Publicat de: centruldeistoriesiapologetica | Martie 21, 2009

SCHIŢĂ ISTORICĂ, cap. II, a

Capitolul II are în compoziţia sa parte din documentul german şi parte din manuscrisul lui Baban.

CAPITOLUL II

BAPTISMUL ÎN DOBROGEA

Independent de Comunitatea din București, a luat ființă baptismul în Dobrogea prin emigranții veniți din Rusia. În Rusia izbucni o mare prigoană religioasă împotriva baptismului, astfel că în 1864, din cauza acestei prigoane, au emigrat în Dobrogea cinci baptiști, între aceștia fiind Martin și Frideric Engel din colonia sud-rusească Neu-Danzig de lângă Nicolaev și se așezară în Tulcea, lângă fluviul Dunărea.

Aici au făcut cunoștință cu un misionar metodist, pe nume Herman Floken, care îi primi cu blândețe, purtându-se cu ei foarte bine și care îi îndreptă spre colonia Cataloi, situată la o distanță de 12 km de oraș, acolo fiind o colonie germană.

Dar germanii luterani nu priviră cu ochi buni această mișcare baptistă. Dobrogea până la 1878 aparținea Turciei. Turcii însă au acordat deplină libertate de credință baptiștilor. Se relatează o întâmplare interesantă: „Luteranii au reclamat pe baptiști la un pașă care locuia în Babadag, reședința vechilor pași. Pașa a chemat pe luterani și pe baptiști la el, punându-i față în față i-a întrebat: «Ce sunteți voi?» Ei au răspuns, «Germani». «Ce religie sunteți?» «Creștini» au răspuns ei. Atunci pașa le-a zis: «Voi sunteți toți germani și creștini și veniți la mine un mahomedan să vă împac?»”.

Ajunși în Cataloi, rugăciunea lor către Dumnezeu a fost îndreptată pentru mântuirea acestor oameni fără Dumnezeu. Ruga lor a fost ascutată astfel că în ziua de Sfintele Paști, în anul 1865, au fost botezate patru persoane de către predicatorul Kovalschi, care se întorcea dintr-o vizită din Ierusalim. În același an au fost vizitați și de predicatorul Liebig din București.

În turneul acesta, predicatorul Kovalschi vizită și câteva localități din Moldova, în special Capaclia Nouă, unde boteză patru persoane, între care și pălărierul Ferdinand Massier din Frătăuții Vechi, Bucovina, care deveni mai târziu unul din pionierii Bucovinei.

Prin botezuri și emigrări din sudul Rusiei pe de o parte, iar pe de altă parte, absoluta libertate de credință sub dominațiunea musulmană, mica Comunitate a crescut repede. Astfel Cataloi deveni o colonie baptistă, excepție făcând doar câteva familii. Datorită acestui fapt predicatorul August Liebig părăsi Bucureștiul și se stabili în această colonie în ianuarie 1867, unde sluji până în anul 1872, când a fost înlocuit de către fratele său Ludvig, care venea într-un turneu de misiune (venea din Sudul Rusiei și în drumul său a vizitat Bucureștiul, Brașovul și Clujul).

În același an, predicatorul August Liebig a făcut un turneu de misiune în Boemia, unde boteză mai multe persoane. Colonia Cataloi era în plină dezvoltare, astfel fură alese cinci persoane și trimise în calitate de colportori ce împărțeau tractate religioase locuitorilor din satele învecinate.

Evanghelia înaintează în Dobrogea

De la Tulcea și Cataloi și de la cele două stațiuni apropiate, Admagia și Ciucurova, Evanghelia mântuitoare a lui Hristos se răspândi în toată Dobrogea, printre coloniile germane până în 1910 , când se împărți în trei comunități: Cataloi, Cogealac și Mangalia (ultima rezidită pe ruinele vechii colonii grecești Kalatis din secolul al IV-lea înainte de Hristos), cu încă treisprezece stațiuni.

În tot acest timp, Comunitățile din Dobrogea au ținut legătură permanentă cu Comunitatea din București, care crescuse încet dar continuu.

Botez Noutestamental între ruși

(Familia Sezon)

În anul 1870 fură botezați primii ruși în Dobrogea de către predicatorul Diomitrie Petrovici, adus din Sudul Rusiei de misiunea germană baptistă. Biserica Baptistă rusă din Tulcea, până la războiul din 1916 conlucra cu cea germană din Cataloi. Cam pe la același timp, fuse botezată și familia Sezon din care astăzi se trage numeroasa familie a Sezonovilor. (În acele vremuri Biblia nu era răspândită ca și astăzi, fiind prea costisitoare – astfel cinci familii se asociară și cumpărară o Biblie.) Din această familie ieșiră bărbați de seamă ca Adam Sezonov din Brăila, mare industriaș și filantrop. A fost ales în anul 1934 în calitate de președinte al Uniunii Baptiste din România. Lucașa L. Sezonov, care urma liceul din Râmnicu Sărat, a absolvit Seminarul Baptist din Louisville, din America iar astăzi ocupă catedra de Istorie Bisericească la Seminarul din București și este predicator asistent la Biserica Baptistă din Bulevardul Basarab din București. Reîntors din nou în America pentru studii, a luat doctoratul în teologie și ocupă locul de pastor la o biserică din orașul natal al soției sale, Chicago.

Daniel I. Sezonov a studiat în Belgia și a obținut diploma de inginer; Andrei I. Sezonov industriaș și filantrop a ocupat postul de secretar al Comunității din Constanța mai mulți ani dearândul.

[ÎNCEPUTUL MIȘCĂRII RELIGIOASE ÎNTRE ROMÂNI

de

Dumitru Baban]

La începutul secolului al IX-lea, sub domnia glorioasă a marelui Rege Carol I, al României, în anul 1900-1902, din părțile Aradului au venit mai mulți muncitori după lucru. Printre acești au venit și câteva familii de Baptiști. Cum pe atunci Transilvania și părțile locuite de români nu erau alipite de țara mamă, toți au venit cu pașapoarte.

Prin anii 1903-1904, frații Radu Tașcă și Andrei Moraru (al doilea fiind cercurar de meserie), din Cernavodă, au luat-o cu făcutul cercurilor prin sate, lucrau și predicau Evanghelia din sat în sat, trecând și în Bulgaria.

În comuna Alimanu jud. Constanța au fost arestați și duși din post în post până la Medgidia la plasă, unde au fost bătuți la tălpi și neaflând în ei nici o vină i-au eliberat.

A doua oară au fost însoțiți în misiunea lor și de frații Alexe și Milița Chevorișan.

Primele biserici – Cernavodă și Hațeg (fostă Arabagii), jud. Constanța

Ajunși în Cernavodă au fondat prima biserică. Ca copil am fost și eu de mai multe ori în această biserică baptistă. În anul 1902, luna ianuarie, ziua 10, a venit în satul Arabagii, jud. Constanța, la locuitorul Petre Crișan, o femeie ce aparținea Bisericii Baptiste Române din Cernavodă, pe nume Cristina Tașcă, pentru unele chestiuni personale. Locuitorii satului însă au observat la această femeie o schimbare radicală, în purtare, în vorbire, etc. Această purtare a făcut printre locuitori o bună impresie. Mulțumiți de răspunsul dat de ea, la plecarea ei, femeile au rugat-o să mai vină pe la ele. Înapoiată la Cernavodă, Cristina Tașcă a istorisit copiilor ei, Radu și Niculae Tașcă, precum și ginerilor ei Vasile Bratu și Milca soție, Maxa și Milița Comloșeanu, cele petrecute.

În a doua vizită au însoțit-o frații amintiți. Ajunși din nou în sat, au căutat de lucru printre locuitorii satului. Locuitorii binevoitori i-au angajat la lucru. Ținta lor era răspândirea Evangheliei. Astfel în anul 1902 s-a deschis o casă de rugăciune în casa locuitorului Petre Crișan zis și Turcan. În acest timp frații mai sus amintiți au vândut locuitorilor Biblia și diferite broșuri.

Acest timp de liniște nu a durat mult căci au început prigonirile. Astfel, în luna Octombrie 1902, toți care au participat la casa de rugăciune au fost chemați la cârciuma din sat și anchetați de către primarul comunei Comănescu și de către notarul Enăchescu, amenințându-i că dacă se vor mai aduna și dacă nu se vor lăsa de credința lor vor fi arestați și li se va lua pământul de către Stat. Pe frații veniți din Cernavodă i-au arestat și dus în comuna Enigea, jud. Constanța, pentru cercetări.

Familia Tanase Vasile a fost cea dintâi care s-a convertit, însă aceștia, iubind lumea, au căzut. În anul 1903 s-au mai convertit la credință surorile Ana N. Baban, Ana T. Suciu, Catița T. Gombar și fr. Vasile Chisa. Pe tot timpul acesta adunarea se ținea pe la diferiți locuitori din sat.

Ne mai permițându-le timpul fraților veniți să mai stea, sau înapoiat la Cernavodă și rând pe rând i-au vizitat pe cei din Argagii. Printre vizitatorii cei mai de seamă îi remarcăm pe fratele Gheorghe Ardeleanu, cu soția sa, acest bătrân pionier al Evangheliei a lucrat în comună până la ultima clipă a vieții sale dându-se pe sine exemplu nemuritor. Carte nu a știut dar a fost plin de Duhul Sfânt. Faptele lui vorbesc și astăzi printre cei ce l-au cunoscut.

În anul 1904, s-a mai adăugat la cei de mai sus și Ștefan Baban. În acest timp, casa de rugăciune era la locuitorul Tipsia. Un grup însemnat de persoane frecventa casa de rugăciuni și acestea se convertiră la adevărul Evangheliei.

Era într-o duminică seara. În timpul serviciului divin, pe când fratele Vasile Bratu predica, deodată și-au făcut apariția în sală mai mulți tineri având în fruntea lor pe cunoscutul bețivan al satului, Tanasie Suciu, toți cu căciulile în cap și cu țigările în gură. Tănase Suciu, turmentat de băutură, a intrat cu o furcă de fier, a intrat ca să bată pe baptiștii că le strică legea strămoșească, că știu numai să se roage lui Dumnezeu și că nu se îmbată. Se repezi la predicator cu furca și îi ceru socoteală unde este soția lui (soția lui fiind membră) și nu voi cu nici un chip ca să se liniștească, cu toată rugămintea locuitorilor care-i spuneau că se va găsi soția lui. Din gură îi curgea sânge, că avea la beție urâtul obicei de a mesteca sticlă pentru bani. Când însă se întoarse către însoțitorii lui și ia văzut cu căciulile pe cap și cu țigările în gură, răcni cu putere la ei „Ce este aici cârciuma voastră?”, „Jos căciulile și țigările” și se repezi la ei și apoi sta rezemat de furca lui. Cu mare greutate a fost potolit. Acest om i-a rupt în nenumărate rânduri Biblia soției lui. Mai este de remarcat faptul că acest om s-a pocăit la beție, căci numai când el era beat se ruga. Dumnezeu s-a îndurat de el și astăzi este un creștin model. Această întoarcere a acestuia a stârnit printre locuitorii comunei mare nedumerire. În anul 1904 s-a făcut primul botez Nou Testamental la Cernavodă, în apele Dunării. Cei care au primit botezul au fost Vasile și Sofiea Chisa și Ana T. Suciu. Botezul a fost oficiat de către predicatorul Mihail Munteanu din Kotegjhaza-Ungaria.

Între anii 1905-1906 frații din Cernavodă veniți cu pașapoarte au fost toți expulzați din țară pe faptul că sunt de credință baptistă și propagă ideile lor printre popor, lucru care a supărat pe unii din slujbașii altarului ca și pe alții, rămânând numai cei din loc să propovăduiască Evanghelia lui Hristos. În asemenea împrejurări, cum era și natural, în sânul bisericii s-a produs o rană. Cei rămași fiind mereu prigoniți în tot felul, o parte din ei au emigrat în America din această pricină, auzind că acolo este libertate de credință și că se pot închina lui Dumnezeu cum le dictează conștiința lor.

În anul 1906 s-a mai convertit și Gheorghe Petrescu Motoc, cu toată familia lui, din orașul Ostrov, județul Constanța, acesta fiind funcționar la serviciul hidraulic dunărean.

Pe la finele anului 1906 s-a convertit și locuitorul Niculae Baban, din comuna Abrud (fosta Mulciova), județul Constanța, împreună cu toată familia lui. Fiind om vorbit de bine, lucrurile luară o nouă întorsătură. Acum a început să se pună capăt la multe. Era cine să propovăduiască Cuvântul, cine să dea sfaturi etc. În anul următor [1907] s-a convertit și Dumitru Baban bătrânul, împreună cu familia lui Tudor Gombar. Tot în acest an a fost chemat la cele veșnice fratele Gheorghe Ardeleanu. A fost înmormântat în marginea cimitirului satului respectiv [Arbagi jud. Constanța] din pricina preotului ortodox care spunea că-i strică legea strămoșească. Cauzele se cunosc de oricine astăzi, căci în asemenea împrejurări preotul nu privea cu ochi buni această mișcare.

În acest timp la numărul celor ce crezuseră s-au mai adăugat cei care se convertiră și cerură a fi botezați conform Noului Testament. Însă greutatea mare era că în Vechiul Regat nu se găsea nimeni care era în drept să oficieze botezul. Astfel, în anul 1909, fratele Mihail Munteanu a fost din nou chemat să vină în România, iar de data aceasta fusese însoțit de către fr. Sălăgian, și oficie al doilea botez Nou Testamental în apele Dunării, în dreptul comunei Rasova, jud. Constanța.

Cei botezați au fost Dumitru Baban bătrânul, Niculae Baban, Ana N. Baban, Ștefan N. Baban, Ion Andrei, Tudor Gombar și Catița Gombar. Acest botez a fost oficiat în ziua de 9 mai 1909, la care a luat parte foarte multă lume din loc, de-ți făcea impresia unei adevărate serbări.

În 1910 a decedat un copil al fratelui Niculae Baban. Dar greutatea cea mare era faptul că a întâmpinat o mulțime de greutăți de tot felul – căci și să mori e greu. Preotul se opunea și nu lăsa a se înmormânta la cimitir pe credincioșii creștini de alte religii și nu ortodocși. Astăzi însă nimeni nu mai crede, cel puțin în acest sat, că ar fi o profanare cel de altă credință religioasă, așa că se înmormântează în orice cimitir, din moment ce sunt toți oameni.

Astăzi însă biserica din loc posedă cimitir propriu iar dificultățile au încetat pe această chestiune.

(Va continua)

Anunțuri

Responses

  1. Draga Daniel
    La linkul de mai jos:
    http://vesteabuna.wordpress.com/2008/08/14/inceputul-evangheliei-in-romania-legaturile-cu-menonitii-urmasii-anabaptistilor-marturii-despre-fratele-leibig-primul-misionar-in-romania/
    este o portiune tradusa dintr-o carte de istorie a fratilor menoniti din sudul Rusiei(azi-sudul Ucrainei) de la mijlocul sec XIX. Gasim personaje „cunoscute”, de ex. August Leibig. A fost o perioada de coexistenta a menonitilor(anabaptisti cu origini germanice) cu misionarii baptisti, dirijati din Londra si USA, via Hamburg(Onken). E greu de delimitat o polarizare confesionala in timpul acela, mai ales in imperiul tarist unde s-au intrepatruns mai multe influente, dintre care as aminti trei: 1. Menonitii si hutteritii exilati acolo din Silezia si Transilvania 2.Baptistii directionati din Hamburg prin Onken si altii, 3. Miscarea fratilor (Plymouth Brethrens) cu roade chiar la curtea tarului(nobili si ofiteri credinciosi).
    Urmasii familei menonite Messier(sunt in USA acum) din Fratauti detin fotografii vechi ale primelor adunari din Fratauti(apar si romani in poze), le am descarcate, dar nu mai stiu pe care computer.
    Pentru iubitorii de istorie mai pun un link: Istoria Hutteritilor din Transilvania(anabaptisti), e intr-un fel continuarea Istoriei Anabaptistilor din Romania de Alexa Popovici, partea care nu o mai stia nimeni, …”unde au disparut anabaptistii?…” raspunsul il da aceasta carte: au fugit in Tara Romaneasca(1756) apoi in Rusia(1758), apoi in USA (1870?) si in Canada(1918). Urmasii acelei mici grupe de 70 de oameni care „au pribegit prin munti” trecand carpatii spre Tara Romaneasca sunt astazi comunitatile infloritoare de Hutteriti din canada(50.000 de oameni, cu doar 18 nume de familie).
    fratele dan
    http://vesteabuna.wordpress.com/2008/07/17/fratii-hutteriti/


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: