SCHIŢĂ ISTORICĂ cap. III a

CAPITOLUL III

Baptismul în Bucovina

Baptismul în Bucovina a luat ființă destul de modest, la fel ca toate începuturile.

În anul 1865, predicatorul M. Kovalschi a făcut un turneu de misiune printre bisericile care erau constituite la Cataloi, jud. Tulcea, București, Capaelia Nouă din Moldova etc., unde a oficiat un botez Nou-Testamental compus din patru persoane, printre acestea a fost botezat și pălărierul Ferdinand Massier din Frătăuții Vechi, jud. Rădăuți – Bucovina. Acesta a devenit mai târziu unul dintre primii pionieri ai Bucovinei.

Astfel, în anul 1880, în comuna Frătăuții Vechi, a luat ființă o biserică creștină baptistă, iar de aici a fost răspândită Evanghelia printre germanii din Bucovina.

În acest timp Bucovina era sub stăpânirea Austriei. Românii din acest ținut încă nu cunoscuseră Evanghelia până în anul 1902. În anul 1881, tot în Frătăuții Vechi, jud. Rădăuți, s-a oficiat un al doilea botez Nou-Testamental, în cadrul căruia a fost botezat și Ludvic Maisser, iar în anul 1883 au primit botezul atât Geroge Rener cât și sora Fr. Weigel etc.

După acest ultim botez, Ferdinand Massier s-a mutat în Polonia, în orașul Sucaten – pe atunci Statul Polon nu reînviase – rămânând mai departe predicator pentru ținutul Bucovina.

În vechea monarhie Austro-Ungară nu a existat baptismul legal – nu fusese recunoscut prin legi – baptiștii erau considerați aconfesionali. Sub acest nume, în baza art.2 din Legea Cultelor, predicatorii au avut dreptul să tipărească cărți de invitații și să le împartă între oamenii care veneau la biserica lor. Pe baza acestei invitații, enoriașii erau înscriși în registrul de membri ai comunității și, oricând ar fi venit un cotrol din partea organelor Statului, ei prezentau invitația și erau în regulă. Aceasta a continuat până în anul 1895 când baptismul a fost recunoscut prin lege, la fel ca toate cultele.

Prigoniri religioase nu erau. Niciodată baptiștii din fosta monarhie austriacă nu au avut de suferit din partea autorităților nimic. Serviciile religioase ale baptiștilor au fost respectate și niciodată nu au fost întrerupte de nimeni. Deci se poate spune că a fost libertate deplină a religiei.

În anul 1880, au existat biserici baptiste în următoarele localități: Frătăuții Vechi, jud. Rădăuți, din care s-a răspândit Evanghelia în Satu Mare, Melesniti, Vama, Prisaca Dornei, Frasin, Gura Humorului, Câmpulung, Cernăuți, Hercea și întreaga Bucovină. Cel mai vechi locaș de închinăciune a fost construit în anul 1875 de către frații germani în Frătăuții Vechi.

Toate aceste biserici au avut un congres în anul 1901, în comuna Prisaca Dornei, între munți, în cadrul căruia s-au organizat.

Cum am arătat mai sus, de-abia în anul 1902, a fost răspândită Evanghelia și între românii din Bucovina. În acest an au primit vestea Evangheliei și au fost botezați, conform învățăturii Noului Testament, românii Onofrei Calancea, Gheorghe Păduche etc. Peste un timp, cel de al doilea a fost ordinat predicator. Ei erau în comuna Pătrăuți pe Siret, jud. Storojineț.

În războiul mondial, s-a întors la credință și Dumitru Hodoroabă, care a devenit activ în lucrare și a dus cu mult avânt, poporului său, Evanghelia păcii lui Hristos.

Tot în acest timp, s-a predat Domnului și a primit credința, în America, tânărul Silvestru Ungureanu din comuna Mihoveni, jud. Suceava. Întors în țară, în satul său natal, acesta a desfășurat o vie activitate între românii din Bucovina.

Greutatea între români era că nu aveau pe cineva care să oficieze serviciile cerute de cult, toate așteptau până ce se oficiau de către predicatorii fraților germani.

Silvestru Ungureanu

Întors din America în anul 1920, aducând cu sine comoara nepieritoare a Evangheliei lui Isus Hristos, a început să predice în satul său natal Mihoveni. Mult popor alerga și asculta predicile lui, dar această libertate nu a durat mult, căci s-a pomenit cu jandarmii puși la cale de preotul Niculae Popovici și aceștia i-au interzis să mai predice.

La 20 iulie, în același an, Silvestru Ungureanu trecea prin comună și a fost întâmpinat de preotul satului care spunea lumii: „Oameni buni, nu ascultați de criticul acesta… ci luați pietre și dați-i în cap.” Silvestru Ungureanu îi răspunse, întrebându-l dacă apostolii Domnului Isus Hristos au procedat la fel ca dumnealui. Sigur, cum era și natural, expresiunea preotului stârni nemulțumire în rândurile locuitorilor. În acest an Silvestru Ungureanu a fost chemat la postul de jandarmi respectiv de patru ori, pentru credință.

Cererile de schimbare de cult, pe atunci se adresau preotului respectiv însoțite de doi martori. Ungureanu se adresă cu o asemenea cerere preotului, care îl refuză și, prin urmare, reclamă cazul de refuz Prefectului județului. Drept răspuns, a fost chemat de Prefect și declarat nebun. Prefectul chemă medicul legist și i-l dădu pe Ungureanu spre consultare. A intrat cu medicul într-o odaie și a fost examinat din toate punctele de vedere și apoi au mers împreună la Prefect. Doctorul a declarat că ar fi bine dacă toți oamenii ar fi așa de sănătoși ca acest om. Tot în acest an a fost chemat la Siguranță și i s-a pus în vedere că dacă voiește să plece în America imediat îi pune la dispoziție toate actele, numai să părăsească țara. Silvestru Ungureanu a fost interogat la Siguranță, odată; la Tribunalul jud. Suceava de 11 ori, unde judecătorul Zăhărescu maltrata în mod brutal; la postul de jandarmi respectiv de 15 ori; la Prefectură de către Prefectul Barbu Grigorovița de patru ori.

Baptismul între ucrainieni

Populația Bucovinei cuprinde și ucrainieni. Evanghelia nu fusese vestită printre aceștia până când, din îndemnul Duhului Sfânt, în anul 1921, Johan Maisevschi, în a doua zi de Paști, își luă o bucată de pâine în buzunar și Biblia subsioară, cu bastonul în mână, o luă pe jos din Cernăuți spre Vișința, la o localitate între munți, numită Zvineaca, la o distanța cam de 10 km de Cernăuți. Acest pionier al Evangheliei a dus vestea mântuitoare de-a lungul Nistrului, printre comunele Zvineaca, Lamușeni, Ocan, Parul Negru, Stâneni, Brant, Chisilau, Malodia etc. În mijlocul poporului ucrainian mai lucra și predicatorul Hodoroabă Dumitru. Între ucrainienii din județul Storojineț, Evanghelia a fost dusă de Vasile Zahul, care se întoarse la credință în timpul războiului mondial.

În comuna Daoideni, Evanghelia a fost dusă de ucranianul Sersen Dumitru și în timp de opt ani numărul membrilor a crescut, astfel că astăzi adunarea din loc se numără printre cele mai mari biserici baptiste din Bucovina. În comunele Slobozia Caa Viiorești și Robești, vestea Evangheliei a fost dusă de către prietenul misionarilor, Charena Dumitru.

În comunele Cearuahuzi, Visnita, Lisnickoara, Rostoace, Zahariceni etc. Cuvântul Domnului a fost dus de către Ioan Houscuonvei, fostul cantor al bisericii Greco-Catolice.

Zelul și râvna acestor oameni simpli dar călăuziți de Duhul Sfânt au dus Evanghelia lumii pierdute, înfruntând toate prigonirile ce s-au dezlănțuit asupra lor, ducându-și crucea pe urmele Mântuitorului Hristos, socotindu-se bucuroși a o putea purta.

Multe au fost prigonirile dezlănțuite contra credincioșilor de confesiune baptistă, precum și contra lui Silvestru Ungureanu. Cine își poate închipui că acest om și familia lui au trăit sub această teroare? Pentru ce? Pentru credința evanghelică.

În anul 1921, în 19 iunie, s-a oficiat un botez Nou-Testamental de 25 de persoane, în comuna Mihoveni, jud. Suceava, de către predicatorii Constantin Adorian din București, Radu Tașcă din Curtici , jud. Arad și Atanasie Pascu din partea Banatului. Cei ce primiră botezul erau din mai multe comune. Până la această dată nu era nimeni printre români ordinat ca predicator. Cu această ocazie s-au pus deoparte, după Cuvântul Domnului, pentru serviciul de predicator al Evanghelieie următorii candidați: Silvestru Ungureanu, Loghin Motrescu și Dumitru Hodoroabă. Ordinarea lor a fost făcută prin punerea mâinilor, la 1 martie, 1922, de către predicatorii sus menționați.

Pentru credința sa evanghelică Silvestru Ungureanu a fost condamnat la 25 zile închisoare, pe care le-a ispășit. În închisoare a fost tratat și depus împreună cu tâlharii condamnați pentru tâlhării și crime la drumul mare și oricine își poate închipui cum e să stai la închisoare cu tâlharii, fiind nevinovat și mai ales închis pentru predicarea Evangheliei. În această grea încarcerare nu a lipsit mâna Domnului și ajutorul frățietății. După 25 de zile la un loc cu tâlharii, aceștia au fost chemați și audiați ca martori împotriva lui Ungureanu și tâlharii au declarat că tot timpul s-a rugat lui Dumnezeu, alt rău nu au văzut la el. În cele din urmă a fost pus în libertate.

Al doilea botez Nou-Testamental

Contrar așteptărilor, prigonirile nu slăbesc credința ci, din contra, o întăresc. Cu tot potopul de prigoană de tot felul ce s-a dezlănțuit contra conducătorilor și membrilor baptiști, în acest an a fost oficiat un al doilea botez. Oamenii pot să-i aresteze pe oameni și pot confisca și arde cărțile însă spiritul nu-l pot aresta și arde. Încurajați de unii conducători, în momentul oficierii botezului, și-a făcut apariția o ceată de derbedei înarmați cu ciomege și cu pietre. Au tăbărât asupra femeilor, copiilor, fugărindu-i pe o distanță de 6 km, de la râul Suceava până la comuna Mihoveni. Acest caz a fost adus la cunoștința Judecătorului Ocolului Suceava și toți răufăcătorii au fost condamnați.

Din nou în celula cu tâlhari

În aceste timpuri de grele încercări, S. Ungureanu hotărî ca să se căsătorească și printr-o cerere se adresă Prefecturii respective, însă a fost respins din motivul credinței. Văzând că Prefectul nu-i dăduse voie legal, totuși s-a hotărât și-și luă soția aceea.

În noaptea de 6-7 septembrie 1921, niște răufăcători au devastat casa preotului ortodox al comunei respective, jefuindu-l de 700 lei, două ceasornice și două sticle de coniac. Vina a fost aruncată pe baptistul Silvestru Ungureanu, predicatorul baptist. În ziua de 9 septembrie anul curent, casa unde locuia acesta a fost înconjurată de către jandarmi și i se făcu o percheziție la domiciliu. Au fost cercetați de asemenea părinții și soția și i s-au luat amprentele degetale la mâini și la picioare căci voiau cu orice preț să-l scoată vinovat, bineînțeles din ura personală ce o aveau contra lui Silvestru Ungureanu.

Fără vreo bază oarecare, din nou a fost escortat și depus la aceeași celulă cu tâlharii de mai înainte. Bandiții, când îl văzură, pe deoparte îl compătimiră, iar pe de altă parte se bucurară că vor trăi mai bine acum, în ce privește mâncarea, fiindcă frații îngrijeau de ei. Chiar bandiții l-au învățat cum și în ce mod să-și caute dreptatea. A fost dus și interogat în fața Judecătorului de Instrucție Zaharescu, ca să afle dacă el este hoțul cu pricina în cazul spargerii casei popii. În susținerea nevinovăției a declarat că baptiștii din principiu nu beau coniac și nici băuturi alcoolice. După mai multe cercetări, din nou a fost depus în închisoare pentru terminarea instrucției și au fost duși de asemenea părinții lui și soția. Este interesantă depoziția soției lui Sivestru Ungureanu: „Domnule Judecător, toată noaptea soțul meu a dormit pe brațul meu și lângă mine…” Judecătorul căuta să vadă dacă nu cumva, în timpul nopții, a plecat de lângă ea și ea a dormit și nu știe. În urma acestei sincere declarații a fost imediat pus în libertate.

Preotul respectiv a fost dat în judecată pentru calomnie și în ziua de 6 februarie, a fost fixat termenul procesului. Judecătorul de ședință insistă să-l ierte pe preot. „Da”, zise Silvestru Ungureanu, „îl iert, dar mai întâi să-i pun câteva întrebări: 1. La care dintre apostolii Domnului Isus Hristos i s-a găsit coniac în casă? 2. Care dintre ucenicii Domnului a învățat să dea cu pietre în capul oamenilor?” – făcea aluzie la faptul că preotul a zis unor locuitori să dea cu pietre în capul lui. „3. Să dea o declarație pe onoare că nu se va mai lega niciodată de credincioșii baptiști și că unde mă va mai întâlni îmi va da respectul cuvenit.” Preotul la cele două întrebări își frângea mâinile de necaz și la a treia întrebare a declarat și a semnat că nu se va mai lega niciodată de el și s-a liniștit până în ziua de astăzi.

În ziua de 18 februarie 1922 a fost dat din nou în judecată, că ar fi ofensat într-o declarație pe Judecătorul de Instrucție Zăhărescu. Ungureanu a arătat că procedeul D-lui Judecător nu se încadrează cu menirea lui. Judecata se pronunță și îl condamnă pe Ungureanu cu suma de 89 lei, cheltuieli de judecată și 6 săptămâni închisoare corecțională, la care el declară apel și la 6 iulie, anul curent, a fost termenul apelului și i s-a redus pedeapsa la o lună. Jandarmii l-au luat și l-au dus la închisoare. Cum a ajuns în poarta închisorii i-a ieșit înainte Directorul Închisorii care i-a comunicat că este grațiat și i-a spus să plece acasă în pace. Mare a fost bucuria familiei și a bisericii că l-au văzut intrând pe ușa casei lor.

Prigoniri de tot felul. Odată cu schimbarea guvernului s-a schimbat și Prefectul prigonitor și a fost înlocuit de către noul prefect Dumitru Cojocaru. Acest nou Prefect, natural, pus la cale de cineva, dădu ordin sever contra creștinilor de credință baptistă și iată bilanțul prigonirilor din anul 1923.

1. La Siguranță de două ori;

2. Sub escorta Jandarmilor de două ori;

3. Anchetat de jandarmi de 7 ori;

4. Anchetat de secția de jandarmi o dată;

5. Dus și anchetat la prefectura Județului de 20 ori;

6. La Ministerul de Interne de 4 ori.

La 29 mai, anul curent, Silvestru Ungureanu și Andriuciuc au fost chemați la Prefectura județului respectiv, fiind cercetați pentru credință și spunându-li-se printre altele că din cauza baptiștilor trăsnește în Bucovina.

La 2 August 1923, în timpul când enoriașii creștini baptiști, femei, copii și bărbați se închinau Domnului Dumnezeu în lăcașul destinat cultului, și-a făcut apariția șeful postului local de jandarmi și au fost duși toți, pe jos, o distanță de 8 km., la Prefectura Județului și de acolo la Chestura Poliției orașului Suceava, iar de acolo au fost eliberați.