarmi. Astfel în ziua de 18 mai 1932, șeful postului de jandarmi Poiana Mare, jud. Dolj, fără nici un motiv și fără nici un indiciu care să-l îndreptățească, a violat domiciliul cetățeanului baptist Ilie Bărbulescu din Fântâna Banului, pe la orele 10 seara, pentru a-l aresta. Cetățeanul pașnic l-a întrebat pentru ce anume motive este somat să fie arestat și dacă are ceva să vină ziua, nu noaptea, că nu a făcut nici un fapt care să determine arestare. La răspunsul acesta, Ilie Bărbulescu a fost repezit și luat cu forța, fiind lovit în curtea sa, atât el cât și soția lui. La țipetele victimelor au sărit consătenii care au știut că aceștia sunt cetățeni pașnici și i-au scos din mâinile jandarmilor înfuriați. Dar jandarmii nu erau satisfăcuți doar cu atât, cum era și natural, au căutat să se răzbune. În ziua de 16 iunie, a aceluiaș an, asupra lui Ilie Bărbulescu și a lui Ionel Gurguleanu din Cetate-Dolj, care erau cu mâinile și picioarele înlănțuite și încătușați, jandarmii nemiloși și haini la sufletul lor au asmuțit un câine lup, care sări asupra lor. Ei fiind legați nu s-au putut apăra; cel mai rău a fost mușcat fratele N. Bărbulescu. (Jandarmul se distra pe socoteala cetățeanului baptist.) Unii dintre frați s-au înbolnăvit foarte rău de frică. Acestea sunt faptele la care se dădeau unii dintre acei oameni care au menirea să păstreze ordinea în Stat.

O, voi autorități, fie-vă milă, că și noi suntem oameni creștini, români, fiii acestei Mame Patrie și nu ne mai prigoniți pentru credința noastră în Hristos!

Baptismul în județul Ialomița

În anul 1908 au început a licări razele binefăcătoare ale Evangheliei Domnului Hristos și peste Dunăre, în comuna Jegălia. Cei dintîi care s-au convertit au fost Haralambie C. Dumitru și Dobre V. Toanca.

Este de remarcat și interesant cu Dumnezeu i-a condus pe acești oameni la cunoștința Cuvântului Său. Mergând cu Vitleiemul (un fel de datină de Crăciun, formată dintr-o cutie și cu niște păpuși care se mânuiesc în mod artistic, în timpul când ceilalți cântă cântece ocazionale), mergând din sat în sat au ajuns și în orașul Cernavodă, unde au luat-o din casă în casă și au ajuns și la locuința credinciosului baptist Niculae Teodorescu. Acesta îi primi cu multă bunăvoință și le vesti Calea Domnului. La plecarea lor le-a dat un Nou Testament.

Ajunși în comună au citit cu rândul și își cercetară faptele lor în lumina Cuvântului și s-au hotărât să se pocăiască de toate relele lor.

Lângă cei dintâi s-au mai adăugat și alții noi, care la auzirea Cuvântului lui Dumnezeu, s-au hotărât să-și preda viața lor în mâna Domnului. Astfel, în anul 1909 și-au deschis casă de rugăciuni, ținând în mod regulat citiri biblice și cântări religioase. Predicile din Cuvântul lui Dumnezeu și cântările spirituale au avut asupra poporului influența convertirii.

În începutul prigonirilor

Dar și în Jegălia au început prigonirile din pricină că, după cum am arătat mai sus, poporul dădea buzna să audă Cuvântul Sfintei Scripturi și cu toții dădeau slavă lui Dumnezeu pentru cele ce li se propovăduia. Erau însă disprețuiți de unii și luați în râs și alungați etc. Fiind duși pe la Primărie au fost amenințați în toate felurile ca să se lepede de a mai citi Biblia.

În februarie 1909 credincioșii au fost vizitați de către fr. Maxa Comloșian din orașul Cernavodă, român, de origine din Micalaca, jud. Arad. Preotul Neagu Dumitrescu, în fruntea unui grup de consăteni, a pus la cale un complot pentru prinderea fr. Comloșian, dar n-au reușit. A doua zi, a fost însă chemat la primărie, fiind însoțit de către locuitorii Haralambie c. Dumitru și Dobre V. Toanea, de față fiind și preotul sus amintit care îi amenința cu bătaia. Fr. Comloșian a fost dus sub stare de arest la postul de jandarmi din comuna Roseti, însoțit fiind și de frații mai sus amintiți. De la post au fost duși la Administrație și au fost trimiși la compania de jandarmi unde au fost bătuți crunt. Fratele Comloșian a fost bătut la tălpi, toți fiind depuși la un arest unde au fost bătuți din nou cu centiroanele și au fost întrebați dacă este Isus [o icoană probabil] și ei au răspuns că Isus este în cer, nu pe hârtii și din nou au fost bătuți și mai îngrozitor, iar pe fratele Comloșian, într-o cameră alăturată, l-au bătut în modul cel mai îngrozitor. Însă, după aceea, au fost duși la protoereul respectiv și după mai multe întrebări acesta a zis: „Băieți, faceți ce voiți.” Sigur, negăsind la ei nimic vrednic de torturile la care au fost supuși. (La noi însă jandarmii fac pe teologii…) Printre altele protoereul a spus că Evanghelia este dată numai lor a o propovădui. În cele din urmă au fost puși în libertate, iar pe fr. Comloșian l-au luat și l-au înaintat Parchetului de Constanța. Bătăile și torturile la care a fost supus se vor descoperi în ziua cea mare a lui Dumnezeu. Și, deci au fost eliberați.

Prigoniri cumplite

Credincioșii trecuți prin foc

În timp ce în Dobrogea Evanghelia a luat un nou avânt, în Ialomița lucrurile au luat o nouă întorsătură, mai gravă. Prigonirile au atins culmea.

În anul 1919, februarie 20, în timpul când credincioșilor li se oficia serviciul divin, închinându-se Domnului Dumnezeu în casa lor de rugăciuni, autoritățile comunale, în fruntea unui numeros popor și înfuriați intrau înlăuntru vociferând „În numele legii puneți mâna pe ei!” La auzul acestor cuvinte din partea autorităților comunale, puhoiul de oameni au tăbărât asupra credincioșilor și sub puternice lovituri i-au scos afară din casa de rugăciuni, în timp ce țipetele copilașilor și femeilor erau de nedescris. Cu toate acestea credincioșii se rugau la Dumnezeu și pentru prigonitori.

Prigonirile încă nu s-au terminat și din nou, în ziua de 7 martie, a aceluiaș an, au fost și mai îngrozitoare, având și de data aceasta și concursul autorităților comunale. Din nou autoritățile comunale, în fruntea publicului s-au dus iarăși la casa de rugăciuni în momentul când se închinau lui Dumnezeu. Le-au spart ușile, violându-le casa, scoțându-i afară cu forța iar ceilalți din popor făceau zid pe ambele părți ale ieșirii. Credincioșii au fost siliți să treacă prin ploaia lor de lovituri. Țipetele copilașilor, femeilor erau îngrozitoare și totuși nimeni nu s-a înduioșat. Credincioasele Păuna M. Tudor și Anița C. Dumitru au fost lovite și lăsate în agonie, iar pe fratele Gheorghe Lolot l-au făcut prizonier și sub puternice lovituri l-au dus la biserica ortodoxă din loc, amenințându-l că-l vor omorâ dacă nu va face ce-i vor zice. În cele din urmă a fost lăsat cu preotul înlăuntru și a fost amenințat de către preot că de nu face tot ce-i va spune, va fi scos afară la popor și va fi omorât.

În drum spre primăria comunei au pus paie pe stradă și credincioșii au fost siliți, femei și copii, să treacă prin foc. La mulți li s-au ars hainele de pe ei în strigătele lor: „SĂ VĂ SCOATĂ CRISTOSUL VOSTRU DACĂ VĂ POATE!”. Lucrurile ar fi ajuns departe dacă membrii familiilor lor, care erau necredincioși, nu ar fi intervenit pentru ei.

S-a adus cazul la cunoștința Parchetului Ialomița însă fără nici un rezutat. Pentru credincioșii Nou-Testamentali nu erau legi ocrotitoare.

Văzând că nu pot obține nici o îndreptare a situațiiei lor și-au format o comisie (delegație) compusă din Haralambie C. Dumitru și Dobre V. Țoanca și au plecat la București cu un memoriu la Ministrul Ion I. C. Brăileanu, înmânându-i memoriul. Rezultatul a fost că Fratele Dobre V. Țoancă a fost dus la poliție spre cercetări, iar în urmă a fost calificat ca maniac religios. Fratele Haralambie C. Dumitru, nemaiștiind de soarta fratelui Țoancă a întrebat pe ici pe colea ce poate să facă. Cineva la îndreptat la ziaristul Niculae Flevea, auzind că la mulți nepătați le-a luat apărarea. Găsindu-l i-a spus cazul. Acesta a făcut o reclamație și a publicat-o la ziarul ”Adevărul”. În urma acestei reclamațiuni s-a ordonat o anchetă și lucrurile s-au mai îmbunătățit. Sub stare de arest, fratele Țoancă a fost adus acasă. Fiind dați judecății cu martori mincinoși, pe care Dumnezeu îi va judeca, frații Haralambie, Dobre Țoancă și Dima Mitrea au fost condamnați la câte 10 zile închisoare corecțională, executându-le în 30 decembrei 1911.

Judecătorul de instrucție lovește cu crucea de capul credincioșilor baptiști

În 1912, luna martie, au fost duși din nou frații Dobre V. Țoancă și ceilalți credincioși baptiști, bărbați și femei, sub stare de arest la Tribunalul Ialomița. Introducându-i în cabinetul Judecătorului de instrucție s-a început inchiziția veacului al 20-lea al civilizației. În timp ce li se lua declarație, judecătorul de instrucție a luat crucea din Cabinet și cu aceasta îi lovi în cap pe credincioșii baptiști atâta până se clătinau din încheieturi, în timp ce le spunea că „crucea este sfântă – de ce nu te închini…?” Adresându-li-se mandate de arestare au fost depuși la închisoare iar peste câteva zile au fost eliberați.

Un fapt interesant, care merită evidențiat, este că, după scurgerea a douăzeci și cinci de ani, acest fost judecător de instrucție vinde terenul său Comunității Bisericești Baptiste Române din Constanța iar pe acest loc baptiștii și-au construit o impunătoare biserică.

Dar prigonirile nu s-au răsfrânt numai asupra oamenilor ci și asupra vitelor. Vitele credincioșilor au fost oprite să mai pască iarba împreună cu vitele celorlalți săteni și au fost duse la Oborul de vite (un fel de închisoare de vite). „O, Doamne, și vitele noastre au luat parte la crucea Ta.” Pe acele vremuri obștea împărțea pământurile de muncă la săteni și, pentru că erau baptiști, sătenilor baptiști nu li se dădea și lor pământ de muncă. Dar, ce să mai amintim de copiii acestora, care erau prigoniți și dați afară din școlile statului, pentru că părinții lor erau de confesiune baptistă și nu ortodoxă etc.

Mulți s-au înșelat crezând că prigonirile lor vor stăvili mișcarea Evangheliei. Cei care au crezut așa s-au înșelat de mult, căci prigonirile i-au oțelit mai mult pe credincioși și la numărul celor care au crezut s-au mai adăugat din ce în ce mai mulți, ca de obicei, în urma prigonirilor se înregistrează noi progrese.

Astăzi însă grupul de credincioși posedă o casă de rugăciune proprie, cimitir propriu și o biserică bine organizată. Din această biserică au ieșit baptiști de seamă dintre care îl menționăm pe predicatorul Marinică Dumitrașcu din orașul Ploiești, care a organizat aici și a condus Comunitatea și a devenit secretarul general la Cultului Creștin Baptist din țară.

Fetești-Ialomița

Din Jegălia Evanghelia se răspândi și în Petrești și Piua Petre, unde, în ambele localități, sunt biserici organizate. Dar și aici nu au lipsit, ca de obicei, prigonirile. Însă acestea nu au fost cu atâta furie ca la început. Pe măsura scurgerii vremurilor, oamenii au început a se convinge de adevărurile Sfintei Evangheliei și să aprecieze această lucrare, nu ca și până acum, când au privit cu ochi răi pe creștinul în felul Noului Testament.

Cu timpul însă oamenii se vor convinge tot mai mult de acest adevăr, că Evanghelia face mai buni cetățeni și mai buni creștini, după cum au și început să se vadă roadele chiar de pe acum. Oamenii răi au devenit oameni buni, oameni bețivi au devenit oameni cinstiți. Ce pierde națiunea română prin acestea? Răspund nimic, doar câștigă; câștigul se poate observa de către oricine astăzi.

La această biserică a fost ordinat fratele Florea Simionescu care a organizat biserica și a construit o frumoasă casă de rugăciune și a răspândit Evanghelia și în plasa de Fetești, ca filială a acestei biserici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: