Publicat de: centruldeistoriesiapologetica | Martie 3, 2009

VÂRFUL ICEBERGULUI

varf-iceberg <!– @page { margin: 0.79in } P { margin-bottom: 0.08in } –>

VÂRFUL ICEBERGULUI informatorilor baptiști

În urma cercetărilor în domeniul istoriei recente a Cultului Creștin Baptist din România, am descoperit în mod inevitabil fenomenul colaborării pastorilor baptiști cu organele de securitate comunistă. În estimările mele între 70-90% dintre păstori au colaborat cu regimul comunist. Aceasta înseamnă că foarte mulți dintre păstorii în funcție și studenții la teologie baptistă au fost racolați ca informatori (cu siguranță câțiva și dintre dintre cei care s-au înscris în Seminar în anul 1989 – promoția 1993). Redau mai jos o listă cu cei identificați, listă care abia atinge vârful problemei. Lista cu cei neidentificați pe nume dar ale căror note informative se regăsesc în dosarele păstorilor și a membrilor activi ai bisericilor din acea vreme este unuitor mai mare. Datorită piedicilor puse in calea cercetării, adică impiedicarea accesului la dosare propusă de actuala conducere a Cultului, nu am mai putut progresa în acest demers, de aceea las ca mărturie lista pe care mi-a îngăduit Dumnezeu să o alcătuiesc. Cred că este o vinovăție și o purtare duplicitară și în atitudinea conducerii actuale, atitudine pentru care Dumnezeu le va cere socoteală. Propășire este numai în adevăr și lumină. Cert este că Dumnezeu i-a cunoscut și îi cunoaște pe cei care sunt cu toată inima ai Săi și pe cei care dintr-un motiv sau altul s-au făcut instrumente în mâna opresivă, diabolică, atee a comunismului. Chiar dacă deconspirarea prin legile statului a devenit ineficientă și inutilă, Biserica are un mijloc de revelare, Duhul lui Dumnezeu. Îndemn din toată inima, ca fără nici o supărare la adunările generale, păstorii să fie întrebați sub legământul spunerii adevărului, în fața congregației, cu privire la colaborarea sau necolaborarea lor și la forma lor de colaborare. După cum Duhul lui Dumnezeu i-a putut descoperi pe Acan, Anania și Safira, tot așa El poate lucra și astăzi. Eu am făcut tot ce am putut. Este trist ca oameni care au fost duplicitari formează în ziua de azi studenții de la teologie la Institutul Teologic Baptist București. Un dascăl și un părinte transmite inevitabil o parte din caracterul său studentului sau fiului său. Bisericile baptiste au nevoie disperată în ziua de azi de pastori integri și care să stea în picioare pentru ce este bine și moral, oameni care să fie gata să plătească prețul.

Mai există încă o cale. Sfătuiesc pe câți mai mulți membri, păstori, copii de păstori să își ceară dreptul de acces la dosarul personal sau al rudelor lor decedate și să facă publice cât mai multe din datele culese. Corelând datele cu atenție se pot descoperi cei care au subminat Biserica lui Christos în vremea comunistă. Nu fiți comozi, se merită expunerea răului care s-a făcut. Colaborarea cu regimul comunist a fost un mare rău – să recunoaștem lucrul acesta și să-l condamnăm. Îmi dau seama că majoritatea nu are nici un interes și că, chiar statul român a ales tacit să mușamalizeze lucrurile.

Creați-vă bloguri, afișați dosarele, comunicați datele, corelați și nu vă lăsați intimidați de unii care vorbesc viclean ca să vă descurajeze de la scoaterea la lumină a lucrurilor făcute în întuneric!

Eu mi-am încheiat aici demersul întrucât nu mai am acces real la date. Mulțumesc tuturor care au susținut în sufletul lor, cu vorba, cu fapta această elucidare a trecutului nostru. Dumnezeu să vă binecuvânteze din plin și să vă ajute pe calea credinței, curăției și integrității.

Iată și LISTA în ordine alfabetică.

Bălgrădeanu Constantin – STÂNGU IULIU

Bărbătei Pavel – PAVELESCU

Bolea Ionel – IONESCU VINTILĂ

Bunaciu Ioan – IVAN, BACIU

Cure Simion – BL.C; LICĂ MARIN

Dugulescu Petru – DAVID ȘTEFAN

Găvăgină Ieremia – PETRESCU

Gheorghiță Nicolae – SANDU; GEORGESCU; POPESCU

Hușanu Mihai – MIHU

Mara Cornel – TURCU

Megyesi Iosif – BOROȘ

Nicolae Covaci – IONESCU

Popa N. Petre – PEPO

Stanca Ioan – BARBU

Talpoș Vasile – PROFESORUL

Tanc Aurel – CRIȘAN

Truța Ionel – TRAIAN IONESCU

Țon Iosif – CRISTEA IOAN; MICU VICTOR

Țunea Ioachim – FAGURE, PASTORUL

Anunțuri

Responses

  1. Draga Mircea,
    Numele conspirativ al tatălui meu a fost tot Barbu. L-ai sărit.
    De fapt a avut două nume, la schimbarea localităţii de reşedinţă se schimba numele conspirativ.
    Aşa se explică faptul că unii au avut mai multe nume conspirative.
    De asemenea, erau nume conspirative de interior şi de exterior. Unii care au lucrat la exterior, la externe, aveau nume conspirative separate şi dosarele erau separate.
    Se mai întîmpla ceva, pentru activităţi şi domenii diferite de informare erau nume separate, domeniul eclesial versus domeniul academic sau politic etc.
    Foarte interesant.
    Înţeleg că se va încheia dosariada. Anul viitor vom asista la restricţionarea accesului la dosare.

    Să facem o rugăciune în dreptul naţiunii noastre ca Dumnezeu să ne ierte.

  2. pace fartilor as vrea sal intreb pe fratele mitrofan daca lista care e srisa e toata sau mai sunt si alti pastori?fratele iuga viorel sau belciu busuioc nau fost ?ms.astept raspuns si domnul sa va binecuvinteze

  3. […] Creați-vă bloguri, afișați dosarele, comunicați datele, corelați și nu vă lăsați intimidați de unii care vorbesc viclean ca să vă descurajeze de la scoaterea la lumină a lucrurilor făcute în întuneric! – DANIEL MITROFAN […]

  4. Silviu,

    Între cei 70-90% sunt mulţi. Fii pe pace, Domnul îi cunoaşte pe nume şi pe aceştia. Ei sunt printre noi, ne ţin predici frumoase, provocatoare din punct de vedere intelectual, ei fac misiune, au fundaţii caritabile etc. În vremurile din urma unii vor face şi minuni mari, pentru a-i înşela pe cei aleşi de Domnul.
    Pot spune doar atât, Uniunea Baptistă a încăput pe mâini rele, foarte rele. Uniunea nu va lua nici o atitudine împotriva a tot ce Uniunea Europeană va impune cu noua sa ordine mondială şi cu dictatele umanismului ei antichristic. Ar fi fost frumos să-i fi ştiut pe toţi. Totuşi nu ar fi ajutat la mare lucru după cum nu ajută cunoaşterea unui mic număr. Nimeni nu a cerut lor sub disciplină sau retragerea lor din funcţii şi oamenii aceştia fără caracter, care au pus umărul la demolarea bisericilor, la subminarea lucrării lui Dumnezeu, ei, aceştia, formează noi păstori la Institutul Teologic Baptist Bucureşti. Cum să inspiri tărie de caracter în cineva când tu în calitate de dascăl nu o ai? Cum să formezi păstori duhovniceşti când tu ai sufletul vândut?

  5. Răzvane,

    Îţi mulţumesc cu Psalmul 20!

  6. Marius,

    Am învăţat de la dumneavoastră mult despre integritate şi demnitate.

  7. Silviu,

    Mulţumesc pentru mesaj. Doresc să merg în principal doar pe documente şi nu pe lucrurile care se ştiu sau pe convingerile unor contemporani sau participanţi. Când documentele nu sunt la îndemână, mai bine se aşteaptă până la Judecata de Apoi.

  8. Astazi s-a asternut praful,pana in eternitate.
    Putini au astazi curajul si mai ales dorinta de
    a nu se mai balaci min mlastina fostilor.E lucru deja uitat.
    Ceea ce nu se uita este starea bisericii,de care vor da o mai mare socoteala.
    Stiam ca fratele Cure a fost f.hartuit,dus in padure amenintat..si ca s-a pocait apoi.
    CEi care au murdarit numele de credinciosi,prin ceea ce au facut,sunt mai acceptati decat cei care vor sa stie adevarul.
    In lumea aceasta in care s-au inversat valorile,
    parca nu mai e nimic de facut.Nu mai am nici o speranta.

  9. AI DREPATATE ELISA IN CEEA CE AI SCRIS DAR D-ZEU NA UITAT CE AU FACUT ACESTI TRADATORI DE FRATI SI EU AM FRATI IN AUSTRALIA SI MIAU ZIS CA ACEST VINZATOR DE FRATI BELCIU CONDUCE BISERICA IN STIL DICTATORIAL ,SI AU FOST UN GRUP DE FRATI CARE AU AVUT CURAJUL SA SE RIDICE SI SA FACA LUMINA IN PRIVINTA CARTII PIGMEI SI URIASI DAR AU FOST PUSI LA DISCIPLINA SI BELCIU NU MAI VREA SAI PRIMEASCA IN BISERICA POINA NUSI CER SCUZE IN SCRIS CA NUI ADEVARAT CE SCRIE IN CARTE .A SPUS IN BISERICA CA EL NU A FOST VINZATOR DE FRATI SI CA FRATE MITROFAN A SCRIS BISERII DIN MELBOURNE CA DE FAPT BELCIU NU A FOST CE SCRIE IN CARTE .AS VREA SA STIU DACA A FOST SCRIS SAU NU FRATELE MITROFAN VREO SCRISOARE .MS.SI EU MA ROG IN FIECARE ZI CA D-ZEU SA-I INTAREASCA FRATII CU MIINI CURATE SI SA DEA LA O PARTE PE CEI CARE AU FOST VINZATORI DE FRATI .DOAMNE AJUTA AMIN .

  10. Fr. Daniel:

    Nu cred ca-i drept ca fr. Cure sa apara ca virf al ice-beregului din mai multe motive.

    Mai intii, potrivit informatiilor de pe acest blog, el ar fi devenit informator pe vremea cind era pastor tinar (1951 ?). Iosif Tzon crede ca fr. Cure a fost batut crunt noaptea in padure dupa care ar fi semnat angajament cu Securitatea.
    Apoi, Cure a fost condamnat la 14 ani de inchisoare (din care a executat 6). Documentele publicate arata c-a fost urmarit de informatori dupa eliberare si perchezitsionat in procesul Tzon (’73 sau ’74). Apoi au refuzat sa-l accepte ca pastor, fiind obligat sa munceasca la deratizare. Oameni seriosi spun ca l-au vazut de multe ori cu bidonul cu otrava in spate venind la intreprinderea unde lucrau.
    Cind s-a imbolnavit de cancer si l-au operat, medicul i-a spus ca ficatu-i arata ca al unui om ce a suferit ani de zile de-o foame crunta. Asta concura cu ceea ce ne povestea el rizind cum a supravietsuit in Delta cu coji de copac si frunze.
    Oare ce-ar trebui sa faca un om ca sa ne convinga ca n-a mai fost omul lor? Oare ce ne-ar satisface? Oare e multumit Dumnezeu ca sa ignoram toate aceste suferintze cind judecam un om care-a suferit pt credintsa lui si care nu se mai poate apara? Nu cred ca asa arata un om din virful icebergului. Multumesc pt reevaluare.

  11. Fr. Ryan,

    Când am consultat dosarul fratelui Cure, om preaiubit de mine şi care mi-a încântat copilăria şi tinereţea, frate care dese ori a fost musafirul nostru, la noi în casă, frate asemenea cui aş fi vrut şi eu să fiu, măcar într-un mod palid, când am consutat dosarul dumnealui, pentru prima şi singura data mi-a venit să plâng. Nu am stors lacrimi în sala de cercetare dar sufletul meu plângea şi încă mai plânge. Şi eu am trăit ca un copil naiv (şi a fost bine şi este mai bine aşa uneori) şi mi-am dăruit iubirea tuturor care zâmbeau, vorbeau frumos de Dumnezeu şi îmi păreau atât de aproape de creştinul ideal. Nu am putut niciodată concepe dimensiunea reală a răului care s-a făcut bisericii de către regimul comunist ateu. Ei au distrus oameni, relaţii, sentimente, adevărul, părtăşia frăţească, încrederea, tot ce e frumos, nobil şi virtuos.
    Din dosarul fratelui Cure nu reiese că ar fi fost constrâns în colaborare (aşa cum presupune fr. Ţon – nici dânsul nu ştie sigur ci face o presupunere bazată pe o vorbă aruncată de fr. Cure, în contetul discuţiei colaborării păstorilor cu securitatea: Ce ai fi făcut dacă ai fi fost dus în pădure şi bătut în toiul nopţii şi ameninţat că te omoară…) Deşi este posibil acest scenariu, totuşi dânsul a semnat un angajament în care scria cu mâna dumnealui că se angajează să frunizeze informaţii nefiind constrâns. Viaţa sa este o tragedie. Este tragedia multor pastori şi preoţi. Odată ce a semnat nu s-a mai putut elibera din strânsoare, deşi a încercat de foarte multe ori. Era încolţit mereu de ceilalţi fraţi de credinţă informatori care imediat îl turnau oriunde s-ar fi deplasat şi orice ar fi făcut. A fost readus la colaborare mereu şi pentru a-i satisface doleanţa de a fi lăsat să predice, securitatea i-a îngăduit lucrul acesta.
    Nu a fost răutăcios în notele sale dar nu s-a mai putut redresa niciodată, deşi se poate observa clar că şi-ar fi dorit foarte mult lucrul acesta. Includerea dânsului în Vârful Icebergului nu se datorează faptului că a fost printre informatorii cei mai răi, de top, ci pentru că se află printre cei care au putut fi identificaţi. Au fost şi mai sunt mulţi, mult mai răi şi cu o mai mare vinovăţie, care din păcate nu i-am putut identifica.
    Cazul fratelui Cure ar trebui să trezească frăţietatea la pocăinţă şi cercetare profundă. Efectiv nu am cuvinte să descriu imensitatea răului şi a tragediei care s-a făcut prin constrângerea în colaborare a păstorilor duhovniceşti, fie ei de orice denominaţiune creştină. Iar din punct de vedere creştin, al urmării lui Hristos, este atât de tragic faptul că majoritatea păstorilor, care au cunoscut şi cunosc condiţiile urmării lui Hristos, şi-au iubit mai mult viaţa decât pe Domnul lor. Acest lucru m-a zguduit din temelii şi de atunci încoace nu îmi doresc nimic mai mult decât să fiu îndrăgostit real, „nebuneşte”, de Hristos şi să fiu în ascultare de El. Iubirea Lui, mai presus de orice sentimente, afectivităţi, loialităţi şi dorinţe omeneşti, este singura temelie şi cetăţuie solidă care oferă adăpost în ziua cruntei încercări. Măcar lecţia aceasta s-o învăţăm din tragedia fratelui nostru scump Cure Simion.

  12. Tocmai am fost sesizat de un prieten despre faptul ca s-a revenit dinnou, cu nu stiu ce ocazie, la cazul fratelui Cure Simion. Este unul dintre cazurile la care sunt sesibil . Mircea Cure este prietenul meu Si sora lui este sotia pastorului bisericii noastre, prietenii mei deasemenea. L-am cunoscut pe fr Cure dupa venirea din detentie.
    Dv scrie-ti: „Din dosarul fratelui Cure nu reiese că ar fi fost constrâns în colaborare”
    Afirmatia dv este cel putin naiva. Eu care nu fac munca de cercetare nu stiu daca sunt dosare in care sa scrie ca omul a devenit informator dupa ce i-au rupt oasele, sau dupa ce a fost supus unei terori psihologice.
    Cred ca tratati dosarele cu o credibilitate exagerata, le analizati ca si cand ar fi fost scrise de sfintii apostoli. Mi se pare ca o anumita indoiala ar trebui sa aveti ca si cecetator. „Dezamagirea mea” este ca nu ati reusit pana acum sa ne artati un frate care a fost si vanzator nu doar informator. Sa nu intelege-ti ca iau usor acest termen, dar este mult prea general, ca sa continuam sa dmolam.( Desigur ca este necesara demolarea inainte de de zidire.) Nu de altceva dar ne-a mai ramas putin timp ca sa zidim. Chiar daca recunosc ca aveti ravna, opinia mea este ca nu cunoasteti destul de bine sistemul comunist, de aceea analiza dumneavoastra ,cu toata consideratia necesara, mi se pare superficiala. florian

  13. FRATE DANIEL VA ROG FRUMOS SA-MI SPUNETI DACA IATI TRIS FRATELUI BELCIU BUSUIOC VREO SCRISOARE IN CARE ATI SPUS CA EL NU AR FI FOST COLABORATOR CU SECURITATEA ROMINA.ASTEPT RASPUNS MS. SI SA FITI BINER CUVINTATI DE DOMNUL AMIN.PACE.

  14. Silviu,

    Găsindu-l pe fratele Busuioc în mai multe ipostaze care ar fi indicat o colaborare cu regimul, (ex. că era omul lui Bunaciu, călătorea în străinătate, îndoieli cu privire la dânsul ale unor fraţi cu care am comunicat etc.)DAR neavând acces la dosarul dumnealui, i-am scris şi l-am întrebat dacă a colaborat cu securitatea comunistă. Dumnelui mi-a trimis un material
    cu privire la rela’ia sa cu securitatea pe care îl ataşez aici, după care revin la explicaţie:

    In vremuri grele sub ocrotirea unui Dumnezeu Mare

    Relatia mea cu securitatea este strict legata cu slujirea mea ca pastor in Biserica Baptista din Caransebes deaceea trebuie sa povestesc in ce conditii am ajuns eu pastor la Caransebes si ce se intimpla in aceasta Biserica in perioada respectiva
    In toamna anului 1974 am inceput cursurile Seminarului Teologic Baptist din Bucuresti si le-am terminat in vara anului 1978.Dupa primul trimestru de studii, fratele Gavagina Eremia, presedintele comunitatii de Timisoara si vicepresedintele Uniunii Baptiste, dar care era si pastor la biserica din Caransebes, a aranjat cu conducerea Seminarului ca eu sa fac practica in vacanta in biserica din Caransebes. Asa se face ca incepind cu ianuarie 1975 am inceput sa merg si sa predic in aceasta biserica. Cind am fost in anul al 2-lea de seminar, fratele Gavagina a plecat din Caransebes din cauza luptelor care au fost in biserica in vremea aceea. Cred ca este important sa fac aici o paranteza si sa spun ceva despre aceste framintari. Cu multi ani in urma cind Gheorghe Gheorghiu Dej a fost in inchisoare a ajuns si in inchisoarea de la Caransebes. In timpul acela un frate (X.X.) din Caransebes mergea si-i ducea pachet la inchisoare.Cind a fost eliberat si a ajuns la conducerea statului, fratele X.X. nu se mai temea de nimeni si facea mari probleme in biserica, stiind ca nimeni nu indraznea sa-l excluda stiind ca avea relatii la partid si securitate. Asa se face ca aceasta biserica a schimbat multi pastori pentru ca niciunul nu putea rezista mult din cauza ca atunci cind nu se facea voia lui O.R. interveneau autoritatile din vremea aceea si pastorul era mutat de acolo sau destituit din functie. Pe fundalul acestei situatii pastorul bisericii, fratele Marcu Nichifor a fost pensionat. La conducerea bisericii a venit fratele Gavagina, care era un barbat cu autoritate si cu functii care-i întărea aceasta autoritate.Cu toate acestea in timpul pastoririi sale, problemele n-au incetat si au culminat atunci cind s-a incercat sa se mareasca casa de rugaciune a bisericii. Cu toate cunostintele pe care le-a avut, fratele Gavagina  nu a reusit sa obtina autorizatia de constructie.Intr-o zi , fratele O.R. a venit la fratele Gavagina si i-a aratat autorizatia de constructie pentru marirea casei bisericii spunind ca autoritatile i-au cerut  sa construiasca foarte repede.Toata biserica s-a bucurat de o asemenea realizare, nestiind ce se ascunde in spatele acesteia.In timp record ( 30-40 de zile) locasul de inchinare a fost marit cu inca atit cit era inainte. Cind totul a fost gata fratele Gavagina a fost chemat la Timisoara la inspectorul cultelor si acesta i-a spus ca domnul O.R. a avut un cuvint greu in obrinerea autorizatiei de constructie si ca urmare fratele Gavagin sa fie de acord ca acesta sa fie inclus in comitetul bisericii.Fratele Gavagina s-a opus vehement la aceasta propunere si in timpul discutiei in biroul inspectorului a intrat fratele O.R. Cind l-a vazut, fratele Gavagina i-a propus inspectorului sa-l intrebe pe O.R. urmatoarea intrebare:„Ce raspuns ar primi o persoana straina care nu cunoaste orasul Caransebes si biserica baptista la intrebarea ” Inspectorul nu a pus intrebarea dar fratele O.R. a raspuns neintrebat: „ar zice ca este omul dracului”. „Ati auzit ce a spus O.R. domnule inpector?” a replicat fratele Gavagina. Nu a trecut multa vreme de la aceasta intilnire si la biserica din Caransebes din strada Dobrogeanu Gherea Nr.6 a venit o comisie de la biroul sistematizare din judetul Caras-Severin si-au intrebat cu ce drept s-a marit locasul de cult. Fratele Gavagin a raspuns ca este o autorizatie de constructie. Cind au cerut-o de la fratele O.R. , nu s-a mai gasit. A fost aplicata o amenda de 103000 lei ( cite 5000 lei la fiecare membru din comitetul de constructie si 3000 la pastor). Cind fr.X.X.a vazut cum se tulbura biserica din cauza amenzilor a intervenit la autoritati si au fost reduse la 5000 lei. Cind fratele Gavagina s-a vazut in aceasta hartuiala a plecat de la Caransebes.
    Dupa plecarea fratelui Gavagina eu am continuat sa fac practica in vacantele de seminar , la biserica din Caransebes.In anul al 2-lea de seminar, biserica a votat sa fiu ales pastor in Caransebes si a cerut Uniunii sa fiu ordinat inainte de terminarea cursurilor.Uniunea n-a aprobat ca sa nu creeze un precedent pentru ca erau si alte biserici care cereau acelasi lucru cu alti colegi de-ai mei. Asa se face ca am ramas ca pastor ales al bisericii, dar neordinat. Biserica mi-a facut abonament CFR si veneam in fiecare sfirsit de saptamina la Caransebes unde predicam si ma ocupam de problemele bisericii. Actele de cult ( Cina Domnului si botezurile) erau oficiate de pastorii din zona. In anul 1976 s-au facut alegeri de comitet si a trebuit sa conduc adunarea generala.Mi-a fost foarte greu pentru ca in biserica erau partide si multi frati care erau gata de cearta oricind.M-am rugat mult lui Dumnezeu impreuna cu fratele Marcu Nichifor si grupul de rugaciune si Domnul m-a calauzit cum sa procedez.In adunarea generala am propus urmatoarea procedura de alegere: sa fie scrise pe o tabla in fata anvonului conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un membru de comitet dupa cuvintul lui Dumnezeu. Fiecare frate care va face o propunere sa citeasca conditiile si  daca omul la care se gindea le indeplinea, atunci facea propunerea, apoi fara nici-o discutie despre cel propus se supunea la vot secret. Din cei care indeplineau numarul de voturi ( 50%+1) se tragea la sorti ca sa se poata spune „ Sa parut nimerit Duhului Sfint si noua”. Au fost 17 propuneri si la vot secret au fsot alesi 13. Daca imi amintesc bine, erau cu 2 mai multi decit trebuiau sa fie in comitet. Atunci ne-am rugat si am tras la sorti pe cei 11.Dupa tragerea la sorti am fost atit de fericit cind am vazut lista noului comitet pentru ca erau majoritatea oameni tineri, cu multa rivna pentru Domnul si curati la suflet. Cind noul comitet s-a inceput inceput lucrarea in biserica, au facut ordine si curatenie in registrul de membrii si printre cei exclusi a fost si fratele X.X. Domnul a binecuvintat lucrarea lor si Duhul Sfint convingea pe oameni sa se pocaiasca Au urmat botezuri cu multi candicati si biserica se schimba la fata, dar diavolul nu s-a linistit si a inceput lupta impotriva comitetului. Fratele X.X. a sesizat autoritatile cu tot felul de invinuiri, a facut reclamatie la comunitatea de la Timisoara si la Uniune la Bucuresti. Anii 1977 si 1978 au fost ani cu multe framintari si necazuri, dar Dumnezeu lucra la cresterea si inmultirea bisericii.Tensiunea insa a crescut pina acolo ca datorita faptului ca a fost informata gresit, Uniunea a hotarit sa excluda din cult mai multi frati din comitet si din biserica, frati care luptau pentru curatenia bisericii. Eu m-am vazut neinteles de comunitate si Uniune in ce priveste starea reala a lucrurilor de la Caransebes si ca sa nu fiu compromis am plecat pina in anul 1980 in judetul Harghita, la bisericile Toplita, Deda, Vosloveni, Sarmas si Comanesti din judetul Bacau. In timpul acesta la Caransebes au fost mari necazuri. Eu am plecat in iulie, iar in octombrie 1978, militia a arestat 2 frati din comitet si apoi au fost condamnati la inchisoare.Intre anii 1979 si 1980 Uniunea a trimis la Caransebes pe colegul meu, fratele Clintoc Viorel, care era un bun facator de pace. Din 1981 am revenit la Caransebes iar fratele Clintoc a mers la Beius. Cum a scapat Dumnezeu biserica de X.X.este o minune care ar necesita prea mult spatiu sa fie povestita aici. In toate aceste framintari, nici in timpul seminarului , nici dupa aceea nu am fost contactat de securitate pina in anul 1981.
    Iata cum a fost primul meu contact cu securitatea: Intr-o zi am primit o citatie sa ma prezint la biroul juridic al militiei din Caransebes. Cind am ajuns acolo, ofiterul de la acel birou mi-a zis : „Domnule pastor stiti ca atunci cind au fost tulburarile din anul 1978 de la biserica baptista, s-au furat 2 instrumente de fanfara. S-a deschis atunci un dosar ca sa fie cautate, dar nefiind posibil sa se acumuleze dovezi, nu au putut fii gasite. Prin urmare, va rugam sa dati o declaratie ca s-au gasit instrumentele ca sa putem sa inchidem acest dosar.”. Eu mi-am dat seama ca se incearca compromiterea mea in fata bisericii cu aceasta minciuna si am refuzat sa dau acea declaratie. Am spus ca eu pot sa dau o declaratie prin care sa recunosc ca nu am pus la dispozitie destule probe pentru militie ca sa poata gasi instrumentele si prin urmare sintem de acord sa se inchida acest dosar, dar nu pot minţii ca le-am gasit. Am fost chemat a 2-a zi cu secretarul care semnase plingerea pentru instrumente la militie si cind am intrat in birou,ofiterul i-a explicat fratelui Negrei Achim discutia care am avut-o cu o zi inainte si apoi l-a oprit acolo ca sa rezolve dosarul, dar pe mine m-a condus la comandantul securitatii pe motiv ca acesta vrea sa stea de vorba cu mine. Cind am intrat in biroul securitatii, erau 2 ofiteri, un maior, care era comandantul si un locotenent care era loctiitorul lui si care se ocupa de culte.Mi-au oferit un scaun si au urmat prezentarile, dupa care seful mi-a zis: „Domnule pastor am vrea sa tinem legatura impreuna pentru ca daca apar probleme in biserica sa veniti sa ne informati sa va ajutam sa le rezolvati, ca sa nu mai fie probleme ca in 1978 cind unii au intrat la inchisoare.” In timp ce el imi vorbea, eu ma rugam la Domnul ca sa-mi dea cuvint ce sa-i raspund. Cind a terminat i-am raspuns: „Daca o sa fie probleme eu am sa comunic la comunitatea de la Timisoara de care apartine biserica noastra, daca comunitatea nu va putea rezolva, va sesiza Uniunea de la Bucuresti si daca problemele nu sint de competenta Uniunii sau comunitatii aceste foruri vor apela la dumneavoastra. Atunci a inceput sa ma lamureasca ca va trece prea mult timp si se va ajunge din nou la probleme. Cind a spus despre probleme am incercat sa le spun ca au fost probleme in cursul anilor in biserica datorita faptului ca in biserica erau oameni care erau sprijiniti de securitate sau de partid si asta-i facea sa fie nesupusi si sa creeze probleme ( ma refeream la X.X.). Le-am zis atunci „ Va rog sa lasati pastorul sa-si faca lucrarea in biserica cu constiinta curata si veti vedea ca nu vor mai fii probleme.Dupa un timp seful a plecat din birou si am ramas numai cu loctiitorul lui care m-a amenintat in tot felul ca sa ma determine sa colaborez cu ei. Dumnezeu insa mi-a dat putere sa refuz aceasta oferta. In final s-a intors seful si mi-a zis: „Domnule Belciu, mergi acasa si cind ai nevoie sa ne cauti”. Asa a fost prima mea confruntare cu securitatea. Nu la multa vreme dupa aceeea am fost chemat din nou. De data aceasta seful m-a intrebat daca am auzit ca la usa bisericii adventiste cineva a pus exploziv cu o zi inainte ca sa darime biserica.Eu i-am spus ca n-am auzit. El a continuat spunindu-mi ca ei sint siguri ca membrii de la alte biserici au pus exploziv datorita neintelegerilor dintre biserici si ca la mine in biserica am frati care lucreaza la depozitul de exploziv. Cind eu i-am raspuns ca nu avem pe nimeni care sa lucreze acolo seful securitatii mi-a cerut sa-i duc registrul de evidenta a membrilor ca sa-mi arate dinsul cine sint acei membrii.Eu mi-am dat seama ca de fapt el vroia sa vada registrul bisericii ca sa stie cine sint membrii bisericii si care in acelasi timp detineau functii in diferite birouri de la institutii din oras. Nu i-am spus ca nu-i aduc registrul ca sa nu ma invinuiasca ca ascund pe cei cu explozivul, dar i-am spus ca registrul nu sta la pastor ci la secretar. M-a trimis sa merg la secretar dupa registru. Eu stiam ca secretarul era plecat din localitate, dar m-am dus pina la apartamentul lui care era in celalalt capat de oras, crezind ca daca le spun ca nu l-am gasit vor renuta, dar nu a fost asa.Mi s-a spus sa vin luni dimineata cind se intoarce secretarul si sa aduc registrul. M-am dus la biserica si l-am cautat pe fratele Marcu Nichifor si i-am impartasit situatia prin care treceam. Era in cadrul bisercii un grup de rugaciune condus de fratele Marcu Nichifor care a fost o binecuvintare pentru mine cit am lucrat in Caransebes.Fratele Marcu a chemat grupul la rugaciune in scopul acesta. Luni m-am dus la securitate tot fara registru si cind am intrat in biroul sefului , m-a intrebat „ Ati adus?”„Ce sa aduc?” am intrebat eu. La care dinsul mi-a raspuns : „Vad ca nu vreti sa aduceti. Domnule pastor , de la toate cultele noi avem o situatie cu membrii bisericii, numai de la bisercia baptista nu avem.” Eu i-am raspuns atunci : „Duneavoastra nu mi-ati cerut situatia, eu situatie dau la sfirsitul fiecarui an la comunitatea din Timisoara si raportez citi membrii avem, citi au murit si citi am botezat. O astfel de situatie nu este niciun secret, dar dumneavoastra mi-ati cerut registrul de membrii. Va rog sa va imaginati ca membrii bisericii afla ca eu am adus registrul de membrii la securitate, ce incredere mai pot avea ei in pastorul lor.Si acum dati-mi voie sa va spun de ce sint eu pastor.Eu nu sint pastor pentru ca vreau sa ma o functie sau ca sa cistig un salar, ci eu sint dator inaintea lui Dumnezeu sa fac lucrarea de pastor. Cind am fost copil mic de 6 luni am fost paralizat, mama m-a dus la doctor si dup ace m-a consultat i-a spus mamei ca sint bolnav de poliomelita si ca nu sint medicamente care sa vindece aceasta boala. Daca nu voi muri, voi raminea cu un handicap, caci asa este boala aceasta. Cind mama a auzit lucrul acesta, inima ei s-a umplut de durere si dupa ce doctorul a plecat din salon s-a pus pe genunchi si s-a rugat plingind inaintea Domnului si zicind: Doamne Dumnezeule, doctorul nu poate sa-mi vindece copilul, dar tu poti. Daca Tu il vindeci, eu Ţi-l inchin Ţie sa lucreze toata viata pentru  Tine.” Dupa 6 saptamini acelasi doctor a venit cu bicicleta 20 de Km pina in satul nostru Goleţ ca sa puna eticheta in poarta ca sa nu avem multi vizitatori pentru ca izbucnise o epidemie de poliomelita.Dupa ce m-a vazut si m-a consultat a constatat ca eu eram vindecat si atunci a spus: „ Doamna, aici a fost degetul lui Dumnezeu”. Domnule maior, eu de aceea traiesc, ca sa fac lucrarea lui Dumnezeu. Va rog sa nu ma obligati sa-mi pătez constiinta, caci atunci nu mai sînt bun nici pentru Dumnezeu , nici pentru oameni.Simţeam ca Duhul lui Dumnezeu este peste mine si Puterea lui divina ma întărea să pot depune marturie pentru cei doi securisti. Ei m-au ascultat si parca au fost paralizati, nu mi-au mai cerut nimic si m-au lasat sa plec. Am plecat de acolo asa de bucuros de biruinta pe care mi-a dat-o Domnul.Nu stiu ce s-a intimplat in sufletul acelor securisti, dar stiu ca de atunci n-au mai facut presiuni asupra mea. Pe toata perioada cit am fost pastor la Caransebes , pina la revolutie, seful securitatii a fost acelasi, nu l-au schimbat, dar adjunctul lui a fost schimbat. Cel care l-a inlocuit a incercat sa-si faca si el datoria dar Slavit sa fie Domnul care m-a pazit de cadere si ce-i frumos este ca dupa revolutie si plecarea mea in Australia  acesta din urma s-a botezat .Aceasta a fost relatia mea cu securitatea cit am fost pastor. In ce priveste relatia mea cu securitatea dupa ce am fost ales ca vicepresedinte al Uniunii, ce pot sa zic este ca Dumnezeu in puterea Lui m-a pazit de compromisuri. In anul 1988 au fost alegeri la nivel de Uniune si am fost propus pentru pozitia de vicepresedinte. Propunerea a pornit de la comunitatea de Bucuresti unde erau citiva pastori care aveau pe inima in mod deosebit lucrarea Domnului din Romania si luptau pentru libertati religioase si pentru curatenie in cult.Un rol important intre acestia l-au avut fratii Talos Vasile si Geabau Pascu. Cind am aflat de propunerea de a fi ales in conducerea cultului am stat de vorba cu fratele Talos Vasile si i-am spus ca eu nu ma socotesc capabil, sau vrednic pentru lucrarea la acest nivel. Fratele Talos mi-a spus ca este bine sa accept, pentru ca daca ar candida dinsul sau fratele Geabau, nu ar primi recunoasterea Departamentului de Culte caci erau cunoscuti ca luptatori pentru libertatea de constiinta, dar despre mine zicea:,, pe tine te aproba departamentul pentru ca nu te cunoaste”. In seara dinainte alegerilor, earm cu sotia in Bucuresti, cazati la „Hotel Nord” si sotia incerca sa ma lamureasca sa nu accept sa fiu ales in conducerea cultului pentru ca toti citi au trecut pe acolo au fost invinuiti de colaborare cu Securitatea si Departamentul Cultelor. Imi spunea ca prin aceasta ar fi umbrita si chemarea de a predica Evanghelia in tara. Am incercat sa-i explic ca si eu am aceasta framintare in suflet, dar daca aceasta chemare de a sluji in conducerea Uniunii este de la Dumnezeu, mi-a frica sa ma impotrivesc. Inainte de culcare am ingenunchiat, ne-am rugat si am cerut un cuvînt din partea Domnului. L-am rugat pe Dumnezeu care-mi cunostea gindul sa-mi vorbeasca prin versetul cu numarul 7 de acolo unde se deschide Biblia. Intotdeauna cind am cerut cuvint de la Dumnezeu , El mi-a vorbit prin cuvintul Scripturii si m-a acalauzit pe ce cale sa merg. De data aceasta cind am deschis Scriptura, s-a deschis la Isaia 49,50,51. Erau trei de sapte care spuneau clar despre alegerea care Dumnezeu a facut-o si pe care eu trebuia s-o accept. Iata ce zice Domnul: Isaia 49:7 Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfîntul lui Israel, către Cel dispreţuit şi urît de popor, către Robul celor puternici: „Împăraţii vor vedea lucrul acesta, şi se vor scula, şi voivozii se vor arunca la pămînt şi se vor închina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfîntului lui Israel, care Te-a ales.” Isaia 50:7 Dar Domnul Dumnezeu M’a ajutat; de aceea nu M’am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine. Isaia 51:7 Ascultaţi-Mă, voi cari cunoaşteţi neprihănirea, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, şi nu tremura de ocările lor. Am multumit lui Dumnezeu pentru cuvintul clar pe care l-am primit si m-am încredinţat Lui ca El sa conduca si voturile in ziua urmatoare.A doua zi Domnul mi-a confirmat ce mi-a spus o seara inainte si din toti citi au fost votati in ziua aceea am avut cel mai mare numar de voturi „pentru” deoarece eram cel mai tinar si nu eram cunoscut in tara decit de la evanghelizari. De la alegeri si pina la revolutie a fost doar un an si citeva luni. Eu am primit sarcina sa conduc comisia pastorala care se ocupa cu problemele de disciplina in cult. Problemele mele nu au fost cu Securitatea sau Departamentul pentru ca nu eu eram in contact cu ei , ci problemele mele au fost cu necazurile din biserci. Alergam toata tara ca sa sting focul certelor care se aprindeau prin biserici. Potrivit cu cuvintul pe care Domnul mi l-a spsus inainte de alegeri, Domnul m-a calauizit si m-a pazit de compromis in timpul celor 10 ani cit am slujit in conducerea Uniunii. Acum ma uit in urma si zic ca si psalmistul în Psalm 138:2:                        ,, Mă închin în Templul Tău cel sfînt, şi laud Numele Tău, pentru bunătatea şi credincioşia Ta, căci Ţi s’a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale” Slavit sa fie Domnul Busuioc Belciu 1 Mai 2008 -Melbourne Australia
     
    Întrucât, până la proba contrarie, orice om beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi întrucât dumnealui mi-a spus solemn că nu a colaborat, eu nu pot decât să-i dau dumnealui responsabilitatea adevărului. Dumnealui m-a contactat telefonic şi mi-a spus că i-am creat necazuri prin cartea mea şi că ar dori să scriu o scrisoare bisericii prin care să clarific necolaborarea dânsului. I-am explicat că nu pot face lucrul acesta decât pe baza spuselor dumnealui şi că doar aceasta pot afirma, adică, ce mi-a spus dumnealui cu privire la colaborarea sa. Întrucât sunt convins că Dumnezeu ştie toate lucrurile şi gândurile oamenilor nu am vrut să opresc un bine celui ce are nevoie de el şi nici nu am vrut să nu repar o greşeală pe care aş fi făcut-o. De aceea i-am scris fratelui Busuioc scrisoarea următoare, adresată frăţietăţii bisericii sale, scrisoare pe care o ataşez acum şi tu vei judeca dacă am făcut bine sau rău. Bunul Dumnezeu să te binecuvânteze cu pacea Sa şi harul de a trăi integru.

    Iubiti frati,

    Sunt Daniel Mitrofan, autorul cartii „Pigmei si uriasi” si va doresc Pacea Domnului Isus. Am scris aceasta carte cu dorinta de a scoate la iveala adevarul despre o parte din istoria noastra ca baptisti si nu pentru a da motiv de vorbire de rau. Aceasta lucrare, asa cum am specificat la pagina 11 din carte, a fost scrisa prin prisma datelor care mi-au fost disponibile la acea vreme. Sunt convins ca numai adevarul va aduce vindecare si reconciliere. De aceea am facut propunerea la pagina 149 de a se investiga mai departe problema colaborarii, dand cateva liste cu cei care ieseau frecvent din tara si citez: „De asemenea, merita investigate listele cu cei care plecau in strainatate cu aprobarea Departamentului Cultelor. Se vor reda mai jos cateva din ele. Atentie! Este posibil ca nu toti sa fi fost informatori dar cu siguranta erau in vizor pentru recrutare.” Pe aceste liste se afla si fratele Belciu Busuioc. Eu am discutat personal cu dansul atat prin telefon cat si prin e-mail si l-am rugat sa-mi povesteasca experienta dumnealui cu Securitatea. Fratele Busuioc mi-a povestit necazurile pe care le-a avut si mi-a marturisit ca nu a colaborat cu aceasta, adica nu a fost informator. Eu nu am avut posibilitatea verificarii dosarului dumnealui, dar cred ca Biserica, precum in Faptele Apostolilor cap.5:1-11, are Duhul Sfant care poate discerne adevarul. Daca aveti indoieli cu privire la fratele pastor, va indemn sa-l intrebati in cadrul Bisericii cu privire la problema colaborarii si declaratia dansului sa va fie de ajuns. Caci „da” al nostru sa fie „da” si „nu”-ul nostru sa fie „nu”. Dumnezeu care ne cunoaste inima sa va calauzeasca si sa va binecuvanteze. Dumnezeu sa va ajute sa traiti in ascultare de El si sa-L iubiti din toata inima, mai presus de orice. Cu dragoste frateasca,
    Daniel Mitrofan
    05.07.2008

  15. Florian,

    Permite-mi să încep răspunsul meu cu două exemple. Am avut de mai multe ori ori ocazia să cunosc oameni bolnavi de cancer, dar în special două cazuri și-au lăsat amprenta pe sufletul meu.. În copilărie, în biserica noastră era un băiat bine făcut și roșu în obraji – simbolul sănătății. Odată s-a descoperit că avea leucemie. Recent mi-a murit un nepot tot de cancer. Era așa de normal, bine crescut, vesel, roșu în obraji, dolofan, frumușel. A murit la 14 ani de cancer. În copilărie am fost șocat. Cum se poate să aibă cancer când e așa roșu în obraji, când parcă plesnea de sănătate!?
    Majoritatea oamenilor confruntați cu o boală terminală intră într-o perioadă de negare. Este de înțeles. Cum să fie bolnav când pare atât de sănătos!? Toți suntem așa de fragili. Tendința de la Eva încoace este să negăm mai întâi realitatea crudă a păcatului în viața noastră și a celor dragi. Tendința este să negăm grozăvia păcatului și dimensiunile lui. Adevărul este că ne iubim și că îi iubim pe acești oameni. Și tu, Florian, sunt sigur că l-ai iubit pe fratele Cure și de aceea îți este așa de greu să accepți această realitate. Cei confruntați cu un diagnostic dur, caută o soluție (poate a fost o greșeală, poate doctorul acesta nu se pricepe!) și consultă un alt doctor și un alt doctor, până când realitatea dură se sedimentează. În ce mă privește, poți să negi tot ce am spus, poți să mă faci mincinos și nepriceput, înțeleg lucrul acesta. Dacă aceasta te liniștește și îți dă pace, dacă e mai bine pentru tine ca fr. Cure să rămână un erou, dacă aceasta te ajută mai mult în viața ta de credință, trăiește așa, fie așa. Pentru unii e mai bine să trăiască în calmul feeric idealist decât în furtuna cruntei realități.
    Întrucât se pare că trăiești în America vreau să-ți aduc în atenție niște exemple locale. Nu cu așa mult timp în urmă niște preaiubiți creștini proeminenți ne-au dat o lecție ce nu o vom uita niciodată. Jim Baker, tele-evanghelist de mare succes, care încerca să aducă Împărăția lui Dumnezeu pe pământ a fost prins că a fraudat credincioșii și statul american cu milioane de dolari. Toți au fost în stare de șoc. Nu se poate, „era atât de roșu în obraji”! Cazul său este unul fericit căci în închisoare el se pocăiește cu adevărat, își plânge faptele și mărturisește public păcatul lui în cartea „I Was Wrong”(„Am fost greșit”). Apoi a urmat cazul lui Jimmy Swagart. Nu cred că a fost un cântăreț creștin pe care să-l fi iubit mai mult. Când ascultam cântările lui parcă mă înălțam la cer. El era și păstor. A fost descoperit că folosea pornografia și trăia în curvie cu prostituate. Când l-au descoperit s-a crezut că se va îndrepta. Nu s-a îndreptat și a fost descoperit din nou, cu o prostituată în mașină și cu reviste porno pe banchetă. S-a crezut, că așa cum era și normal, ca Swagart să fie descalificat de la slujba de păstor. Totuși, biserica sa l-a acceptat în continuare ca păstor (un caz de negare și gravă nesupunere față de prescripțiile Bibliei). Mai târziu cântărețele Sandy Patty (nu știu dacă am scris corect numele) și Amy Grant, prima căsătorită cu copii, a doua nu știu detalii, au fost descoperite că trăiau în imoralitate. Cum se poate ca acești oameni să fi păcătuit. „Cum se poate să aibă cancer când erau așa de roșii în obraz?” Mai recent, cazul lui Ted Haggard, poate cel mai conservativ exponent al luptei împotriva homosexualității – la el se îndrepta mass-media când era vorba de un interview – se descoperă că trăia de mulți ani în păcatul homosexualității cu un partener pe care îl plătea. Lumea evanghelică a intrat în șoc profund. Cum se poate așa ceva „când era atât de roșu în obraji?” Oare un om care are cancer la colon este sănătos în comparație cu unul care are cancer la creier, plămân și ficat? Oare un om care a semnat un angajament cu securitatea și niciodată nu a mărturisit lucrul acesta și a dat note informative este sănătos în comparație cu un alt om care a avut și el angajament și a dat note cu răutate și s-a răzbunat pe alții și a făcut politică bisericească? Nu am luat ușor dosarele nimănui! Faptul că a trăit toți acești ani fără să se mărturisească, faptul că, indiferent de prețul care trebuia plătit pentru credință, dânsul a cedat, mă face, cu toată responsabilitatea, să-l trec pe foarte dragul meu fr. Cure de la categoria eroilor la categoria fraților înfrânți. Prin aceasta nu doresc să mă fac eu judecătorul fratelui Cure și nici să dau impresia că eu aș fi mai viteaz, mai credincios și mai bun. Totuși, trebuie să asimilăm odată faptul că Biblia are niște criterii foarte serioase și drastice de judecată. Dacă pe acestea le nesocotim ne „furăm singuri căciula”. Dacă nu credem ce este scris atunci ne poziționăm undeva mai presus de Dumnezeu. Redau mai jos câteva texte care, pentru noi creștinii – în contrast cu necreștinii – ne stabilesc un standard, un etalon de evaluare a faptelor noastre și consecințelor acestora. Este drept că acest etalon este mult mai înalt decât cel judiciar iar clasificările și sentințele sunt mult mai tragice. Te rog mult citește aceste texte în continuare și cugetă la ele.
    Deu 13:6 Dacă fratele tău, fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau nevasta care se odihnește la sînul tău, sau prietenul tău pe care-l iubești ca pe tine însuți, te ațîță în taină, zicînd: „Haidem, și să slujim altor dumnezei!” -dumnezei pe cari nici tu, nici părinții tăi nu i-ați cunoscut,
    Deu 13:7 dintre dumnezeii popoarelor cari vă înconjoară, lîngă tine sau departe de tine, dela o margine a pămîntului până la cealaltă-
    Deu 13:8 să nu te învoiești și să nu-l asculți; să n’arunci spre el o privire de milă, să nu-l cruți, și să nu-l ascunzi.

    Deu 33:9 Levi a zis despre tatăl său și despre mama sa: „Nu i-am văzut!” și despre frații lui: „Nu vă cunosc!” Iar de copii n’a vrut să mai știe.” Căci ei păzesc Cuvîntul Tău, și țin legămîntul Tău; [referire la Fineas care a oprit urgia Domnului]

    1Sa 3:13 I-am spus că vreau să pedepsesc casa lui pentru totdeauna, din pricina fărădelegii de care are cunoștință, și prin care fiii lui s’au făcut vrednici de lepădat, fără ca el să-i fi oprit.

    Mat 10:37 Cine iubeste pe tată, ori pe mamă, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine; și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine.
    Mat 10:38 Cine nu-și ia crucea lui, și nu vine dupa Mine, nu este vrednic de Mine.
    Mat 10:39 Cine își va păstra viața, o va pierde; și cine își va pierde viața, pentru Mine, o va cîștiga.
    Mar 8:34 Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, și le-a zis: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea, și să Mă urmeze.
    Mar 8:35 Căci oricine va vrea să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei, o va mîntui.
    Mar 8:36 și ce folosește unui om să cîștige toată lumea, dacă își pierde sufletul?
    Mar 8:37 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?
    Mar 8:38 Pentrucă de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul omului, cînd va veni în slava Tatalui Său împreună cu sfinții îngeri.”
    Luk 9:23 Apoi a zis tuturor: „Dacă voește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi, și să Mă urmeze.
    Luk 9:24 Fiindcă oricine va voi să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine, o va mîntui.
    Luk 9:25 Și ce ar folosi unui om să cîștige toată lumea, dacă s’ar prăpădi sau s’ar pierde pe sine însuși?
    Luk 9:26 Căci de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina și Fiul omului de el, cînd va veni în slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri.
    Luk 9:62 Isus i-a raspuns: „Oricine pune mîna pe plug, și se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăția lui Dumnezeu.”
    Luk 12:8 Eu vă spun: pe orișicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi și Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;
    Luk 12:9 dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, va fi lepădat și el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
    Luk 14:26 „Dacă vine cineva la Mine, și nu urăște pe tatăl său, pe mama-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.
    Luk 14:27 Și oricine nu-și poartă crucea, și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
    Luk 14:28 Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întîi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfîrșească?
    Luk 14:29 Pentruca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfîrși, și toți ceice-l vor vedea, să înceapă să rîda de el,
    Luk 14:30 și să zică: „Omul acesta a început să zidească, și n’a putut isprăvi.”
    Luk 14:31 Sau care împarat, cînd merge să se bată în razboi cu un alt împarat, nu stă mai întîi să se sfatuiască Dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celuice vine împotriva lui cu douazeci de mii?
    Luk 14:32 Altfel, pe cînd celălalt împărat este încă departe, îi trimete o solie să ceară pace.
    Luk 14:33 Tot așa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
    (Citatele sunt din Biblia, traducerea Cornilescu.)

  16. Elisa,

    Am afirmat la începutul acestei postări că am făcut tot ce am putut în ce a depins de mine. Dumnezeu cunoaşte tainele tuturor inimilor şi El va aduce odată totul la lumină. În ciuda tuturor experienţelor vieţii trebuie să continuăm să privim şi să ne relaţionăm pozitiv cu ceilalţi oameni şi să continuăm să dăm şanse celorlalţi. Pentru mine chestiunea este oarecum încheiată. Ideea generală s-a expus, atitudinea generală s-a manifestat. Numai Domnul Dumnezeu mai poate aduce o schimbare şi o trezire. Priviţi acum spre adevăraţii eroi din seria de postări care a început şi care va urma.

  17. Frate Daniel:
    Am intseles raspunsul dat lui Florian. Dar n-ati rezolvat obiectia lui [justificata] si de fond. Daca omul semneaza ca devine informator fara sa foifost amenintsat, sau batut, este credibil? Dumneavoastra negatsi afirmatiile atitor detsinutsi politici? Mai ales ca se refera la cea mai grea perioada, cea dinainte de moartea lui Stalin. Chiar v-ati astepta sa scrie in dosare: „pe asta l-am batut mar, asa i-a trebuit” – semnat capitan Popescu.
    Am citit dosarele publicate de presa referitoare la omorirea de catre Dej a adversarilor politici. Fiorosii ministri de interne,: Theohari Georgescu sau Draghici, n-au spus omoriti-l pe Patrascanu sau pe altul (i-am uitat numele ungurului). Aveau grija sa nu scrie adevarul, iar medicii puneau diagnostic hepatita peste omoritsi prin impuscare (vezi Rev. de la Timisoara). Ce va face sa credetsi ca securistii deveneau domnisoare de pension cind recrutau pastori/pocaiti simpli? Cred c-au fost multsi de-ai nostri care au facut rau altora, cum ziceti dvs., dar presupunerea creata printre comentatori ca fratsii mergeu la intilnire cu ofitserul cintind Cetate tare-i Dumnezu, e nu numai folclor, dar si batjocura pe seama oamenilor adusi de multe ori in situatsie imposibila. Multsumesc.

  18. Frate Dorin,

    Nu aţi înţeles răspunsul dat lui Florin. Probabil că nu aţi citit ultima parte a răspunsului, cea din Scriptură. Acolo este răspunsul la toate obiecţiile dumneavoastră. Dacă ar fi după mine, dacă n-ar exista Dumnezeu, trăind într-o lume postmodernă fără absoluturi, când dacă pentru el e bine şi nu mă deranjează atunci e OK, cănd dacă alţii nu îmi impun adevărul lor şi dacă adevărul meu este acceptat – chiar dacă aceste adevăruri sunt contradictorii şi exclusive, ATUNCI nici nu mi-aş fi bătut capul şi nu mi-aşfi consumat timpul şi energia. Aş fi spus: Dacă pentru el a fost bine aşa e OK, mie nu îmi pasă.
    Deci cine vrea să îl aibă de model pe fr. Cure şi să fie ca dumnealui poate să-l urmeze şi să trăiască ca el.
    ÎNSĂ, ce vreau să spun, este un standard Biblic absolut pe care şi dumneavoastră îl minimalizaţi. Mai mult de atât, mai clar de atât nu am abilitatea de a explica. Nu sunt un om prea dotat.

  19. Am observat ca din lista cu informatori lipsesc doua nume balianu gheorghe si trif ioan. CU balianu am avut discutii grele la caransebes.CU ajutorul lui baleanu bosneac sima ioan trif gavagina irimia barbatei si mara cornel au fost arestati fratii PETRU COCIRTEU NICOLAE RADOI SI IONEL PRESBAN LA CARANSEBES.Ioan trif in anul 1972 face o vizita unei familii din timisoara familia aceasta era intoarsa la domnul de 2 ani .Intra trifu in casa fratilor si zice pace zic si fratii pace.Dupa un timp zice trifu pot sa vad ce aveti si in cealalta camera?da. MASINA de scris aveti?nu.Partasie seara la rugaciune aveti cu i moldovan traian bogdan si traian morar?Cei trei frati erau membrii ALCR.Cine la trimis pe trifu sa faca asa zisa vizita pastorala.E clar securitatea.Cu ani ni urma ioan trif a fost adus la caransebes la ora batrinilor de frateleJURCA TITUS SI RECOMANDAT CA UN BATRIN EXEMPLU.Ce ma uimeste este armonia care domneste intre pastori tineri si pastori informatori.!!!!!!!!!. Sigur ca ioan trif a trecut dincol;o.SINT multi predicatori care au facut seminarul la bucuresti dar multi nu il au ca exemplu de viata pe MARCU NICHIFOR S-AU PE LIVIU OLAH.EI IL AU CA MENTOR SI EXEMPLU DE VIATA PE IOAN BUNACIU.OARE DE CE????????????

  20. Elisa, Mihai, Silviu etc.

    În acest cadru, în principiu, mă limitez şi limitez şi pe alţii la domeniul documentelor. Nu am toate răspunsurile. Dacă se dorea într-adevăr scoaterea la lumină a trecutului, Uniunea şi păstorii ar fi pus umărul la acest demers. Eu am înţeles pe deplin că lucrurile au fost amânate pentru Judecata de apoi şi că pătura păstorilor (aproape în totalitate) a renunţat DEFINITIV la disciplina bisericească, la curăţirea Bisericii, la responsabilitatea personală faţă de colegii lor de slujbă. Au renunţat la numirea răului, rău, şi la numirea binelui, bine. Pierderea prieteniei colegilor şi atragerea oprobiului lor, plus alte necazuri sunt preţuri prea mari pentru a fi plătite. Totuşi aici, în viaţa aceasta, este momentul când trebuie să faci lumină, când trebuie să-l mustri şi să-l ridici pe fratele tău, când trebuie să-l iubeşti cu adevărat aşa încât să-ţi pese de veşnicia lui şi a generaţiilor viitoare.
    Impresia mea este că eu citesc probabil o altă Biblie. Domnul să se îndure de noi.
    Cât despre acest blog, de acum se concentrează pe recuperarea istoriei baptiste şi punerea la dispoziţia cititorului a documentelor peste care s-a aşternut praful şi care sunt totuşi bine de ştiut. De acum încolo, în principal, se vor oferi documente pentru cei interesaţi să ştie şi să scrie istorie baptistă. Postările de duminică, deşi nu întotdeauna (cum este cazul celor ce cad în timpul acestui serial), vor fi rezervate pentru întărirea noastră în credinţă. Dacă va voi Domnul Dumnezeu, se va publica în viitor şi o categorie a documentelor germane, în limba germană, documente care stau la baza istoriei noastre primare. Atunci va fi nevoie şi de un colaborator care să ofere traducerea în limba română.

  21. Ne-am obisnuit sa credem ca acest blog a ramas acelas.Am inteles.Este limpede.Dumnezeu cu mila.
    Numai El va face dreptate,cand si unde? Asta tot numai El o stie..au mai ramas 7000 care nu si-au plecat genunchiul…
    Imi cer scuze pentru insistenta,dar ma obisnuisem
    de la fr Marius C.sa primesc pe privat cate ceva..si credeam ca procedati la fel.
    As dori sa iau prin dv.legatura cu fr.Silviu.daca se poate.
    Harul Domnului Isus sa fie cu dv.pana in veci!

  22. PACE FRATE DANIEL.ASA cu ati spus si dumneavoastra cei din cultul baptist nu vor sa faca lumina in cazul acelor pastori care au colaborat si uni mai colaboreaza cu securitatea romina,eu sunt convins ca in acea zi a judecatii toti hotii,vinzatorii,curvarii,mincinosii inchinatorii la idoli vor avea ca sfirsit pierzarea si nu vor intra in inparatirea lui D-ZEU. EU cred ca ar trebuii ca fratii sa adune samnaturi prin care fratele OTINEL BUNACIU sai oblige pe cei care sunt pastori si se stie ca au colaborat cu securitatea sa-si faca public dosarul. FRATE DANIEL CREDETI DUMNEAVASTRA CA D-ZEU VA LASA NEPEDEPSITI ASTFEL DE OAMENI CARE RASPINDESC NUMAI SPINI SI AMARACIUNE? EU CRED CA NU. SI DORESC CA TOTI CARE DORESC SA SE ASOCIEZE CU MINE SI SA NE RUGAM DOMNULUI SI SA POSTIM PENTRU ACEST LUCRU CA D-ZEU SA DE-A LA O PARTE PE ACESTI OAMENII CARE SPURCA ALTARUL DOMNULUI. DOMNUL SA VA BINECUVINTEZE
    PACE.

    • “Nu judecati, ca sa nu fiti judecati.” Matei 7,1

      Romans 14:
      4 Cine eºti tu, care judeci pe robul altuia? Dacã stã în picioare sau cade, este treaba stãpînului sãu; totuº, va sta în picioare, cãci Domnul are putere sã-l întãreascã pentru ca sã stea.

      10 Dar pentruce judeci tu pe fratele tãu? Sau pentruce dispreþuieºti tu pe fratele tãu? Cãci toþi ne vom înfãþiºa înaintea scaunului de judecatã al lui Hristos.

  23. Silviu,

    Ţi-am editat un pic comentariul, nu pentru că nu te-aş crede, ci pentru că nu sunt la dispoziţie documente. Sper că e OK.

    Elisa şi Silviu,
    Elisa doreşte să ia legătura cu tine Silviule, dacă e OK, trimite-mi un mesaj cu adresa de e-mail şi confirmarea ta şi atunci vă pun în contact. Mulţumiri

  24. […] cateva colaborari ale pastorilor baptisti cu Securitatea in timpul comunismului, posteaza un articol interesant si o lista pe blogul sau. Merita citita abordarea, si reactia conducerii […]

  25. Vestea buna,

    Multumesc. Am citit cartea cu aproximativ doi ani in urma si am citat extensiv din ea in urmatoarea mea carte „Pasi -Cultul Crestin Baptist in perioada comunista” (care este de mult gata de tipar insa asteapta vremuri mai bune). 🙂

  26. Am citit din aceste postari dar nu mi-am spus parerea pana acum. Cel putin cei care vin cu comentarii, sa faca acest lucru daca au certitudinea celor afirmate de ei. Vreau sa spun acelei persoane Mihai care a comentat pe data de 28 martie 2009, ca la Timisoara nu era pastor fr.Trif in 1972, noi timisorenii nici nu-l cunosteam. Fr.Ionica Moldovan era la ACLR, la inceput s-a numit ASLR, adica asociatia studentilor liberi din Romania. Eu nu stiu cine erau Traian Bogdan si Traian Morar.
    Ar fi fost mult mai bine ca sa fie alcatuita istoria celor persecutati , cam in felul in care descrie fr.Adorian si fr. Craiovan. Nu este corect sa folositi actele comunistilor, care nu au credibilitate. As vrea sa va dau exemplul scrisorilor false pe care le-au folosit de cate ori aveau de gand sa compromita o familie de pastor. Tot din Caransebes exemplul fr. Chicin, a fr.Traian Ciupuliga, iar din declaratiile securitatii am aflat ca trebuia sa compromita in acest fel si pe fr. Liviu Olah. Se pare ca nu au reusit. Acestea sunt exemple din Banat, probabil in tara au fost mult mai multe. Asta ar fi istoria noastra. Ar fi mai bine sa strabateti tara, pana mai traiesc frati care acum sunt batrani, dar isi mai amintesc persecutii si opresiuni.

  27. Lidia G.

    Apreciez interesul dumneavoastră într-ale acestui blog şi chiar pot să mă identific cu necazul sufletesc pe care îl aveţi văzând că lucrurile sunt mai multe negative decât pozitive. Şi eu aş vrea sa fie altfel dar aceasta-i realitatea într-o lume căzută în păcat.
    De asemenea sunt şi critic la adresa unor afirmaţii şi răspunsul n-aş vrea să vă ofenseze, dacă uneori va folosi şi ironia.
    Spuneaţi:
    „Ar fi fost mult mai bine ca sa fie alcatuita istoria celor persecutati, cam in felul in care descrie fr.Adorian si fr. Craiovan. Nu este corect sa folositi actele comunistilor, care nu au credibilitate. As vrea sa va dau exemplul scrisorilor false”…

    Mulţi doresc sa dea credibilitate doar la ceea ce este frumos. Viaţa are multe parţi urâte, care sunt foarte credibile şi adevarate. Aceasta o pot spune uitându-mă în viaţa mea, o puteţi spune şi dumneavoastră, uitându-vă onest în viaţa dumneavoastră. Dacă aţi fi obiectivă şi dacă aţi fi citit tot ce e scris pe acest blog, aţi fi putut remarca (adică remarca mai bine – precum aţi remarcat în cazul fr. Adorian, Craiovan) că unde este posibil am făcut cu bucurie cunoscute lucrurile bune şi nobile.
    Ceea ce este inconfortabil să realizăm este faptul că elogiul sau scrierea istoriei în stil triumfalistic, atunci când binele este amestecat cu răul, atunci când se arată doar cu ce ne mândrim şi nu şi ceea cu ce ne ruşinăm, atunci când ascundem slăbiciunile şi căderile şi prezentăm doar partea frumoasă a lucrurilor, este în esenţă tot o minciună. Referitor la „credibilitatea documentelor comuniste”, nu am prezentat documente care nu au credibilitate ci documente din interiorul sistemului securităţii, documente care nu erau intenţionate pentru ochii publici. E ca şi cum cineva ar spune despre unele reţete de mâncare din bucataria dumneavoastră că sunt făcute pentru duşmani, ca să nu le reuşească gulaşul, ciorba sau friptura. Sper că veţi găsi că am sesizat onest şi documentele de discreditare, care erau destinate pentru dezinformare şi discreditare publică.
    Un alt aspect, deşi tratat şi altă dată. Mă repet. Să luăm exemplu pe fraţii X, Y, Z. Despre ei, personal, ştim doar lucruri bune şi măreţe. Multe le ştim din părtăşia cu ei – ne-au cucerit inimile cu viaţa lor de credinţă. Poate venim în contact sau poate nu venim în contact cu unele zvonuri că ei ar fi avut şi probleme, dar pe acestea le alungăm ca fiind cuvinte „din guri rele”. Ne apucăm şi scriem istoria şi-i slăvim şi-i lăudăm, adică spunem tot binele ce se face între noi, toate lucrurile care n-au înălţat. Există undeva, peste vremuri, nişte copii ai lui Q, W, care au avut părinţi năpăstuiţi, încercaţi în multe feluri şi poate chiar rataţi în viaţa aceasta. Aceştia citesc cu multă admiraţie istoria „eroilor” noştri şi ofează mereu şi se gândesc cu jind cum alţii au fost atât de biruitori iar părinţii lor nu le-au lăsat în urmă decât un exemplu de târâre, de supravieţuire prin viaţa aceasta şi cea de creştin. Aceştia se hotărăsc odată să vadă dosarul tatălui lor, dosarul de la CNSAS. Când îl deschid văd zdruncinaţi în suflet şi în credinţa lor că fraţii X,Y, Z de fapt i-au turnat pe părinţii lor, că viaţa părinţilor lor a fost programat eşuată, că oriunde încercau X, Y, Z, dădeau informaţii prin care Securitatea le zdrobea aripile şi-i înfângea atât în profesie cât şi în convingerile lor spirituale pe părinţii lor.
    Vă întreb, Ce folos ar avea istoria noatră scrisă, dacă a slăvit ceva fals?
    Ce folos am fi avut noi azi din faptul că s-ar fi scris despre Iuda că a fost ucenicul Domnului, că a scos draci în numele Domnului Isus, că a vindecat bolnavi, că a alinat suferinţe şi că a vestit Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu (vezi trimiterea celor 12 şi trimiterea celor 70 şi relatarea întoarcerii lor), ce folos dacă nu ni s-ar fi scris şi că Iuda l-a vândut pe Domnul Isus, că fapta aceasta i-a dat atâtea remuşcări că s-a spânzurat şi că locul şi lucrarea lui au fost luate de altul (de Matia)?
    De străbătut ţara e uşor de zis, dar greu de făcut, mai ales în vremurile acestea şi când nu este interes din partea celor mai mulţi. Toţi stim mai bine ce ar trebui să facă alţii.
    Nu trebuie străbătută ţara, ci fiecare, în locul unde l-a pus să trăiască Dumnezeu, poate întreba şi scrie frumuseţea vieţii creştine, despre care eu sunt convins până în măduva oaselor că este neîntrecută de vreo altă religie. Frumuseţea vieţii creştine (iar în cazul nostru, creştine baptiste) nu depinde de ceea ce au făcut alţii, de trecut, ci ea are o nouă şansă, acum, prin mine şi dumneavoastră să îşi recapete faima, gustul şi lumina. Ce mă întristează nespus este că, cel puţin eu, de multe ori eşuez în această mare menire – de a fi sare, lumină şi alinare pentru lumea în care trăim.
    Vă doresc binecuvântarea lui Dumnezeu în viaţa dumneavoastră şi puterea de a mă înţelege acolo unde lucrurile poate au fost spuse incomod.

  28. Lidia G:
    Traian Morar a fost student in Timisoara 76-81, fiind activ in biserica nr. 1. El a devenit membru in ALRC, alaturi de Moldovan si Bogdan si alti Timisoreni. Traian a cules multe informatii despre cei persecutati care au fost incluse in potestele/memoriile ALRC. Cind Militia a darimat fatada bisericii din Aradul Nou, Traian a fotografiat riscind sa fie arestat si apoi a trimis pozele in strainatate, etc.

  29. Si inca o chesti Lidia G:
    Ce valoare aveau cele facute de Traian Morar et co.?
    Ginditsi-va doar ca oficialii nostri plecati in strainatate povesteau despre libertatea de care ne bucuram… Oare cine spunea adevarul?
    Cit despre libertate, aduceti-va aminte de conditiile in care ne inchinam la Nr. 1 in anii ’76-’80(cind eram si eu student). De nu s-ar fi darimat zona, nici pina la revolutie nu primeam aprobare. Multsumim Domnului ca s-au dus vremurile acelea…

  30. Mary,

    Dacă v-aţi fi dat numele poate că vă lăsam în spaţiul public, dar dumneavoastră, în opinia mea, căutaţi să dezinformaţi. Biblia spune mai multe, spune şi să judecaţi ce e drept şi multe altele. Dumneavoastră alegeţi doar textul care vă convine. Cu părere de rău,

  31. Cred ca lucrarea Domnului va merge mai departe indiferent de obstacolele satanei..fiecare lucru are un sfarsit,numai ca noi am obosit de atta fatarnicie si vrem odata adevarul.Nu este asa…
    Domnul le stie pe toate..cine stie cate vom vedea pe acest pamant si cate sus in Cer.
    Pe aceste bloguri intra oameni foarte dubiosi,am avut prilejul sa aflu
    de la o sora lucruri adevarate despre oameni care vin aici sa se dea drept altii,sa smulga informatii sau sa tulbure.

    Clipa venirii Domnului nu e departe,pana atunci….asteptam!
    Avem alta solutie?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: