Publicat de: centruldeistoriesiapologetica | Martie 29, 2009

SCHIŢĂ ISTORICĂ cap.III b

Confiscarea Bibliei și a altor obiecte

În ziua de 5 august 1923, în momentul când enoriașii își exercitau cultul divin în casa destinată cultului, și-a făcut iarăși apariția șeful postului local de jandarmi, însoțit de Consiliul Comunal al comunei Mihoveni și, întrerupând serviciul divin, au confiscat Biblia, cărțile de cântări, orga bisericii și instrumentele muzicale. Ridicându-le, le-au înaintat Prefecturii de județ, în baza ordinului no. 9170/923 al Prefecturii Județului Suceava. Cu toate demersurile făcute pe lângă Prefectura Jud. Suceava, de a se înapoia cele confiscate, nu au putut obține nimic, prin faptul că dr. Mielea, referendul respectiv, le deținea și îi lua în râs pe frați. Față de acest tratament neomenos, s-au adresat cu o cerere Ministerului de Interne, înregistrată sub no. 6852 din 14 august și cu ordinul no.71537 din 29 august 1923, Ministerul de Interne ceru lămuriri Prefecturii, însă fără nici un rezultat favorabil. Au intervenit din nou și au cerut restituirea obiectelor Ministerului de Interne cu cererea înregistrată sub no. 7476/923 dar tot n-au primit nici un răspuns. Pentru a treia oară s-au prezentat, în această cauză, în audiență la Ministerul de Interne, la care ministrul de interne dădu ordin telefonic să li se elibereze obiectele confiscate, însă fără nici un rezultat. Cu acest prilej, Silvestru Ungureanu a fost dus la generalul Ștefănescu, comandantul Corpului de Jandarmi și a fost întrebat despre credința lui. La auzul celor expuse, generalul exclamă: „De aici iese lumina, mergi liniștit acasă.” Toate aceste neajunsuri veneau prin faptul că enoriașii acestui cult erau pretutindeni prigoniți de cei interesați în cauză (preoții) căci aceștia își vedeau situația lor periclitată. Propriu zis, între Stat și cultul credinței creștine baptiste nu exista nici un fel de litigiu, de nici o natură, întrucât interesele baptismului se încadrează în totul în interesele statului respectiv, însă unii clerici asmuță Statul contra baptiștilor, cu fel de fel de neadevăruri și înscenări. Trebuie înțeles odată pentru totdeauna că baptiștii sunt supuși Statului în toate ca, război, armată, jurământ etc. cu trupul, însă cu închinăciunea lui Dumnezeu. Însă o parte din clerici neputând lupta față de principiile baptiștilor, căutau să arunce Statul contra noastră; de aici vine tot potopul de prigoană ce s-a dezlănțuit asupra unor oameni cinstiți și temători de Dumnezeu.

Văzând că nu mai pot obține obiectele confiscate pe cale administrativă, au fost sfătuiți de niște juriști să acționeze în judecată Prefectura și cerură obiectele. Judecătorul, om cinstit și de omenie, a văzut cauza dreaptă a fraților, îi sfătui cu privire la calea de urmat. În cele din urmă, judecătorul îl luă personal pe S. Ungureanu de mână și se prezentă la Prefectura județului respectiv și zice: „În numele legii vă somez să dați obiectele confiscate”… Îngroziți, funcționarii prefecturii imediat au restituit toate obiectele confiscate.

Din cauza baptiștilor plouă prea mult în Bucovina

Cititorii vor găsi în altă parte că în unele regiuni mai secetoase li s-au adus acuzații creștinilor baptiști că din cauza lor nu plouă și că trebuie goniți din sat afară, iar în Bucovina, unde este o regiune mai umedă, din cauza baptiștilor plouă. Din aceasta și din altele similare dovezi, se poate constata că toate relele, de orice fel, se spărgeau în capul creștinilor baptiști. Și unde mai pui că aceste declarații sunt ale unor autorități cu răspundere în popor, care trebuie să mențină ordinea – de pildă Șeful secției de jandarmi.

Printr-o decizie a Ministerului Cultelor și Artelor no.21641/924 și pe baza art.22 din vehcea constituție se prevede libertatea exercitării cultului creștin baptist, însă, cu toate acestea, prigonirile religioase se țineau lanț, arestările erau la ordinea zilei.

Cu toate că Ministerul Cultelor dăduse deciziunea de mai sus, de care de altminteri probabil nu se ținea cont, Prefectul județului, cu ordinul no.10617/924 a pus în vedere și a interzis cu desăvârșire ca enoriașii creștini baptiști să mai poată frecventa biserica lor.

În anul 1925, starea lucrurilor a fost la fel, întru nimic nu s-a îmbunătățit, ci din contra, părea că merge spre agravare. Astfel S. Ungureanu și S. Andruciuc au fost chemați la Prefectura județului Suceava și arestați, depuși la închisoarea poliției orașului, cu amenințări să se lepede de credință, iar după câteva zile au fost eliberați. Neștiind ce să mai facă și încotro să o mai ia, s-au hotărât și au făcut un memoriu pe care l-au înaintat Prefecturii Suceava, memoriu pe care îl redau aici, mai jos, în întregime:

Domnule Dr. Mielea

Am onoare a vă răspune următoarele:

Am primit citațiunea dvs. No.932 din 26 ianuarie 1925 la care vă răspundem următoarele:

Deoarece dl. Prefect se folosește de o mână sinistră asupra noastă și ne persecută într-un mod destul de josnic, pentru că ne rugăm la Dumnezeul cel viu din ceruri, vă rugăm să înțelegeți că, dacă s-ar cere sângele meu vărsat ca apa, aceasta ar arăta d-lui Prefect că nimic nu mă va dezlega de lanțul iubirii lui Hristos. Ar face bine ca dl. Prefect să pună sfârșit la persecuțiunile fraților noștri baptiși.

Onor Domnilor

Nu este nimic mai josnic ca persecuțiile pentru libertatea religioasă. Însă dumneavoastră nu observați că, cu cât persecutați mai mult cu atât se se pocăiesc mai mulți și se întorc către Dumenzeu. De ce? Pentru că organizația unui popor nu se dobândește prin ciomag, arestări și amenzi, prin răpirea din mâna bietului popor a oricărei cărți educativă (făcând aluzie la Biblie) așa cum, de obicei, dvs. faceți. Temeți-vă de Dumnezeu care a făcut cerul și pământul, căci prin puterea Lui guvernați. Dumnezeu va veni în curând și vă va certa pentru aceste încercări rele asupra celor ce se roagă Lui.

Citațiunea o voi trimite Parchetului, ca de acolo să hotărască asupra chestiunilor între noi și dvs. Dumnezeu să aibă milă de dvs. și să vă dea ocazie spre viața de veci, să gustați cât de bun este Domul Isus Hristos. Epistola Romani 21:12.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

9 ianuarie 1925, Mihoveni, jud. Suceava

Silvestru Ungureanu

Ca răspuns la scrisoare, din nou, Ungureanu și Andriciuc au fost arestați și depuși la închisoare iar după două zile au fost eliberați. Ca să-i facă să le fie rușine le-au zis: „Creștini, veți sta două zile la arest.”, iar frații le-au răspuns: „Creștinii la închisoare iar făcătorii de rele pe stradă.”

Bilanțul prigonirilor pe anul 1925:

  1. De două ori închiși,

  2. De patru ori cercetați la primărie,

  3. De șapte ori cercetați de jandarmi.

Evanghelia înaintează

În acești cinci ani, cu toată furia prigonirilor de tot felul, Evanghelia a luat mari proporții

și, încă odată, s-a confirmat că prigonirile au darul de a realiza contrariul scopului urmărit de prigonitori. Astfel, din comuna Mihoveni s-a răspândit Evanghelia în patrusprezece comune și au format un cerc bisericesc cu patrusprezece filiale.

În 9 iunie 1925, o delegație de frați s-au prezentat Ministerului de Interne și celui de Culte cu cererea înregistrată sub no.5693/925, prin care cereau încetarea prigonirilor relgioase în Bucovina.

La 14 iunie, în comuna Pătrăuți, pe Suceava, s-a oficiat un nou botez Nou-Testamental care a avut ca urmare, din nou, furia prigonirilor.

Serviciul divin din temniță

Botezul de mai sus a fost adus la cunoștința Prefecturii, întrucât acei interesați în cauză și mai multe femei și bărbați au fost citați cu citația nr.6482 pentru a se prezenta la Prefectură, pe ziua de 20 iunie, la biroul trei.

Douăzeci și patru de femei și bărbați s-au prezentat la Prefect iar rezutatul a fost că toți au fost închiși la închisoare pe timp de trei zile. Fiind ziua duminicii, toți s-au adunat la rugăciuni, au citit Biblia, au cântat, au predicat, s-au închinat Domnului Dumnezeu, au adunat colecta și au mulțumit Domnului că și acolo se pot ruga Lui. La acest serviciu divin au luat parte și paznici.

Dr. Mielea, Constantinovici și Prefectul județului

Acești trei mari prigonitori fără milă ai creștinilor baptiști din județul Suceava, câteși trei au fost reclamați la Parchetul respectiv, arătându-se marea suferință și acțiunile lor în disprețul legilor și a Constituției, care garantează libertatea de conștiință. S-a arătat, de asemenea, starea de plâns a copiilor rămași pe drumuri în urma arestărilor fără motiv și numai pentru motive de religie. S-a adus la cunoștința Parchetului bătăile până la nesimțire și arestările în masă.

În conformitate cu două legi austro-ungare, sub a căror stăpânire fusese Bucovina, autorizațiile de căsătorie se eliberau de către Prefectul județului respectiv. Creștinilor baptiști li s-a refuzat această cerere, astfel mulți tineri erau nevoiți a trăi din punct de vedere legal în concubinaj [ei fiind căsătoriți doar înaintea frățietății]. Aproape că nu-ți venea să crezi până unde a putut merge mintea unor autorități de Stat.

Toate aceste prigoniri religioase aveau un scop ca prin acestea să împiedice pe tineri a se pocăi.

Morții creștinilor baptiști periculoși

Dacă furia prigonirilor religioase din veacul al XX-lea, în România, a atins apogeul asupra celor vii, ea nu s-a oprit aici ci s-a extins și asupra celor morți. Cadavrelor decedaților creștini baptiști nu li se dădea voie a fi înmormântate în cimitirele respective, ci trebuiau să fie înmormântate prin râpe, pârae, dealuri, cimitirele câinilor și animalelor. Ori toate acestea periclitau viața locuitorilor care erau expuși la contactarea unor epidemii.

Cazurile au fost aduse la cunoștința serviciului sanitar județean, la medicii respectivi. Aceștia, cu destulă amărăciune, au constatat starea de fapt a lucrurilor, compătimindu-i pe baptiști, însă, din cauză că și serviciul sanitar era sub controlul prefectului, nu au putut face nimic.

În timpul trecut sub fosta guvernare austriacă, serviciul sanitar se servea de medici specialiști și nu de oameni politici. Toate aceastea erau în pofida art.105 al legii sanitare care prevedea că oricine, fără deosebire de credință, se poate înmormânta în cimitirele ortodoxe. Cazul a fost adus la cunoștința Ministerului Sanitar însă fără nici un rezultat.

Se redă mai jos, în copie, un buletin de moarte:

No.1 Achilina, soția lui V. Barsan a încetat din viață la 15 ianuarie a.c., la orele 6 după amiază, dăm voie a se înmormânta după ordinul prefecturii.

Hotărârea comitetului comunal din Costina:

Costina la 17 ianuarie, s-a hotărât comunal să se îngroape pe imaș (islaz), în jos la hotar cu Mihoveni pe pocăita moartă.

Primar,

ss. Zvanciuc

Până în anul 1930, în județul Storojineț și Cernăuți nu era nici o Școală Duminicală și nici organizație de tineret. Scopul acestei organizații [Școala Duminicală] era de a crește copiii în cunoștința Bibliei iar pe tineret de a-l feri de a lua parte și veni în contact cu copiii decăzuți ai orașelor și satelor.

Rezultatul organizării în biserici a tineretului a întrecut așteptările, astfel mulți copii au fost conduși la Cristos.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: