Publicat de: centruldeistoriesiapologetica | Februarie 23, 2008

ARICIUL ŞI PUII DE NĂPÂRCI, PARTEA 1

arici-si-naparci.jpg

Ioan Botezătorul, atunci când a văzut lipsa pocăinţei reale şi făţărnicia fariseilor şi saducheilor rosteşte următoarele cuvinte: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?” Cred că în zilele de astăzi, în contextul nevoii de deconspirare datorită lipsei de pocăinţă şi mărturisire a păcatelor, este mai potrivită următoarea strigare: „Pui de năpârci, cum de nu v-a învăţat nimeni să fugiţi de mânia viitoare?”

În ultima vreme, pe blogul „Agora Christi” s-a lansat o campanie de orbire a societăţii şi în special a credincioşilor baptişti cu privire la nevoia urgentă de deconspirare a celor care au vândut pe fraţii lor în credinţă şi disponibilitatea acestei acţiuni. Prin mai multe articole ei combat şi încearcă să discrediteze pe cei care au încercat să facă ceva în acest sens, lansând atât acuze cât şi tot felul de teorii omeneşti care încearcă să demonstreze că ori nu e vremea, ori nu avem oamenii, ori nu avem pregatirea sau tehnica pentru a face deconspirarea „în mod corect” (adică să nu mai iasă nimeni la iveală), ori documentele sunt impotente. Ei doresc în mod intenţionat să creioneze acest demers ca fiind atât de complicat şi de elitist încât să descurajeze pe oricine ar vrea să iniţieze o astfel de acţiune. Acest proces a început cu un articol de domnul Adonis Vidu în care acesta afirmă: „Mi-a teamă că, deşi în lumea virtuală acest spectacol [al deconspirării] ţine capul de afiş de ceva timp, el nu a apucat încă să traverseze graniţa înspre spaţiul real, înspre băncile bisericilor. Vreau să argumentez în cele ce urmează că această migraţie, dinspre virtual înspre real, este dezirabilă. În acelaşi timp, însă, ea este periculoasă, în special dacă vor fi păstrate aceleaşi reguli care par să guverneze ultimile apariţii de pe bloguri.” Cu alte cuvinte, decât să faceţi ceva, mai bine vă lasaţi păgubaşi ca nu cumva să faceţi ceva periculos. De asemenea, după apariţia mai multor articole, graniţa dinspre virtual înspre băncile bisericilor nu a fost nicidecum trecută, ci, mai mult, întărită cu sârmă ghimpată şi câini lup dresaţi ca să patruleze şi să muşte pe oricine ar încerca să treacă graniţa ca să motiveze membrii bisericilor pentru a se atinge de acest tabu.

În această linie de acţiuni şi intenţii mascate a scris un articol şi domnul Radu Gheorghiţă, prin care încearcă să discrediteze atât persoana mea cât şi infima mea contribuţie în acest domeniu.

Mi-am spus unele opinii pe Agora Cristi dar la riposta domnului Gheorghiţă am încercat să dau un răspuns minimal pe Agora Christi însă, la ultimile intervenţii, nu mi s-a mai aprobat comentariul, dovadă că tot aşteaptă de aproape două zile OK-ul domniilor lor, precum se poate vedea:

· Daniel Mitrofan, pe februarie 22nd, 2008 at 10:37 am Said: Parerea ta asteapta sa fie OK

Domnule Radu Gheorghita,
Este de apreciat faptul ca v-ati facut si va faceti timp pentru a raspunde si a lovi in neinsemnata mea persoana. Aveti o orbire a dragostei fata de cei dragi, demna de invidiat. Ce frumos ar fi, daca fiecare ar tine la familia sa (imediata sau largita) si ar lupta pentru ea cu aceeasi pasiune cu care luptati dumneavoastra si cu aceleasi riscuri si sacrificii pe care le faceti dumneavoastra.
Nu cred ca umila mea lucrare de licenta, pe care am publicat-o ca si cartea Pigmei si Uriasi, merita onoarea unei recenzii demne de o lucrare de doctorat, totusi ma simt onorat de atentia dumneavoastra si abia astept sa-mi trimiteti si mie sinteza dvs. Dimensiunea lucrarii de licenta era intre 50 si 80 pagini, astfel nu am putut aloca mai mult spatiu domeniului persecutiei baptistilor in perioada comunista, intrucat lucarea acopera intreaga perioada 1920-1989. Perioada comunismului, tratata in lucare, a fost conceputa ca si o contrabalansare a istoriei baptistilor scrisa denaturat pana la acea vreme. Va asigur ca la baza tuturor afirmatiilor au stat mai multe documente decat cele mentionate in lucrare, documente despre care v-am povestit partial in aceea discutie pe care o mentionati, de acum un an si jumatate in urma.
Sunt uimit totusi, ca nimeni nu protesteaza sau face recenzii la cele doua volume scrise de domnul Dr. Ioan Bunaciu -)
Intrucat nu imi pot permite sa abuzez de acest blog si nici spatiul de aici nu imi permite, voi raspunde, pe cat posibil, problemelor ridicate de dumneavoastra pe blogul:

https://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com

pe curand,
Daniel Mitrofan

· Daniel Mitrofan, pe februarie 23rd, 2008 at 3:13 pm Said: Parerea ta asteapta sa fie OK

Astept aprobarea raspunsului de mai sus pentru a va putea raspunde in detaliu. Se pare ca intentia dumneavoastra nu este de a aduce lumina ci de a arunca intuneric asupra problemei deconspirarii.
Daniel Mitrofan

Înainte de a intra în detalii şi în răspunsul pe care sunt dator să i-l dau domnului Radu Gheroghiţă aş dori să fac nişte precizări cu privire la presoana dumnealui pentru a facilita înţelegerea fundalului de pe care acţionează domnia sa.

Prima dată şi ultima dată când am avut contact telefonic cu domnia sa a fost prin septembrie 2006, pe fondul unei rectificări necesare, aduse de mine, cu privire la dezinformarea pastorului Iosif Ţon, făcută pe forumul masa_rotundă, cu privire la unii lideri baptişti din perioada comunistă, mai precis, Nicolae Covaci şi Ioan Dan. Pastorul Ţon Iosif, similar procedeelor din perioada comunistă, a lansat un articol intitulat, „Ce aş dori eu să spun cultului baptist din România – Rădăcinile şi implicarea mea in Uniunea Baptistă” prin care, în părerea mea, a dorit să pregătească, aşa cum pregatea odată securitatea, terenul pentru alegerile din mai 2007 prin discreditarea unor personalităţi baptiste cu integritate morală, care doreau a da o direcţie corectă Cultului Baptist. Pastorul Ţon făcea din cei doi menţionaţi mai sus, un fel de luminători care au contribuit la dezrobirea cultului. Realitatea sesizată de mine şi afirmată la acea vreme, (încă o susţin prin prisma mărturiilor şi documentelor la îndemână) este că atât Nicolae Covaci cât şi Ioan Dan au contribuit la înrobirea Cultului Baptist. Ca răspuns la această intervenţie, domnul Radu Gheorghiţă mi-a adresat o corespondenţă înjositoare prin e-mail. Deoarece l-am iertat chiar când am primit mesajul şi ştiind natura umană de a reveni asupra greşelilor altora, am şters intenţionat mesajul său, pentru a nu putea vreodată să-l folosesc împotriva dumnealui. I-am dat telefon şi i-am explicat bazele afirmaţiilor mele prin prisma mărturiilor unor oameni cu greutate, precum Richard Wurmbrand şi prin prisma documentelor existente. Am crezut că este lămurit. Sunt acum nevoit să fac o introducere mai lungă pentru ca persoana care citeşte să poată face o hermeneutică mai bună a textului domnului R. Gehorghiţă apărut pe Agora Christi. Vă rog, citiţi cu răbdare. (puteţi asculta muzică şi, dacă ar fi posibil, aş oferi fursecuri şi cafea/ceai, după preferinţă)

Cine este domnul Radu Gheorghiţă?

gr.jpg

 

RADU GHEORGHITA
este „Associate Professor of Biblical Studies”, predă Noul Testament şi ceva clase de Vechiul Testament la Midwestern Seminary, SUA şi predă şi la ITBB, România.
(He received a B.S. from the University of Cluj, Cluj-Napoca, Romania; an M.Div. from Trinity Evangelical Divinity School, Deerfield, Ill.; and a Ph.D. from University of Cambridge, Cambridge, England.) Este coautor la volumul omagial

 

imparte.jpgCare împarte drept cuvântul adevărului
de Otniel Bunaciu, Radu Gheorghiţă & Emil Bartoş
Categoria: Eseuri / Biografii
Greutate: 0.55 kg
ISBN: 973-86076-5-5
Data aparitiei: 04-02-2006 Cartea este un volum omagial în onoarea profesorului Ioan Bunaciu, directorul Institului Teologic Baptist din Bucureşti mai bine de 50 de ani. Volumul cuprinde peste 20 de eseuri teologice, cu autori din ţară şi străinătate, acoperind subiecte din domeniul teologiei biblice, dogmatice şi istorice.
Este fiul domnului Nicolae Gheorghiţă (Nic sau Nick), doctor endocrinolog bun, care a fost pastor baptist şi unul din principalii informatori ai securităţii, foarte bine conspirat pe lângă toate personalităţile şi evenimentele baptiste. Pentru o mai bună conspirare şi acoperire, în acţiunile de descoperire şi intimidare a unor lideri baptişti orchestrate de către securitate, i s-a făcut şi domnului Nic Gheroghiţă o precheziţie domiciliară în cazul procesului de urmărire penală a fr. Ţon. Domnul Nicolae Gheroghiţă (dumnealui m-a rugat să nu-i mai spun frate), după apariţia cărţii „Pigmei şi Uriaşi” a binevoit să mă contacteze telefonic şi să caute să mă intimideze spunându-mi că cineva vrea să mă dea în judecată. Despre tatăl său, domnul Radu Gheorghiţă afirmă următoarele („În toamnă, în partea a II-a a unui interviu din Adoramus, nr. 23, citim alte detalii despre perioada comunistă, pe care Radu Gheorghiţă le menţionează despre tatăl său, pastorul baptist Nicolae Gheorghiţă:”):

„Din discuţiile pe care le-am avut cu tata, am dedus că şi-a pus semnătura pe un document în care se angaja să informeze Securitatea ori de câte ori va fi aflat de evenimente care ar pune în pericol siguranţa Statului Român. Semnătura a fost dată cu o delimitare clară a acestui aspect, fără vreun angajament suplimentar de a deveni agent pasiv sau activ al Securităţii, fără vreo asumare a unei responsabilităţi de a informa periodic Securitatea despre evenimente de interes pentru ei, fie din Biserică, fie de la spital/policlinică – locul de muncă, fie din familie sau din viaţa altor persoane aflate în colimatorul Securităţii. […] Nic a mărturisit că a avut pe conştiinţă această semnătură. Chiar dacă a oferit-o în acel moment cu conştiinţa curată, actul semnării i-a rămas pentru o viaţă întreagă ca o sursă de dezamăgire şi ca o regretabilă pată neagră. Astfel, singura opţiune rezonabilă care îi mai rămăsese era ca, prin însuşi felul în care urma să trăiască, să invalideze semnătura – lucru pe care, cred, l-a făcut cu o fermitate, cu o consecvenţă şi cu un curaj pe care nimeni nu le poate pune la îndoială, cu atât mai mult, să le nege.”

Acum să vedem dacă domnul Nic Gheorghiţă (nume conspirative identificate, deocamdată, ale acestuia: SANDU, POPESCU, GEORGESCU) se încadrează în portretul descris de fiul său, prin prisma a doar câteva documente din arhiva CNSAS:

I 161888/1 f.155 xxxxxx (soţ, xxxxxxx) Texas, i-a transmis lui xxxxx că pastorul Gheorghiţă ar fi un „securist” infiltrat de autorităţi în cadrul bisericii din Oradea.

I 98421/1f. 143

MINISTERUL DE INTERNE

Primit : Cpt. Zapodeanu Aurel

Sursa: ”Georgescu”

Locul: Hotel ”Victoria”

Data: 17 dece. 1976 nr. 001337/003

NOTA INFORMATIVA

În ziua de 16 decembrie a.c., sursa a stat de vorbă cu ISIF TON la domiciliul acestuia din Ploiești, str. Șoimului nr. 2. TON a explicat sursei că după nunta de la Arad a plecat la Oradea unde s-a întîlnit cu BARBATEI P. și cu OLAH LIVIU. BARBATEI a spus lui TON că a fost chemat de Departamentul Cultelor și s-a discutat acceptarea sa ca secretar General punîndu-se niște condiții printre care: rezolvarea alegerilor de la comunitățile din Cluj și Oradea. La comunitatea din Cluj, lucrurile s-au rezolvat prin alegerea lui HUȘAN MIHAI ca președinte. La Oradea ei s-au întîlnit într-o zi de luni și au discutat problema mutăriii lui OLAH de la Oradea. OLAH a recunoscut că și-a terminat stagiul în Oradea, că de aprozimativ un an bate pasul pe loc și vrea să plece. Însă are o răspundere față de ceo din comunități. Că OLOH LIVIU acceptă dacă Consiliul de Stat îi dă acord negativ să plece din Oradea. Lucrul acesta i-a fost comunicat de Tovarășul SORIN verbal așa că a acceptat sp renunțe la Oradea și să plece la Timișoara.

Numitul DAN IOAN a trimis vorbă lui TON ca să vină urgent la Cluj, că sînt niște probleme foarte grave. TON nu s-a dus la Cluj. TON a spus sursei că s-a înaintat o listă la Departament, unde s-au propus cîte doi contracandidați pentru postul de președinte. MARA CORNEL – care nu are șanse pentru că i se destramă familia, soția l-a părăsit și a plecat la Timișoara și GRECU, pastorul bisericii din Curtici care are șanse, ei grupul TON, SARACU, BRINZEI, TALOȘ vor să-l întîlnească în prealabil să-i pună condiții, dacă nu închide filialele, dacă nu va lua nici o hotărîre înainte de a-i consulta și dacă se va interesa de problemele ce le au copii credincioșilor în școli și la universități.

(vs.) TON a explicat sursei că aseară a avut loc un comitet de disciplină a cultului care, probabil că va lua în discuție problema NICULESCU, cu care sursa i-a spus lui TON că nu este de acord că-și face din problemele personale niște motive de a atrage un cult întreg. TON a discutat problema congresului și a viitorului cultului, în sensul că sînt bucuroși că au reușit o serie de lucruri, și că restul le lasă pentru pînă peste trei ani.

TON a spus sursei de două scrisori care circulau, una scrisă de JEAN STAUSKI și una de SLEV MACAVEI, că el nu se vede afectat de ele căci unde se duce are cîmp deschis să predice.

TON spune că dacă va fi ales altul director în locul lui BUNACIU, el o să vină profesor la Seminar. În seara zilei de 16. dec. a.c. fiind la familia URSAN, sursa a aflat că relațiile între TON și familia URSAN s-au răcit mult. TON i-a explicat sursei că toate s-ar datora unei fraze spuse de fetița lui la telefon cum că ”dacă PUICA fata lui URSAN își face unghiile nu este pocăită – URSAN însă a explicat sursei că TON face gafe că se lasă influențat de niște oameni care nu țin la el care au o doctrină neacceptată printre baptiști ca POPESCU AUREL – universalist și un ”fotograf” care a căutat să-și facă de cunoscut numele peste hotare cum că l-ar fi ținut pe TON la el în timpul postului și dorind să întărească lucrul acesta a scris și în țară. Tot URSAN a spus sursei că, un tînăr seminarist a fost într-o seară la NICULESCU și i-a comunicat că studenții de la Seminar nu mai acceptă să se întreprindă acțiuni în umele lor și ei să nu știe nimic.

”Georgescu”

N.O.

Materialul se confirmă prin alte informații ce le deținem.

TON IOSIF este lucrat prin dosar de urmărire informativă de către noi;

OLAH LIVIU este lucrat prin DUI de către I.J. Bihor-Seciritate

URSAN PETRE, este urmărit prin DUI ”FRAȚII”de I.M.B.-Securitate;

Cu ocazia întîlnirii, informatorul și-a exprimat părerea că OLAH LIVIU, nu trebuie

mutat ca pastor la Timișoara, deoarece are foarte muți adepți și în acest mod va crea noi probleme organelor de stat, că este bine ca OLAH LIVIU să fie mutat la Reșița sau în altă localitate, unde nu există Centru universitar.

Informatorul a primit următoarele sarcini:

Îl va contacta la domiciliu pe POPESCU AUREL și NICULESCU PAVELstabilind

care sînt preocupările lor actuale și intențiile de viitor, (f.144) după ce ”postul” lui TON IOSIF nu a avut succesul scontat. Va stabili cum a trimis NICULESCU PAVEL ”apelul” la ”Europa Liberă”. Va căuta să-i tempereze pe cei doi, de a mai desfășura acțiuni de natură să producă tulburări în cult, spunîndu-le că mai mulți baptiști discută în acest mod. Va stabili care este opțiunea lor în legătură cu viitoarea conducere a cultului, ce urmează să fie aleasă la Congres.

– Va vizita la sediul comunităților baptiste București, unde va lua contact cu SARAC IOSIF, TALOȘ VASILE, BRÎNZEI V., și în discuții, va stabili poziția lor față de TON IOSIF, în legătură cu ”postul” pe care l-a ținut, dacă intenționează să-l susțină în continuare. Le va spune că din constatările sale ca specialist. TON IOSIF a trecut și trece prin depresiuni psihice și uneori nu mai are control;

– Va vizita Seminarul baptist, unde va lua contact cu directorul Seminarului BUNACIU IOAN, de la care va căuta să afle care este starea de spirit în cadrul seminariștilor în urma ”postului” ținut de TON IOSIF.

Să-l asculte pe BUNACIU IOAN, în discuțiile și criticile pe care le aduce lui TON IOSIF, NICULESCU PAVEL. Dacă BUNACIU IOAN îi va aminti de scrisorile lui SLEV MACAVEI din Arad și JHEAN STAWENSCHI din București să caute să afle ce argumente au folosit împotriva lui NICULESCU PAVEL, în urma ”apelului” transmis de ”Europa Liberă”.

– De asemenea, va căuta să intre în contact cu MOT DOREL, profesor la Seminarul baptist, urmînd să stabilească care este atitudinea lui prezentă față de TON IOSIF.

– Informatorul să-i facă o vizită socrului său DAN IOAN din cluj, pentru a stabili ce probleme grave sunt în Cluj, de l-a invitat pe TON IOSIF.

Menționez că ”GEORGESCU” nu cunoaște nimic din acțiunile lui DENES FRANCISC din Cluj. Informatorul și-a exprimat dorința ca să participe și el ca invitat la viitorul Congres baptist. I-am indicat să discute cu MARA CORNEL și ȚUNEA IOACHIM, acest lucru. În legătură cu TON, să stabilească dacă are preocupări pentru viitor de a redacta memorii sau alte materiale. Aspectele din notă vor fi exploatate de către noi pentru a amplifica divergențele dintre TON și URSAN, conform planului de compromitere. De asemenea, vom lua măsuri de a-i ridica prestigiul informatorului și să-l sprijinim ca să participe la Congres. Extrase de pe notă vor fi trimise spre exploatare la I.J. Bihor și I.M.B. – Securitate

Cpt. Zpodeanu Aurel

D174/v2, f.77-78

Ministerul de Interne

Departamentul Securităţii Statului

Direcţia I

Nr. 140/ZA/0085083 din 30 august 1979

NOTA

Recent informaturoul „POPESCU” de profesie medic, membru al cultului baptist din ţara noastră, a efectuat o călătorie turistică în Elveţia, Austria şi R.F. Germania.

Fiind pregătit contrainformativ, „POPESCU” în convorbirile cu diferite personalităţi cultice cu care a intrat în contact în străinătate, a combătut campania de calomnii referitoare la aşa-zisele persecuţii şi arestări în rîndul credincioşilor din România, pe care le desfăşoară îndeosebi organizaţia reacţionară „Centrul pentru studierea religiilor şi comunismului” din Anglia şi postul de radio „Europa liberă”.

Totodată, a prezentat adevărata situaţie a credincioşilor baptişti din ţara noastră, precum şi abaterile de la disciplina de cult şi de la legile statului, săvîrşite de NICOLESCU PAVEL, iniţiatorul „Comitetului de apărarea a libertăţilor religioase şi de conştiinţă”, şi alte persoane din anturajul său.

În acest context, pe timpul şederii sale în Elveţia, unde a urmat un curs de o lună de zile la Seminarul teologic baptist din Rusklikon, diverşi cursanţi au dorit să cunoască situaţia lui NICOLESCU PAVEL şi a membrilor aşa-zisului iniţiatorul „Comitet de apărarea a libertăţilor religioase şi de conştiinţă”, precum şi a preotului ortodox CALCIU GHEROGHE.

De asemenea, JOHN DAVID HOPPER reprezentantul Convenţiei baptiste din sudul SUA pentru Europa, s.a interesat de situaţia prezentă a pastorului baptist TON IOSIF. În legătură cu TON IOSIF numitul (F.77VS) HODOROABĂ FILIP, baptist din Franţa a afirmat că în Occident se cunoaşte precis că pastorul TON este un om al securităţii”.

În discuţiile purtate cu HODOROABĂ IEREMIA pastorul bisericii baptiste române din Paris şi crainic la postul de radio „Monte Carlo” – acesta a arătat că în prezent se află în relaţii bune cu ambasada României din Paris şi preconizează să viziteze ţara noastră în cursul lunii septembrie a.c. împreună cu directorul postului de radia „Monte Carlo” pe nume FRED. Cu prilejul acestei vizite urmează să însoţească o echipă de filmat din S.U.A prin mai multe biserici baptiste, cu scopul ca apoi să fie prezentată la televiziunea americană situaţia reală a credincioşilor baptişti din România.

În timp ce se afla la fratele său stabilit la Waldkraiburg în R.F.Germania, informatorul „POPESCU” a fost vizitat de către ALAAN SCHARFE redactor la organizaţia reacţionară „Centrul pentru studierea religiilor şi comunismului” cu sediul la Londra în Anglia, care s-a interesat de situaţia prezentă a lui TON IOSIF.

ALAAN SCHARFE, a afirmat că nu este de acord cu poziţia actuală a lui TON IOSIF, fapt ce l-a determinat să scrie un articol într-o revistă din S.U.A. intitulată „Creştinismul Astăzi” în care menţionează că „s-a reuşit oprirea disidenţei în România prin TON IOSIF şi JUSTIN MOISESCU. „POPESCU” i-a reproşat lui ALAAN SCARFE că ştirile pe care le publică în diverse reviste şi ziare cu privire la situaţia credincioşilor din România, nu sunt reale şi verificate, lucru cu care a fost de acord.

Împreună cu ALAAN SCHARFE, „POPESCU” a plecat la Stuttgard unde l-au vizitat pe POP LEONIDA, preot ortodox, rămas în R.F.Germania. În discuţiile purtate cu POP LEONIDA, acesta a destăinuit că „s-a retras de la postul de radio „Europa liberă”, deoarece acolo este o atmosferă de teroare. NOEL BERNARD nu vrea să se spună nici un cuvînt fără ştirea lui, singurul GEROGESCU care mai înţelege. NOEL BERNARD le-a dat dispoziţie să nu supere conducerea din Bucureşti, aceasta este o directivă din partea senatului S.U.A., ca „Europa liberă” să nu prejudicieze relaţiile dintre S.U.A. şi România.

POP LEONIDA s-a interesat despre situaţia de fapt a baptiştilor din Caransebesş. După ce a primit explicaţiile (f.78) adecvate, POP LEONIDA, a afirmat că are un sistem sigur de a trimite şi primi veşti din ţară, între care l-a amintit pe NICOLESCU PAVEL şi pe CĂPUŞAN RADU din Cluj-Napoca, cu care a avut mai multe convorbiri telefonice.

POP LEONIDA şi-a manifestat îngrijorarea că statul vest-german nu i-a acordat azil politic nici după doi ani.

În perioada şederiii în străinătate, „POPESCU” a luat la cunoştinţă de procesul scandalos între RICHARD WURMBRAND, pastor luteran, originar din România, conducătorul organizaţiei reacţionare „Isus pentru lumea comunistă” cu sediul în SUA şi JOE BAAS din SUA, conducătorul organizaţiei „evanghelismul subteran”.

Organele noastre, întreprind în continuare măsuri specifice pentru cunoaşterea şi neutralizarea acţiunilor ostile referitoare la pretinsa lipsă a libertăţilor religioase în R.S. Romania.

Sef serviciu

Colonel

BANCIU IOAN

Dosar P 1987/1, f.14

Ministeul de Interne

Insp. Jud. HD

Securitate

Primit: col. Mihuţ Avram

Data: 26.01.1977

Sursa: „SANDU”

Nota informativă

Cunosc pe numitul ŢON IOSIF pastor al biseicii din Ploieşti din anul 1952 cînd l-am întîlnit la biserica baptistă din Cluj-Napoca. Am locuit cu el în aceeaşi cameră ca student în anul 1954.

Încerc să fac o schiţă comportamentală acestui individ deoarece motivarea comportamentului său poate fi sau una fanatică – compensatorie – după multele lui căderi şi păcate sau exaltarea unei personalităţi ambiţioase care s-a vădit încă din timpul studenţiei timp în care nu căuta decît locurile care pot să-i confere laude….

Deşi absolvent de filologie a preferat un post de evanghelist la Arad unde s-a vrut pe locul doi şi a intrat în conflict cu pastorul. Acelaşi lucru l-a păţit şi la seminar, unde seminarist fiind nu s-a supus şi a creiat situaţii discordante cu profesorii. Devenind „ateu” mai mult sau mai puţin convins s-a văzut strălucind printre atei care totuşi undeva nu s-au lăsat aşa de uşor impresionaţi. Căci la concursurile de la Academie nu a fost primit, atunci a început şi cu un trai mai libertin dar crescut creştin cu complexul de vină şi timiditate nu a avut prea mare succes la femei. Divorţează, duce o viaţă libertină, sfidînd legăturile cu un trecut pe care considera o mare pierdere de timp. Încearcă tot felul de căi de ieşire la suprafaţă, nu reuşeşterevine. Face toate actele exterioare necesare de pocăinţă, după două luni pastorul bisericii respective trebuie să plece nu putea să continue într-o biserică cu Ţon. Pleacă în apus, face impresie relaţii de luptă cu Wurmbrand se pare cu izbîndă. Vine înapoi începe să lucreze se vrea un sfetnic şi reformator baptist. Face toate actele de pocăinţă pînă se vede la seminar unde nu poate sta ca simplu profesor se vede director, nu reuşeşte, pleacă pastor la Ploieşti biserică în care nu face mare scofală începe turnee la cei din Ardeal care se îmbulzesc să-l asculte.

Schiţa cere o gîndire atentă poate fi vorba de o tulburare psihică de megalomanie pentru că sursa în probleme medicale nu a reuşit să-şi impună punctul de vedere cu toate că i s-a cerut părerea…

ng-popescu.jpg

popescu-ng.jpg

De asemenea domnul Nic Gheorghiţă, după revoluţie, a fructificat imaginea conspirativă de persecutat, primind anumite onoruri, peste hotare, pe tema luptei pentru libertatea de credinţă.

award.jpg

Cred că sunt suficiente documente deocamdată. În continuare, domnul Radu Gheorghiţă este, de asemenea, nepotul fratelui Ioan Dan (cât pe ce să fie şi al fratelui Ţon, întrucât, la un moment dat, domnul Nic Gheorghiţă era să fie cumnat cu fr. Ţon Iosif). Fratele Ioan Dan, fost preşedinte al Uniunii Baptiste, a avut şi multe calităţi (i-am propus în 2006 domnului R.G. să scrie o biografie a bunicului său, dar încă nimic), dar a contribuit şi la înrobirea Cultului Baptist (mă refer la Reglementare şi la dezinformarea occidentului). Prezint în continuare doar două documente:

Participarea şi consimţirea prin semnătura sa la Regelmentare

reglementare-di.jpg

consiliu-abm-1974-omagiu-fratelui-presedinte-al-aliantei-baptiste-mondiale-de-dan-ioan.jpg

cuv-di-1.jpg

cuv-di-2.jpg

Care era situaţia reală în acea vreme? (priviţi data la următoarele documente, care sunt doar exemple din multele arestări, şicanări şi chiar ucideri ale baptiştilor)

arestare-baptisti.jpg

persec.jpg

Redau mai jos câteva paragrafe din articolul cu pricina de pe blogul Agora Christi şi primele mele comentarii, după care va urma partea a II-a într-un alt post

„NOE ŞI TURNĂTORII

Către o hermeneutică a colaboraţionismului din bisericile neo-protestante

Radu Gheorghiţă

În loc de introducere: Ce are Noe de-a face cu deconspirarea?

Recent, am inclus în interviul luat de Dănuţ Mănăstireanu un paragraf în care îmi exprimam opinia că actuala frenezie a deconspirării mă face să mă gândesc nu la textul despre „sângele nevinovatului Abel, care aşteaptă ispăşire” – legitim invocat, de altfel – ci mai degrabă la pasajul din Geneza care relatează blestemul rostit de Noe asupra fiului său Ham (Gen. 9:21-27). …

Găsesc în acest episod ruşinos din viaţa lui Noe un pericol al tratării greşelilor la care poate încă nu s-au gândit cei care cu atâta dezinvoltură nu doar privesc la ruşinea pe care o avem între noi, dar sunt foarte zeloşi să o arate tuturor. Evanghelicii români au o problemă serioasă acum. La aproape două decenii de la revoluţia din ’89 accesul la dosarele securităţii este deschis. Spre surprinderea, dezamăgirea şi ruşinea noastră mulţi dintre conducătorii baptişti din perioada comunistă se regăsesc în aceste dosare cu amprente ce variază de la o semnatură dată pe un soi de angajament la rapoarte periodice de informare. Ca şi când acest lucru în sine nu ar fi fost suficient de umilitor pentru noi, ne întâlnim cu o serie de iniţiative prin care acest grup zelos de evanghelici, nu doar nu au interes să acopere goliciunea, dar se întrec unul pe altul în a o prezenta cât mai mult, cât mai de aproape, cât mai scandalos, şi cu cât mai multe detalii. Din listele pe care le-am auzit până acum cred că nu a rămas nici un nume dintre personalităţile importante ale Evanghelicilor, care să nu fi fost implicat în mod direct sau indirect. Şi astfel, fără atenţia şi seriozitatea impuse de complexitatea acestui fenomen, lăsându-se ghidaţi nu de principiul prezumpţiei de nevinovăţie până la proba contrarie, ci mai degrabă de opusul acestuia, preferă să defileze în presă, în bloguri, sau în mass-media cu ruşinea noastră.

Necesitatea unei hermeneutici

Iată deci subdomeniile minimale care trebuie aduse sub colimatorul hermeneuticii fenomenului colaboraţionist. În primul rând cred că avem de-a face cu interpretarea deciziei de colaborare, o fază distinctă faţă de actul de colaborare ca atare, care la rândul lui trebuie interpretat. Apoi, inevitabil, este nevoie de o interpretare a documentelor în sine, a nivelului lor de veridicitate, care trebuie demonstrată nu presupusă. La fel de important, ar trebui luată în considerare hermeneutica intenţiilor cu care informaţii din aceste dosare sunt publicate şi interpretate. Cred, de asemenea, în nevoia unei hermeneutici a consecinţelor rezultate din actul colaborării, atât în ceea ce-l priveşte pe (presupusul) colaborator cât şi pe cei care au fost afectaţi de actul colaborării. Actul recunoaşterii vinovăţiei şi mărturisirii, acolo unde este cazul, trebuie luat în considerare de asemenea. În ultimă instanţă, toate aceste dimensiuni trebuie tratate în contextul mai amplu al hermeneuticii regimului comunist, în mod special al feluritelor modalităţi legitime de raportare a creştinului la sistem.

Necesitatea unui hermeneut

Care ar trebui să fie profilul ideal al acestui interpret? În ce anume rezidă competenţa şi legitimitatea celui care se angajează să analizeaze, să cântărească, să înţeleagă, şi mai apoi să emită verdicte în aceste probleme?

Doresc mai degrabă să privesc întrebarea de mai sus sub considerente spirituale, în mod special datorită apartenenţei la credinţa creştină atât a celui ce investighează cât şi a celui investigat. Dimensiunea spirituală nu trebuie să o înlocuiască pe cea profesională, dar nici să fie redusă la aceasta sau, mai periculos, să fie anulată de ea. Totodată, doresc să abandonez abordarea teoretică, detaşată a acestor lucruri şi să vorbesc la persoana întâi, părăsind – cu permisiunea moderatorilor Agora Christi – etosul nealunecării în cazuistica personală, de altfel foarte sănătos în astfel de discuţii principiale . Sper că prezentarea şi analiza unui crâmpei din viaţa mea va ajuta înţelegerea şi evaluarea argumentului propus.

În tractatul Avot (Părinţii) din Mishna, autoritatea rabinică primară, în mare parte contemporană cu scrierile Noului Testament se găseşte recomandarea de a „nu judeca un om înainte de a ajunge în situaţia lui” (Av. 2:5). Cred că această maximă cu ecouri chiar şi în învăţăturile Domnului Isus demarchează foarte precis aspectul pe care îl am în vedere…

… În primul rând pentru a sublinia că, în opinia mea, Mishna are foarte mare dreptate. Singurul om cu adevărat îndreptăţit şi compentent în analiza fenomenului este cel care a trecut prin acel iad şi a ieşit nevătămat şi neîntinat de acolo. Personal nu cunosc foarte mulţi candidaţi care s-ar califica la această treabă. Ştiu, de exemplu, că eu însumi nu mă calific. ..

…Găsesc foarte interesant faptul că Daniel Mitrofan cu care am discutat puţin despre acest aspect, şi care la rândul lui a fost membru UTC, se plasează pe o poziţie total opusă. Mi se pare absolut nejust, în cel mai bun caz, iar în cel mai rău, de-a dreptul imoral, faptul de a emite verdicte pentru unii şi alţii, precum cele din cartea lui, Pigmei şi Uriaşi, acestea venind din partea unuia care, în lumina argumentului de mai sus, nu are calificarea morală de a le emite. Şi aceasta nu doar pentru simplul fapt de a „nu fi fost pus în situaţia lor” (cf. Mishna), dar şi datorită faptului că într-o situaţie mult mai simplă decât cele pe care le analizează (adeziunea la UTC), el însuşi a ales calea de mijloc pentru care îi condamnă pe alţii.

În al doilea rând, am preferat expunerea acestui caz pentru a scoate din nou în relief un adevăr menţionat deseori, dar poate nu acceptat întotdeauna la adevărata lui dimensiune. Cred că întreaga comunitate neoprotestantă trebuie să-şi asume o vinovăţie colectivă vis-a-vis de fenomenul colaboraţionist. Personal, aici văd singurul punct de plecare spre o adevărată soluţionare în bisericile noastre, esenţialmente diferită de celelalte propuse în analiza fenomenului la nivelul societăţii. Desigur, grade variate de vinovăţie îi departajează pe unii de alţii, dar un substrat comun, chiar unul serios, de vinovăţie îl purtăm cu toţii. Oare nu tocmai aceasta este şi concluzia profetului Daniel când afirmă fără vreo ambiguitate că vinovăţia pentru pedeapsa exilului o poartă el şi întregul popor? Nu cred că rugăciunea din Dan. 10:4-19 poate fi citită fără a rămâne impresionat de frecvenţa cu care face uz de persoana întâi plural. Cât de valabil mi se pare acest lucru şi în cazul tematicii discutate aici! În ultimă instanţă, aceeaşi opţiune pentru compromis care în cazul meu s-a manifestat în acceptarea şi rămânerea în UTC a fost responsabilă pentru sucombarea altora sub presiuni mult mai mari decât cele cunoscute de mine. Cred că este de preferat ca aspecte ce ţin de nivelul individual de vinovăţie sau lipsa acesteia să fie discutate şi rezolvate după iar nu înaintea acestui pas fundamental, asumarea vinovăţiei plenare a bisericii neo-protestante.

În acest fel cred că am reuşi să evităm păcatul lui Ham de a-şi fi necinstit părintele care a greşit. Subliniez, greşit; sau păcătuit pentru cei care ar considera primul termen insuficient de grav. A ne arăta desconsiderarea sau poate chiar dispreţul faţă de ei, şi plini de hybris să credem că am fi fost mai tari, mai credincioşi, mai demni decât ei, ar fi o opţiune pe care Ham ar fi îmbrăţişat-o fără şovăire. De cealaltă parte, dorinţa de a împărţi ruşinea vinovăţiei cu ei, de a acoperi, de a proteja, şi în ultimă instanţă de a ierta, este o alternativă pe care Ham nu ar fi considerat-o vrednică de sine însuşi.

Aici cred că trebuie începută analiza fenomenului colaboraţionist, cel puţin în ceea ce priveşte infiltrarea lui în biserică. Desigur, nu se poate limita doar la atât, dar despre aceste alte dimensiuni pe altă dată.

 

  1. Daniel Mitrofan, pe februarie 18th, 2008 at 11:47 am Said:

Este regretabil faptul ca domnul Radu Gheorghita, profesor de hermeneutica la un seminar din SUA si la ITBB propune o astfel de hermeneutica a textului din Geneza. El incalca majoritatea regulilor hermeneutice din dorinta de a-si justifica pozitia sa cu privire la deconspirarea pastorilor colaborationisti. Precum preda si domnia sa, un text nu trebuie interpretat in afara contextului, deci in textul cu Noe nu este vorba de pacatul colaborarii si nici despre deconspirare. Este vorba de imbatarea tatalui lui Ham si, la betie, dezgolirea sa trupeasca. Blestemul este aruncat ca o urmare a ironiei fiului cu privire la indecenta tatalui, dar nicaieri nu este justificata fapta lui Noe nici cea a lui Ham. Ca interpretare justificata a textului, Domnul Geroghita ar putea sa scoata aplicatia de a nu indica el insusi si nici ironiza colaborarea (daca asta s-ar putea numi vreodata “goliciune” sau rusinea) tatalui dumnealui. Precum stie bine domnia sa, domnul Gheorghita ar fi trebuit sa indice felul in care Scriptura se interpreteaza singura si faptul ca nicaieri in Biblie nu este data nici justificata interpretarea sa a textului mentionat. Alegorizarea pe care o practica dumnealui a fost o plaga a hermeneuticii Bisericii crestine, deci si o rusine pentru hermeneutica contemporana.
In ce priveste ideea domniei sale cu privire la cel care se califica pentru a emite judecati sau a fi competent in deconspirarea, domnia sa este iarasi radical gresit. Aceasta ar insemna ca nimeni nu ar putea judeca si scoate la iveala vre-un pacat intrucat toti am fost si suntem niste pacatosi si toti am esuat la momentul testului. Domnia sa nu doreste sa aduca in ecuatie standardul dupa care trebuie sa judecam si sa analizam si sa scoatem la iveala raul care se petrece si s-a petrecut in mijlocul nostru, ca si crestini. Cu acest standard trebuie sa comparam toate faptele noastre si ale domniei sale si ale rudelor sale si ale mele. Dumnezeu este cel care da standardul si El ne cere sa avem ochii deschisi si sa nu ascundem pacatul (nu goliciunea trupeasca). Daca domnia sa are nevoie de o persoana care a trecut prin toate ispitele si nu a cedat, este Domnul Isus Hristos, cel care a fost ispitit in toate ca si noi si nu a pacatuit. Hristos ne invata sa scoatem afara din Templu, din Biserica pe cei care au facut din Biserica o pestera de talhari. El este cel care ne invata sa spunem lucrurilor pe nume in public. El nu s-a rusinat sa le spuna “Vai de voi fatarnicilor”, El nu s-a sfiit sa-i spuna lui Ioan si sa-i indice persoana care avea sa-l vanda. En nu s-a sfiit sa spuna “Nu v-am ales eu pe voi si totusi unul dintre voi este un drac” (facea referire la Iuda). Apostolii nu se sfiesc sa paseasca pe urmele Domnului lor, condusi de Duhul Sau cel Sfant, si sa dea pe mana satanei pe cei care fac rau Bisericii, sa avertizeze in public biserica de cei care fac lucrarea celui rau, pentru ca ceilalti sa se fereasca si sa nu aiba nimic de a face cu ei. Tot Domnul Isus si apostolii ne invata cum sa-i disciplinam pe cei cazuti in pacat pentru ca acestia sa nu piara. Nicidecum nu ni se spune sa le ascundem pacatul sau sa ne ferim de ochii celor dimprejurul noastru. Biserica traieste in societate si societatea stie cum traim noi credinciosii. Ca de multe ori suntem fatarnici. Multi dintre cei din societate stiu de mult ca printre noi sunt multi, foarte multi care si-au vandut fratii in credinta. Daca noi o facem pe ascuns ei nu vor sti niciodata ca noi tinem la adevar si la sfintenia lui Dumnezeu, ca nu ne ascundem pacatul rusinos asa cum il fac cei nepocaiti, ci il demascam, il condamna, si ne indrepta.
Acum, in incheiere, desi sunt multe de spus, as vrea sa fac anumite precizari. Cei care au colaborat cu securitatea au comis acte de idolatrie. Prin semnarea unui angajament, acestia s-au inchinat unui “dumnezeu mai mare” decat Dumnezeul Cel Adevarat. Prin semnare ei au spus implicit: Dumnezeul meu nu ma poate scapa, Securitatea domneste pe pamantul acesta, eu pe ea o voi sluji. Acestia se aseamana cu animistii care jertfesc sufletele altor semeni pentru a pacifica mania acestor duhuri malefice. Apoi, a venit revolutia din 89. Pastorii si credinciosii colaborationisti, cu infime exceptii, nu si-au recunoscut pacatul si inca nici nu si-l recunosc, ei nu s-au pocait. Ei ar fi continuat si in clipa de fata sa toarne, sa vanda, sa delationeze pe fratii lor, daca nu sar fi renuntat la serviciile lor. Chiar si asa unii au solicitat reintegrarea lor in reteua informativa, dupa ‘89 ca sa fie in continuare conspirati. Acestia au caracterele deformate si acestia inca sunt in Biserica si ne predica despre caracterul crestin, despre nevoia de sacrificiu, despre lepadarea de pacat, despre pocainta. Aceasta “rusine” aceasta “goliciune” nu trebuie acoperita chiar cu pretul belstemelor acestor oameni care isi spumega goliciunea spirituala. La ei nu a venit in vizita pocainta si cainta adevarata, altfel noi am fi auzit vorbe de regret si nu de dezvinovatire, vorbe de condamnare ale faptelor lor si nu de justificare. Unde nu este pocainta sincera nu este iertare. Cine ascunde faptele acestora se face partas faptelor lor si nedreptateste pe cei care au fost dati de ei in mana securitatii. Este a doua prigonire a credinciosilor simpli, prin faptul ca nu li se spune ca ramanerea in credinta a fost alegerea cea demna si nu descurcareala. Este mintirea generatiilor care vin, carora in sugestia domnului Gheroghita, li se va transmite ca nu suferinta si jertfa pana la moarte este calea crucii si credinciosiei lui Hristos, ci folosirea lui Dumnezeu pentru interesele de moment. Si cate altele nu pot fi spuse aici. A uita si a nu spune adevarul nedreptatilor si crimelor comunismului, a le acoperi si a le masca in altceva decat ce au fost: o lucrare a satanei, este o mare nedreptate. Este dezumanizarea credinciosilor, este subminarea statutului de creatura a lui Dumnezeu, care trebuie sa se ghideze in viata lui dupa etalonul lui Creatorului si nu dupa interpretarile hermeneutilor cu agenda ascunsa. Numai reveland raul si condamnandu-l, asa cum s-a facut si cu raul nazist, Holocaustul, numai atunci avem sansa de a afirma din nou ca suntem oameni, creaturile lui Dumnezeu, carora ni s-a dat o lege morala de Creator pe care trebuie s-o respectam pentru a ne putea trai menirea pentru care am fost creati. Imi exprim regretul ca aceasta Agora, pretinsa a lui Crist umileste valoarea absoluta a Cuvantului lui Dumnezeu in favoarea opiniilor oamenilor, fie acestia profesori, genii, mari cugetatori.
Daniel Mitrofan

  1. Daniel Mitrofan, pe februarie 18th, 2008 at 3:08 pm Said:

Un text mai potrivit decat cel cu Noe si Ham ar fi cel cu Adam, Eva si sarpele. Dupa incalcarea poruncii lui Dumnezeu, si Adam si Eva incearca sa se disculpe prin aruncarea vinei pe altcineva. Amandoi incearca sa isi ascunda pacatul, amandoi fug de responsabilitate. Nu militez pentru deconspirarea parintilor de catre copii. Copiii ar putea sa-si indemne parintii sa se impace cu Dumnezeu si cu comunitatea. Nimeni nu este indreptatit sa judece pe altii, dar toti sunt indreptatiti si au datoria de a arata care sunt cerintele lui Dumnezeu, care este etalonul si unde am esuat. Cei cazuti, au datoria de a veni la lumina ei insisi. Nimeni nu ia o piatra si o aruna in cel care s-a pocait sincer. Suntem indemnati, ca acolo unde iarta Dumnezeu sa iertam si noi. Dar unde Dumnezeu inca nu a iertat (si aici se poate discuta felul in care se face iertarea), acolo unde pacatul este ascuns si afecteaza viata bisericii, Dumnezeu aduce la lumina faptele acestora. Sa ne amintim de Iuda (la Cina cea de Taina), de Acan, de Anania si Safira, de David, femeia la fantana etc. Chiar si atunci cand fariseii aduc femeia prinsa in adulter in fata Domnului Isus, Acesta nu neaga etalonul pedepsei, nici realitatea pacatului. Amandoua sunt afirmate. Domnul Isus este cel care o iarta (caci a fost adusa inaintea Lui) si ii porunceste sa nu mai pacatuiasca. Nu sunt pentru pierderea acestor oameni, dar sunt pentru descoperirea lor si pentru disciplinarea lor de catre biserica locala, unde isi duc activitatea si sunt membri. Biserica aceea va avea calauzirea Duhului Sfant pentru a lua decizia cea mai corecta. Pana cand preotii, pastorii, prezbiterii, conducatorii religiosi nu vor veni singuri cu pocainta inaintea bisericii, oameni si institutii ca CNSAS au datoria morala sa ii scoata la iveala si sa arate intunecimea umbletelor acestor oameni. Desigur, pentru noi , putem sa acordam circumstante atenuante, dar, precum in cazul lui Adam si al sotiei acestuia, Dumnezeu a fost drastic si s-a folosit din plin de standardul enuntat cand a dat porunca. Vestea buna este aceea a ispasirii vinovatiei omenesti prin jertfa Domnului Isus pentru pacatele omenirii. Daca aceste persoane vin cu cainta, recunoscandu-si gravitatea faptei, in evaluarea din fata etalonului biblic, ei vor gasi eliberare, usurare, restaurare si un nou inceput. Daca ei nu vin cu cainta, recunoscand gravitatea faptelor lor, atunci, oricat am justifica faptele lor sau aricat am cauta circumstante atenuante, aceste persoane sunt in pericolul chinurilor vesniciei departe de Dumnezeu. Lucrul acesta cu atat mai mult cu cat “judecata va incepe de la casa lui Dumnezeu” adica de la conducatorii religiosi si apoi cei din biserici care au cunoscut adevarul. Cu aceasta ma opresc.
Daniel Mitrofan

  1. Radu, pe februarie 21st, 2008 at 10:06 pm Said:

Draga (cu mare greutate o spun) Daniel Mitrofan,

Permisiunea pe care si-o ia Pavel de a nu include in epistola catre Galateni laude si multumiri acolo unde acestea erau necesare mi-o iau si eu in acest raspuns. Voi sari deci peste multumiri si politeturi si voi trece direct la continut.

Incep cu problema mai usoara, si anume, competenta mea hermeneutica pe care o pui la indoiala in prima parte a mesajului tau. Am decis sa nu ridic manusa aruncata de tine in acesta problema nu pentru ca nu ar fi o problema importanta sau care sa merite o discutie serioasa. O fac pentru ca in mod special in ideile pe care le expui la inceputul mesajului tau imi dovedesti ca nu te califici ca partener la o discutie substantiala pe aceasta tema. Imi pare rau ca trebuie sa fiu atit de transant, dar prefer sa afirm acest lucru direct fara sa apelez la ironiile unui raspuns (cu substanta, de altfel) care ti s-a oferit acum citeva zile. Perspectiva ta asupra alegoriei/alegorizarii ca procedeu hermeneutic este pe cit de invechita pe atit de incorecta. Ca sa-ti dovedesc acest lucru iti reamintesc faptul ca insusi Pavel o foloseste ca si procedeu legitim in citirea VT. Observa, te rog, ca in Gal 4:23 termenul folosit de el cind se lanseaza in discutarea cazului sotiilor lui Avram, Sara si Hagar, este tocmai “allegoroumena” un participiu al verbului “allegoreo” cu sensul de “a vorbi in sens figurativ, alegoric”. Riscul pronuntarii unui verdict categoric si nenuantat in problema alegoriei este mare, si ar fi trebuit sa-l iei in calcul inainte de a-l fi facut.

In al doilea rind, fara sa reiau in totalitate discutia despre cazul lui Noe si textul din Geneza, afirm din nou ca l-am utilizat doar ca ecou existential al unui fenomen pe care-l vad in familia larga de credinciosi din care laolata facem parte. Doar atit am dorit sa afirm despre acel text si legatura lui cu problematica deconspirarii. Celelalte justificari au fost deja date in citeva raspunsuri anterioare; vezi de exemplu nota de bun simt cu care incheie Cristi Rata – un specialist in VT, de altfel – “inteleg cum ai vrut sa folosesti exemplul cu Noe”. Sper sa ajungi si tu la aceeasi concluzie.

Trec acum la problema mult mai dificila si complicata a pozitiei tale fata de acest fenomen, pozitie pe care o definesti cel mai clar in cartea “Pitici si Uriasi”. Cred ca ti-am spun in timpul convorbirii noastre telefonice ca lucrez la o recenzie a cartii tale; ma gindeam sa o propun spre postare tocmai pe Agora Christi, dar la indemnul moderatorilor, am optat pentru celalalt mesaj.

Acum insa, cu permisiunea primita, si ca raspuns la raspunsul tau trebuie sa intru putin in aceasta problematica. Vreau sa scot in evidenta si sa ofer concluzia mea ca analiza pe care ai intreprins-o tu acolo este exact ceea ce NU trebuie facut intr-un fenomen de complexitatea si seriozitatea celui de care ai indraznit sa te ocupi. Iti promit si tie si moderatorilor ca voi ramine strict in perimetrul familiei mele in cazurile concrete pe care trebuie sa le semnalez. De aceea nu ma voi lega aici de partialitatea si superficialitatea judecatilor si verdictelor tale in general, si nici de momentul publicarii cartii ales cu atentie pentru a genera un impact maxim in ajunul Congresului. De asemenea nu voi trata nici faptul, confirmat deja de citeva cazuri, ca ai luat interviurile nu doar acoperind adevaratele tale intentii dar si decizind sa incluzi selectiv in analiza ta doar acele aspecte care ofereau suport ipotezei tale de lucru. Iti reamintesc ca parintii mei ti-au documentat, printre altele, perchezitiile la domiciliu la care au fost supusi si tracasarile din perioada anilor ’80 in care Dr. Nic se lupta cu autoritatile din Oradea pentru recunoasterea lui ca pastor la Biserica nr. 2. Nimic din acestea sau alte aspecte similare nu sunt incluse in cartea ta. Invinuirea pe care i-o aduci de a fi fost colaborator cu Securitatea insa apare in repetate rinduri.

Problema mult mai serioasa insa este in nedreptatea istorica crasa pe care o faci in legatura cu bunicul meu, Ioan Dan. Banuiesc ca nu l-ai cunoscut pentru ca daca l-ai fi stiut nu cred ca ai fi emis astfel de monstruozitati cu privire la el ca cele pe care, fara vreun minim de justificare, le incluzi in carte. Si faci lucrul acesta cu privire la un adevarat luptator al evangheliei, un om a carui statornicie in credinta si lista de suferinte o poate egala punct cu punct pe cea a lui Florea Cruceru oferita de Viorel Cruceru.

Deci iata, punctual, o parte din critica mea.

1. Una din tezele principale ale cartii tale este formulata la p. 60, unde afirmi urmatoarele: “prin faptul ca alegerile acestea au fost controlate de catre Departamentul Cultelor, iar fr. Ioan Dan si-a incalcat primul juramint de fidelitate, depus fata de suveran, si de supunere, fata de Constitutie si legile tarii Romania in 1946 (corect ar fi trebuit sa-si dea demisia), s-a creat un precedent de servilism fata de comunisti, care a dat tonul ‘politicii cultului’ pentru anii care au urmat.” Teza este reluata in termeni si mai categorici la p. 62: “[P]rin atasamentul fara rezerve fata de socialismul noului regim, exprimat prin motiunea Congresului, semnata de presedintele Ioan Dan si secretarul general Viorel Garoiu, s-a deschis calea compromisurilor baptiste.”

2. In rindurile care urmeaza nu oferi nici cel putin o prezentare sumara a principiilor biblice, sau, eventual, de alta natura, pe care ai cladit un asemenea verdict. Nu le mentionezi si nici nu le iei in discutie. Pentru tine, un juramint fata de un suveran, trebuia respectat in cel mai categoric si necalificat mod. In momentul in care o alta stapinire omeneasca apare pe scena istoriei, atasamentul fata de cea anterioara primeaza si orice adaptare la noile conditii sunt nelegitime si nejustificate. De remarcat ca eticheta “fara rezerve” cu care califici asertiunea ta este oferita nu doar gratuit, dar si fara o minima incercare de a urmari felul in care ea descrie sau nu realitatea.

3. As fi asteptat cel putin o remarca indirecta in care sa califici faptul ca analiza si verdictul tau sunt, in cel mai bun caz, o opinie personala, si nu adevarul final si imuabil. Mai indicat ar fi fost sa afirmi ca aceasta concluzie este strict legata de felul in care tu intelegi istoria, juramintele, sau optiunile deschise Crestinilor in vremuri dificile. Doar in aceasta intelegere in cel mai bun caz miopa, si cu siguranta nu singura legitima(!), Ioan Dan a gresit, si ar fi trebuit sa-si dea demisia. Adica, vine furtuna si capitanul vasului renunta la cirma pentru ca vremurile sunt prea grele (aceasta analogie o datorez lui Titus Dan, fiul lui Ioan Dan, care a cunoscut la rindul lui multe nedreptati si suferinte de pe urma sistemului comunist).

4. Cu toate ca nu este singurul contraargument biblic care ar putea fi adus, ma limitez doar la a semnala ca conform argumentului tau, prorocul Daniel care a slujit atit la curtea Babilonienilor cit si la cea a Medo-Persilor s-a facut vinovat de aceeasi schimbare nelegitima de loialitati precum cea de care Ioan Dan sta invinuit de tine.

5. Partea cea mai dureroasa si semnificativ mai nedreapta fata de Ioan Dan insa apare in felul in care incerci sa ilustrezi ce fel de om a fost acest Ioan Dan. Banuiesc ca ai gasit necesar sa arati ca (presupusele) deficiente ale caracterului sau se regasesc nu doar in felul in care a colaborat cu regimul dar si in felul in care si-a tratat fratii de credinta. Si astfel ajungi la cazul fratelui C., singurul invrednicit de cartea ta sa se pronunte in mod explicit cu privire la caracterul fratelui Ioan Dan.

6. Iata deci ce spune fratele C. despre Ioan Dan in scrisoarea pe care i-o trimite fratelui V. D. unul dintre cei mai buni prieteni si admiratori ai lui Ioan Dan. Cer ingaduinta pentru citarea unui paragraf mai lung:

“am primit incunostintare ca am fost suspendat din postul de pastor pentru memoriul acesta cu care eu mam [sic] aparat ca am fost amenintat cu judecata de Inspector. Am facut eu mai rau ca Dan cind a fost presedinte de Uniune ca eram in adunare generala a Comunitati [sic] la Baia Mare si au intrebat pe conducatori ce daca au oameni nesupus [sic] bisericii sal [sic] anunte pe dinsul cai [sic] scapa de ei in 24 de ore astai [sic] Dan cu pocainta lui nu stiu cum vi asa mila de el ca nu ma [sic] pocainta in el nu este nici na [sic] fost de loc dar rautate este cit in nimeni…. Dan sia [sic] batut joc de mai multi pastori si ia [sic] batjocorit da vine ziua si a dinsului in curind cum au facut cu pastorul dinaintea mea …” (p. 71)

7. Cred ca inainte de a-i fi dat ocazia fratelui C. sa ia cuvintul, ar fi trebuit sa te interesezi cine a fost el si care au fost motivele pentru care Ioan Dan a trebuit sa il suspende din pozitia de pastor. Pentru ca am promis ca voi sta strict in perimetrul familiei, nu expun aici rezultatul investigatiei mele cu privire la acest frate C. Doresc doar sa iti semnalez ca prin neglijenta de a investiga cazul in toate detaliile lui, ai comis o greseala impardonabila, una care te descalifica nu numai in raport cu analiza cazului Dan, dar si in raport cu celelalte. Sunt absolut inadmisibile atit partialitatea de care dai dovada cit si superficialitatea investigatiei tale. Culmea ironiei este ca din putinul pe care il cunosc despre tine, sunt convins ca ai fi fost mult mai dur cu fratele C. pentru ceea ce a facut decit a fost chiar Ioan Dan cu el.

Ingaduie-mi sa inchei afirmind ca, in ceea ce-l priveste pe Ioan Dan era un om prea bun ca sa fi tinut supararea pe tine pentru aceste mari distorsionari ale istoriei. Sunt convins ca toti clujenii care l-au cunoscut, ar sta de partea lui si i-ar tine apararea, dovedind cit de gresit intelegi si interpretezi anii grei de atunci pe care nu i-ai trait. Adesea Ioan Dan spunea o vorba care i-a calauzit nu doar gindirea dar si intreaga viata: “bine, la toti; rau, la nimeni”. Sunt convins ca ar fi spus acelasi lucru si despre tine. Mai mult, te-ar fi si iertat pentru prejudiciul pe care l-ai adus numelui sau onorabil. Nu stiu daca istoria, insa, va fi la fel de ingaduitoare cu tine.

Concluzia care se desprinde din felul in care ai analizat cazul lui Ioan Dan (si nu doar acesta) este ca verdictul de colaborare pe care il atribui cu atita usurinta fusese dat de tine inainte de a-ti fi inceput munca de investigatie. In analiza unui fenomen in care este nevoie de atentia chirurgului, de precizia bisturiului, si, mai presus de orice, de dorinta medicului de a aduce vindecare, ai intrat cu bocanci si inarmat cu toporul si drujba. De aceea, cred ca prin publicarea cartii ai facut mai mult rau decit bine; ai indepartat biserica de adevar si nicidecum nu ai apropiat-o; chiar mai tragic, ai impins vindecarea ei periculos de departe in viitor.

In ultima instanta, trebuie sa recunosc si sa accept ca intr-o democratie este posibil si acest lucru. De fapt, atit tu cit si eu punem in fata crestinilor din bisericile noastre doua modele de investigatie si intelegere a problemei colaborarii cu securitatea si de solutionare a acestora. Ei sunt cei care vor alege si vor decide intre alternative oferite. Necesitatea unui demers hermeneutic atent in aceste probleme a carui apologie am facut-o in articol nu-si putea gasi un argument mai bun decit cel oferit de calitatea mediocra a investigatiei tale.

Radu

Cu aceste cuvinte mi s-a încheiat accesul la comentarii pe Agora Christi, aşa cum am menţionat la început. Voi încerca în postul al II-lea să clarific mai mult lucrurile.

Anunțuri

Responses

  1. […] https://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2008/02/23/ariciul-si-puii-de-naparci-part https://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2008/02/23/ariciul-si-puii-de-naparci-parte […]

  2. Fr. Daniel:
    Daca agora nu va publica se comprmite in ochii mei…dar reactia dvs e disproprtionata… Pt ca spun multe lucruri de spus, ma rezum la citeva:
    1) Radu e suparat…(„mi-e greu sa zic draga Daniel”, va zice el)
    2) Reprosul lui cu refuzul dvs. de a publica perchezitia si allte probleme cu Securitatea ale lui Nick sunt justificate. Nu e prima data cind faceti asta… am insitat de dvs la publicarea lui Dugu in Dec. …am cerut sa-i dati si DUI..N-ati facut-o
    3) Pe baza punctului 2 nu puteti pretindeti ca urmariti adevarul (cel putin in aceste cazuri).. ca urmariti deconspirarea , da, puteti spune, dar nu adevarul.. pe care il truncheati prin omitere..
    4) Operati cu presupuneri: n-aveti cum dovedi ca persecutia la Nick a fost praf in ochi!!! Nu e prima data cind faceti presupuneri. Marturia lui Geabou despre memoriu celor 50 dovedeste ca Gheorghita i-a ajutat si nu i-a turnat. In plus, cele povestite de Geabou despre grupul lor contrasteaza cu cele spuse de dvs. in introducere la postul „memoriul celor 50″… Cine are dreptate? N-are importanta! Cred ca ar trebui sa temperati putin in stil si sa evitati presupunerile…ele sunt ok pt mine care nu sunt isoric si n-am documente… (reactia lui Radu e mult mai masurata decit reactia dvs. -desi Radu are mai multe motive sa fie suparat pe dvs. decit invers). Sunt multe afirmatii facut de dvs pe acest blog contrazise de martori. Deci, cred ca ar trebui sa luati o atitudine mai rezervata pt ca va compromiteti imaginea. Nu va fac proces de intentie (nu-s de-acord cu felul in care va descrie Manastireanu) dar uneori trageti concluziile pe care le vreti din ce publicati/stiti, adica, vreti ne-aparat sa ajungeti la o anumita concluzie. Asta nu-i obiectivitate! E-adevarat ca noi trebuie sa cercetam totul si sa luam ce-i bun. Asta nu va exonereaza pe dvs.!
    Nu va sunt prieten/consilier si sunt un Nimeni care nu este totusi indiferent cu privire la dvs. si la demersul dvs.
    Luati in considerare doar faptul ca ati fi „iesit” mai bine dupa trecerea la Dl. al lui Dugu daca ati fi publicat si ceva din DUI… din pacate nu prea trageti cincluzii din cele intimplate… si e pacat pt dvs. si demersul dvs… Iertati-mi indrazneala!

  3. Doru rRadu,nu va fie cu suparare,de fiecare data faceti la fel,poate de unde stiti dv.mai multe..
    dar cand nu se da nimic,spuneti ca sunteti pentru desconspirare,cum apare ceva,sunteti iar partinitor.

    Numai adevarul trebuie sa iasa la iveala..asta vrem toti,si sper ca si dv.

    De obicei tineti cu „celalat”

    Asta ca sa fie mai incitant?

    Nu vedeti ca s-au inventat”Dosare De Urmarire”…speciale,perchezitii speciale,pt.a deruta adversarii,nu era normal acest lucru pentru Securitate?
    sau vreti sa credem ca toate DUI sunt reale?
    eu nu cred.
    Daca aveti ceva care sa ateste zisele dv.ma rog,nu exista obiectii…dar va vad asa ,nu va suparati pe mine…stand undeva si cand apare ceva….”hop”pe el.
    Nu exista si Da si Nu,iar unde este greseala,se poate indrepta…
    eu omul simplu m-am saturat de hermeneuti,care il baga pe Ham si pe Noe in aceeasi ograda cu Iuda..
    Este un singur Domn,un singur Duh Sfant,care la vremea respectiva ne-a descoperit tuturor Scriptura…
    Agora nu publica pt.ca Radu e suparat?
    Dar cand el supara ce trebuie facut?

    Am postat ceva cuviincios,despre tema aceasta,e ste postul meu la Vindecatoru..de ce nu l-a dat?
    Sincer ,poate sa nu dea nimic,atat paguba,pentru mine,
    dar asta dovedeste in lucru.
    Va da Cuiva,candva socoteala!de felul in care ne priveste de sus.

    Se face diferenta intre cei cu scoli in occident..si noi ceilalti..nici o problema,avem Un Domn Sus.

    Acesta ne vede pe toti la fel,nu pe unii hermeneuti(noi avem hermeneutica LUI) pe altii”parliti”
    Oricum nu e o dovada de intelepciune.

  4. Doru Radu,

    Vă voi răspunde punctual.
    1. Aşa e.
    2. Chestia cu perchezitia am explicat-o deja. Totuşi domnul Radu şi tatăl dumnealui pot explica că acel document este o doar un proces verbal (protocol) prin care se spune că in ziua de… organele pe nume… au efectuat percheziţia la domiciliul lui… în prezenţa martorilor… şi se oferă o listă de două sau trei pagini de cărţi confiscate şi urmează semnăturile; şi dumnealor mai pot afirma că documentul este foarte, foarte greu lizibil (copie la indigo pe hârtie innegrită). Despre DUI-ul lui „Dugu” aşa cum il numiţi dumneavoastră, pot să spun că, deşi l-am consultat, încă nu am copii la el iar în acest dosar nu există deloc lucrurile invocate de fratele Dugulescu în cartea Democraţie şi persecuţie. Ce am publiat despre dânsul a fost rectificarea (şi dumneavoastră mă provocaţi să o spun, deşi aş fi vrut să-l lăsăm să se odihnească) la minciunile afirmate în cartea „Ei mi-au programat moartea”: „Am dat multe declaraţii, dar nu ca informator secret, nici ca trădător al fraţilor mei, ci ca un păstor care îşi apără turma şi ca un cetăţean român onest. Delaraţiile mele au menţionat numele musafirilor străini ce au vizitat biserica, nume pe care interlocutorii mei oricum le aveau de la graniţă, de la hotel şi de la informatorii din biserică; nu am oferit nici o informaţie care să pună în pericol viaţa lor, reputaţia lor sau lucrarea făcută de ei perntru Domnul în România”… (pagina 92) Din documentele publicate se putea observa că au fost şi alt gen de informaţii. Dumnealui nu putea să ştie cum folosea securitatea şi în ce scop informaţiile furnizate de dumnealui. Fratele Dugulescu este primul pe lista celor care au văzut aceste dosare şi s-ar putea să aibă copii acasă. Dacă nu, familia sa poate solicita accesul la dosarele tatălui/soţului, poate solicita copii integrale după dosare şi le poate publica. De asemenea este posibilitatea de a vă oferi o „procură specială” întocmită la notariat prin care vă pot delega să consultaţi dumneavoastră (sau orice altă persoană cu buletin sau paşaport) aceste dosare. Deci, rugaţi-ii dumneavoastră să vă ajute, dacă doriţi acest lucru numaidecât.
    3. Mă mir, serios, foarte mult, foarte foarte mult, că nu ai sesizat truncherea adevărului şi la istoria scrisă de fr. Bunaciu Ioan. Vă rog să îmi răspundeţi dacă i-aţi scris vreun rând cu privire la aceasta. Apoi am afirmat de nenumărate ori şi încă o să mai afirm până ve-ţi reţine şi dumneavoastră că ceea ce mi-am propus nu este scrierea unei istorii amănunţite ci rectificarea unor denaturări de esenţă ale trecutului nostru. Atunci când voi avea proiectul de a scrie o biografie, fiţi sigur că voi include şi bune, rele. Ca un ultim aspect la acest punct, Biblia afirmă ca mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui şi în alt loc că, dacă un om ar face toată viaţa lui numai lucruri bune şi la sfârşitul vieţii lui s-ar depărta de Domnul, toate cele dinainte nu mai au nici un preţ. Sunt mai multe feluri de a scrie istoria. Istoria biblică, de exemplu, lasă pe mulţi oameni răi neincluşi, se sare peste generaţii, sau multe fapte mari ale împăraţilor idolatri nemenţionate (din descoperirile arheologice s-a putut constata că Ahab a fost un împărat deosebit de puternic şi care a avut multe fapte de vitejie şi multe victorii în războaie, a avut o mare influenţă în zonă). Nu mi-am propus să scriu chiar aşa căci Biblia intenţiona să consemneze în special făgaşul sosirii mântuirii omenirii. Nu asemăn pe fraţii mei cu Ahab, dar faptele bune şi le arată singuri. Unii au volume omagiale, alţii şi-au scris cărţi autobiografice, alţii au dorit să toarne şi filme cu viaţa lor, deci nu era nevoie decât de arătarea unor realităţi ascunse cu grijă pentru lăsarea unei impresii istorice denaturate.
    4. Nu lucrez cu presupuneri, ci aşa cum am afirmat, orice invinuire o fac pe baza unei baterii de documente care corelează faptele lor,pe baza unor interviuri şi altor informaţii. Nu imi propusesem să mai deschid vreodată cazul Nic Gheroghiţă, dar se pare că a fost nevoie. Dumnealui, din câte ştiu, a încercat să îşi rezolve problema în Comunitatea Oradea şi aceasta îmi era suficient. Nu vă puneţi oare şi întrebarea: Fiul dumnealui chiar nu ştie întreg adevărul? Despre activitatea dumnealui abundă dosarele baptiste şi nu numai.
    Martorii care contrazic să iasă public şi să aibă curajul unui inscris semnat.
    De un lucru puteţi fi nespus de sigur, cultele evanghelice (şi nu numai) au avut o reţea de informatori extrem de mare. Din rândul căror oameni vă alegeţi martorii? Majoritatea pastorilor, persoanelor şi preoţilor din aceste reţele încă nu au ieşit la pensie!

    Sper că am lămurit unele aspecte ridicate de dumneavoastră şi v-aş îndemna să începeţi şi dumneavoastră să faceţi cercetări şi să scrieţi istorie, căci aveţi principii bune de imparţialitate.
    Vă doresc numai bine.

  5. elisa,

    Eu pot să înţeleg zbuciumul acesta. Dacă nu mă înşel, Winston Churchil afirma: „Adevărul este aşa de preţios încât este păzit de un gardian de minciuni”. E greu să ajungi la adevăr într-un sistem care dorea conspirare deplină şi care funcţiona pe exploatare de informaţii, dezinformări şi contrainformări. Un spectator poate fi foarte contrariat în faţa unor informaţii contradictorii venite pe mai multe canale şi care toate au pretenţia de adevăr. Bunul Dumnezeu să va dea o umblare cu bucurie pe calea Lui. Vă mulţumesc pentru multele îmbărbătări trimise.
    Daniel Mitrofan

  6. Doru Radu,
    o marturie a lui Geabou,ca Gheorghita a si ajutat,nu anuleaza alte fapte.
    Daniel are grija sa respecte adevarul…mai mult ca altii,care vor sa-si acopere familia,nu trebuie sa-i”purtati de grija”lui Daniel,ii va purta Domnul.
    Dupa cum vad,v-a raspuns la subiect…
    dv.si despre dezidentii aveati o teorie cam pariculara..
    desptre utecisti s-a vorbit in zadar,uite ca nu toti am fost credinciosi cand ne-au facut utecisti..
    ma miram ,cand scuzati pe TI ca se contrazice..
    inseamna ca si la dv,e si Da si Nu?
    Dumnezeu are slujitorii Lui,in afara de cei care facand multa scoala denatureaza adevarul,
    asta e scopul celui rau,in final,sa-i faca pe oameni mandri,ca ei pot explica mai bine lucrurile care de fapt se explica singure,ei doar incalcindu-le.

    Exista frati cu studii medii cu mare putere de sus,pe care nu-i poti uita cand vorbesc ,pentru ca o fac „IN Numlele Domnului Isus”ei nu vorbesc doar despre El.

    Da avem nevoie si de invataura,ca sa se poata intra le cei din lume cu pretentii,dar nu a ne
    prezenta noua,fratilor lucrurile pe dos.

    Noi avem nevoie de prezentarea lucrurilor clar si fara partinire.Domnul il foloseste pe fr.Daniel,
    daca nu ar fi de la El,nu ar avea atatia impotrivitori.noi trebuie sa fim sarea care nu se poate inghiti,nu bomboana….care se duce..

  7. Eu am o mare nedumerire legat de principiile de analiza si prezentare a concluziilor pe care Doru Radu le foloseste. Mai zilele acestea la Patratosul a facut niste afirmatii care nu prea potrivesc cu cele pe care le-a enuntat mai sus. Se referea la dizidenti si a lasat destul intuneric in jurul afirmatiei ca unii erau certati cu legea sau ca din fire erau mai nu stiu cum si ca lucrarea lor nu era de la Duhul Sfant (parafrazat). Eu care nu am cazuri concrete in minte de astfel de oameni, mai putin parca afirmatia lui Ioan Bunaciu despre Daniel Branzei (care nu am verificat-o inca), raman intr-o serioasa nebuloasa atunci cand ma gandesc la dizidenti, mai ales ca cei adusi in discutie in ultima vreme nu par genul de oameni. Daca faci astfel de afirmatii Radu si esti atat de ingrijorat de a nu partini sau nedreptatii pe cineva, atunci nici nu poti vorbi de dizidenti la modul acesta. Asta ca sa ramai consecvent cu principiile tale conform carora: afirmatia trebuie urmata de martori, documente si nume concrete.

    De ce spun aceste lucruri pt ca si eu am impresia, ca la modul mai subtil iti permiti lucruri pe care le refuzi altora si uneori am impresia ca demersul tau nu are foarte multa claritate. Sper sa nu te superi si sa admiti ca nu poti arunca mizerie in sus atunci cand ne referim la dizidenti si sa o lasam noi cititiorii sa cada pe capul cui ne pare de cuvinta.
    Eu cred ca um om care a ajuns pana in faza in care sa semneze un contract cu diavolul, indiferent ca este PD sau alticneva, nu ar trebui sa moara de inima rea atunci cand poate cineva trage o concluzie mai aspra despre el decat si-o imagineaza acesta. Daca ei au ajuns pana la faza aceea atunci eu in locul lor nu as muri de inima rea ,ci as incerca sa lamuresc lucrurile atat cat imi sta in putinta, in primul rand ca unul care le-am cauzat. Deci prea multa poezie strica si nu cred ca are rost sa ne invartim in jurul cozii.
    Radu Gheorghita a incalcat etica elementara atunci cand, minciuni sa fii fost cele ce l-au durut, a scris un articol in care noi cititorii de rand eram lasati sa intelegem ca este vorba de un demers al unui om simplu, neimplicat la modul in care este in aceasta problema. Cred ca si aici putem vorbi de necinste, nesinceritate, lucruri care vad ca va dor mult mai putin decat detaliile asupra carora putem sa discutam.
    Putina atentie si sinceritate in abordarea impartiala ar ajuta domnule Doru Radu, cu respect o spun dar deranjat de ceea ce faceti.

    Scuze Daniel dar am simtit nevoia sa impartasesc aceste ganduri data fiind situatia.

  8. frate Daniel,
    multumesc Domnului pentru puterea si rabdarea pe care ti-a dat-o sa poti scote la suprafata astfel de lucruri ascunse,care au fost tinute cu grija multi ani.
    ma rog pentru dumneta ca Domnul sa te pazeasca si sa te ocroteasca de oameni care se pretind a fi fratii nostrii si care te umilesc si te jicnesc doar pentru a-si apara familia,in fata noastra isi pot apara familia ,dar ce vor face in fata Domnului?
    sincer imi este mila de Radu Gheorghita pentruca trece peste orice ca sa-si apere tatal,dar totodata
    il dezaprob pentru faptul ca loveste un om care doreste sa ne prezinte adevarul despre trecutul nostru .
    sincer simt o mare durere cind stau si citesc toate aceste intepaturi sa nu le spun altfel, de la oameni care documentele vorbesc despre ei si despre trecul lor intunecos.
    credeti-ma mi-ar fi rusine daca as fi in locul lor,as prefera sa-mi cer iertare de la toti sa-mi usurez sufletul nu sa mai polemizez cu unii sau altii

  9. Frate Mitrofan, in prefata cartii DE CE-I ASA O sTIE EL, la pagina9 ,I.T scrie urmatoarele:
    Ioan dan a refuzat sa accepte ceea ce s-a numit”reglementarea” si arefuzat sa semneze acea scrisoare. La Cluj, relatind cuiva cererea carei-a fost facuta la Bucuresti, IOAN DAN a intins mina dreapta si a exclamat; „Chiar daca mi-ar taia aceasta mina, ea nu va semna aceasta scrisoare”
    E vorba despre documentul dat mai sus „REZOLUTIE” ?

  10. Doru Radu, Deconspirarea are de a face cu Faptele ascunse necunoscute sau cunoscute gresit de omul de rind. E forte normal ca sa ne ocupam aici de fapte nestiute, fara sa mai amintim faptele cu care acesti colaboratori s-au laudat.
    Tot faci mare caz de perchezitiile facute la domiciliul acestora. Li sau lat niste carti care apoi li s-au returnat spre deosebire de cei care apoi au fost arestati si inchisi. I-mi vei spune ca si I.T ,pe cre i-l tot aperi, afost arestat, ca el spune asta in dialogul lui cu Daniel Mitrofan ,unde mentioneaza ca a fost arestat 6 saptamini impreuna cu FR Popescu si Pavel Niculescu. Va rog eu sa intrebati pe fr Niculescu. Cit despre fratele Popescu va spun eu ca nu a fost inchis deloc . Despre asta vorbim aici ,corectarea unei istorii cu fapte eronate. Ar fi bine sa nu-l mai necajesti pe fratele Mitrofan , ca unt destui care i-i doresc raul. Daca nu-l poti sprijini si crezi ca lucrarea lui e eronata ,scrie-ti dumneavostra o istorie mai adevarata ca este destul loc si cred ca aveti si timp ca ad ca scrie-ti peste tot.
    Sau poate de la ultimul raspuns care mi la-ti dat la patratosu a-ti ramas tot „nepocait” si deaia i-l loviti pe Fratele Mitrofan.

  11. Frate Daniel:
    Multumesc pt raspuns:
    2. & 4. Dvs ziceti: „Chestia cu perchezitia am explicat-o deja. Totuşi domnul Radu şi tatăl dumnealui pot explica că acel document este o doar un proces verbal (protocol) prin care se spune că in ziua de… organele pe nume… au efectuat percheziţia la domiciliul lui… în prezenţa martorilor”..
    .. Nici eu nu vreau sa trezesc rani ci sa discut principii. Daca procesul verbal e ilizibil puteati mentiona in carte (la rugamintea celui acuzat) faptul ca el a fot si obiectul presiunilor/sicanarilor Securitatii, etc… Nu-s absurd sa va cer sa scrieti biografia completa a cuiva… Apoi, daca Dr. Nick si-a clarificat problema cu Comunitatea de Oradea inainte de Pigmei nu trebuia sa-l mai aduceti in discutie!!! Parca ne laudam ,si dvs ati subliniat asta, ca daca oamenii se pocaiesc le dam pace.. daca Nick a facut-o dupa Pigmei e alta poveste!!! Pt mine e-o noutate completa ca Gheorghita si-a rezovat problema!!!! Presupuneri faceti- ati presupus ca perchezitia lui Nick a fost ca sa ne deruteze pe noi… Chiar daca securitatea facea de-astea… n-ati aratat nici-un document al lor ca sa va dea dreptul la o astfel de concluzie.
    -Am dat exemplul lui Dugu pt un principiu (nu vreau sa deschid rani). El a fost pastor 19 ani in comunism (aprox.). El povesteste f. ca a avut probleme cu Secu.. si ignora 2 ani (10% din timp) cit a fost informator. E condamnabil. Dvs. faceti la fel: ignorati ca nesemnificativ 90% din timp, considerind semnificativ 10%… (am si eu rezerve fata de unele pretentii ale sale- dar vreau sa ramin la principii).. Nu puteti pretinde ca toti care va citesc pe dvs. sa fi citit toate cartile lui PD si sa stie ca dvs. vreti doar sa clarificati cartile publicate de cineva. Comparatia asta s-ar putea aplica si la IT (procentele pot fi schimbate)….
    3. Ioan Bunaciu…. Daca i-am scris? Dupa ce-a aparut la Brinzei si a fost o avalansa de intrebari, Brinzei a blocat pagina, desurajindu-ne prin a spune ca pare fara rost e-mail-ul pe adresa Bunaciu, etc..apoi e si virsta lui… pot sa va spun ca intr-un interiviu de-acum 10 ani, Talos (presedinte pe-atunci) a fost presat in emigratie pt istoria pe care o preda Bunaciu si Talos spune ca n-are ce face (parea si el nemultumit)… Nu l-am mai inilnit pe IB din ’78.. Atunci (eram tinar) si a venit la noi intrind in conflict cu tata (prieten din copliarie cu IB si mare Tsonist).. IB a incercat cu strigate sa-l convinga ca memoriile sunt un pacat, ca el stie ca-i teolog iar tata un pirlit de inginer… Cu Bunaciu nu se putea discuta nici acum 30 de ani…Am fost de fata si la o confrunatre vis avis de Brinzei in biserica noastra cind Bunaciu s-a infuriat si a plecat… Aveti dreptate, nu i-am scris. (cred ca era inutil). Dvs. cel putin raspundeti…
    -Se vorbeste de pocainta (inclusiv dvs spuneti c-o doriti). Interventiile mele au si urmatorul scop: sa zicem ca eu sunt vinovat de vorbire de rau si dvs (sau altcineva) ma acuzati si de curvie… Presupunind ca vreau sa ma pocaiesc daca incerc sa ma explic inseamna ca nu e pocainta adevarata!!! Am dat un exemplu exagerat! Fr. Daniel, vreti ori nu, sunteti sursa documentelor si direct/indirect deveniti baza cometariilor, birfelor, atacurilor, discutiilor sincere si bineintentionate… Problema este ca nici macar dvs. nu ramineti doar la documente ci tot timpul lasati impresia ca sunt mai multe chestii, faceti comentarii, etc si oamenii ajung sa fie acuzati pt lucruri care nu le-au facut sau inca nu s-a dovedit (eu n-am tras o concluzie finala despre multi)… Ar fi drept sa le cerem sa-si insuseasca tot ce se banuieste sau induce? Exemplu: se tot spune de tradare, turnatorie, vinzare de frati, Iuda, etc. Nu tot ce-ati publicat dvs este asta!!! Dar destule sunt! Si nu putem presupune ca restul e tot tradare!!! Alt exemplu: n-as fi scris lui Tson daca un comentariu pe alt blog n-ar fi presupus ca are miinile patate de singe!!!! M-am speriat si l-am intrebat asta si mi-a raspuns ce ati vazut …(nu vreau sa vorbim de IT ci de un principiu).. Daca tot se-aduce Dumnezeu si adevarul in discutie, ce-au ele cu o astfel de usurinta/superficialitate in acuzarea unor frati?…
    Nu ma trimiteti sa scriu carti: dvs ati inceput; crdeti ca v-a chemat Domnul, sutinatorii dvs. cred si ei asta -desi nimeni nu va poate garanta asta daca n-aveti convingerea interioara-. Eu n-am fost chemat la asta. Si va admir curajul.
    Nu spuneti ca documentati tot! Exemple: ati pomenti un nume in scrisoare deschisa care Conferinta nationala; v-a dat telefon si ati retras. Unde va erau documentele? .. Accept ca suntetri obosit si tracasat (chiar si de mine) si puteti face greseli. Atunci facet distinctie intre presupuneri si chestii sigure. Martori? Introducerea pe care o faceti la memoriul celo 50 e contrazisa de Geabou. Stiu ca n-ati inventat-o dvs! Poate Geabou se inseal;a. La fel profilul moral al lui IT, descris si cu concursul dvs., e contrazis atit de Geabou cit si de Talos…
    -Bagati chestia (cam slaba) cu regele Mihai la L.A. Un membru din comitet de-atunci m-a sunat si mi-a spus: nici vorba de-asa ceva! Stiu ca n-ati inventat-o dvs., dar nu tratati totul cu aceeasi siguranta. Nu va provoc la explicatii, va dau exemple care-mi sustin afirmatiile si nu mai continui ca sa nu va iau si mai mult din timp. Nu anulez tot ce faceti. Demersul dvs., poate bine intentionat, este atacabil din cauza unor astfel de lucruri. Multumesc, oricum pt atentie si Dumezeu sa va ocroteasca familia!

  12. Elisa si Vlad L:
    Nu stiu daca voi avea timp sa va raspund; ramine sa fiu descris asa cum ati facut-o dvs si judecat de Domnul.
    Un singur lucru Vlad L. Pareti a cunoaste cuvintul si a fi analist atent.. In cazul meu nu sunteti. Am spus doar ca ncic dizidenta politica in sine nu e de la Duhul Sfint dupa cum nici Deconspirarea in sine nu-i musai din Duhul!!! E atit de banal incit e-aproape truism! Poate aveti dreptate sa-mi cereti nume. Unul singur: ce s-a ales de unul din purtatorii de cuvint ALRC dupa venirea in America? ( prietenul nostru „elev” v-ar putea ajuta). Aproape ca si Bunaciu are dreptate cu privire la el, dar nu de tot! Dizidenta e doavada de curaj… daca asta vine de la Duhul sau nu, e-o alta problema! De-ocamdata atit!

  13. Doru Radu, mi se pare ca intreci masura. Spui urmatoarele :” Pate aveti dreptate sa-mi cereti nume. Unul singur: CE S-A ALES DE UNUL SINGUR DIN PURTATORII DE CUVINT ALRC DUPA VENIREA IN AMERICA?”
    Aicea va coboriti jos de tot si veniti cu chestia asta care eu am mai auzit-o chiar de curind de la alt tonist. Deci propagi ideea ca oamenii acestia care si-au pus viata in primejdie pentru altii (cred ca te referi ori la Aurel P ori la PAVEL N. care amindoi au scris putin ), dar fiindca nu au carti pe care sa-si fi pus numele ,Tu spui ca nu au facut nimic, ba mai mult i-i dai dreptate (in parte )lui Bunaciu.
    Te intreb eu: Cei trei tineri din DANIEL , ce or mai fi facut dupa ce au fost scosi din cuptor? Nu cred ca s-au apucat sa scrie carti despre cum s-au confruntat cu flacarile din cuptor.
    As putea sa dau multe exemple de oameni care nu au scris nimic si nu au tinut prelegeri dar prin exemplul lor de viata i-au adus la lumina pe multi.
    Si asta au facut oamenii din de care te legi tu.
    Au invatat pe copii lor credinta.
    Ne-au invatat ” in lupta sfinta sa nu dam inapoi”N.M.
    Ne-au invatat sa nu facem compromisuri si ne-au aratat ca se poate.
    Ne-au aratat cit e de frumoasa viata cind e traita cu Christos chiar daca au dus-o mai greu material
    fata de cei care au colaborat. (i-ti spun eu ,in casa lui APopescu copii au cam dus lipsa si erau 7)
    Ne-au invatat sa cercetam pe cei apasati in necazurile lor si ne-au dat exemplu facind ei aceasta. (putini stiu citi au gasit adapost ajutati de A Popescu)
    Da nu au scris carti, dar ziua cea mare va da la iveala ce au scris ei cu viata lor .
    Oamenii de azi ridica in slavi pe cei care scriu cartii (copiaza din altele)tin prelegeri, dar sunt goi si nu-l arata pe Domnul Isus.
    Si in ultimul rind eu cred ca cei trei din Daniel au fost tot dizidenti.
    Si oultima intrebare frate Radu, Claborarea a venit de SUS ? Eu nu cred.

  14. D. Mitrofan (sau altcineva): Nu prea am inteles cum sursa Popescu era Gheorghita in informatia despre convorbirea din casa lui Cure (Dec. ’81)… Adica Gheorghita a chemat la telefon pe sursa care era tot Gheorghita si care povestea ce-a spus Ton despre Gheorghita… cam ciudat. Poate cineva ma lamureste…sincer intreb. Faptul ca „Popescu” e din Deva-Hunedoara nu-i sigur ca-i Gheorghita (nu vreau sa innabus adevarul)… documentu-i interesant dar confuz…Iar IT, fie-mi cu iertare, nu iese chiar rau din aceasta afacere (chiar daca Gheorghita e in 3 ipostaze)… Dr. Cioata este crestin dupa ev. care a fost semnatar impreuna cu Popescu/Niculescu/Tson al memoriului din ’78. Dinsul (Dr. SC) a fost condamnat in anii ’80 pt Biblii.. mi s-a parut un om deosebit… Multumesc oricui ma ajuta…

  15. Draga elev;
    M-am referit la D. Ianculovici – unul dintre cei 2 purtatori de cuvint ai ALRC – dupa stiinta mea.
    Despre Popescu si Niculescu am scris cred ca numai de bine.

  16. Doru Radu

    Domnul Gheroghiţă s-ar tăvăli de râs. Toţi informatorii erau pregătiţi cum să alcătuiască notele informative. Trebuiau să vorbească la persoana a treia despre ei şi chiar să nu se menţioneze. Să se situeze într-o perspectivă spaţială invizibilă. De aceea am folosit sintagma „schizofrenizaţi” în scrisoarea deschisă. Pentru că ei vorbeau despre ei la persoana a treia. Cel mai mult m-a şocat cum domnul Gheorghiţă vorbea, în altă notă cum a fost cu persoana despre care dădea noata. Sursa, (dumnealui) a mers apoi cu xx la locuinţa lui GHEORGHIŢĂ iar soţia acestuia a pregătit şi a servit….
    Aici este tragedia, dublarea personalităţii, o viaţă tenebroasă de minciună şi înşelare. Acelaşi personaj, duminica predica de la amvon. Odată era Georgescu sau Popescu sau Sandu, altă dată era fratele Gheorghiţă. Aceeaşi situaţie este şi în cazul celorlalţi.
    Ce conspirare tristă şi nenorocită, să ai un nume nou, pe care credeai că nu-l va afla nimeni şi totuşi diavolul nu se ţine de promisiune.
    Dumnezeu însă se ţine. Iată ce spune El:”Pocăieşte-te dar, altfel voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.” (Apocalipsa 2:16,17)

  17. Doru Radu,

    V-am răspuns pe e-mail.
    Daniel

  18. Agora Christi

    Am vizitat Agora şi văd că presiunile au dat rezultate. Mi-ţi aprobat în cele din urmă unul din răspunsurile mele. Vă mulţumesc frumos.

  19. Doru Radu, ce pot eu sa cred despre tine, care spui ca esti sincer si deschis. Eu te intreb cu sincer interes si durere care sunt dizidentii de care vorbesti la modul general si dafaimator iar tu imi spui ca este unul si ca poate ma ajuta „elev”. Nu este etic sa procedezi asa in conditiile in care pretinzi etica de la altii. Elev poate sa-mi vorbeasca despre cel care crede el, eu am vrut in baza afirmatiei tale sa stiu despre cine vorbesti in conditiile in care dizidentii principali pt subiectul in cauza la capitolul deconspirare sunt foarte putini. Nu putem sa vehiculam niste nume de dizidenti cand vine vorba de deconspirare si sa facem afirmatii despre alti dizidenti cand vine vorba de aruncarea unui adevar care in cazul unui om curat se dovedeste a fi mizerie aducatoare de indoiala asupra integritatii tale. Eu astept seriozitatea ce o pretinzi altora in acuzatii care devin grave atunci cand vorbim de oameni seriosi si care sunt un reper in incercarea noastra de atrage concluzii bune, serioase si adevarate cu privire la cele intamplate. Sa nu ne jucam cu cuvintele si sa nu devenim cetosi cand vorbim de oameni seriosi. Ca sunt si dizidenti care au devenit altceva sau au confirmat ce au fost, poate nu zic nu, dar nu m-as gandi la ei si as face afirmatii atunci cand vorbim de alte personaje in toata aceasta istorie. Ca deconspirarea nu este de la Duhul Sfant, tind sa cred ca te inseli, pentru ca toate lucrurile vor fi descoperite iar vremea lor, in sensul grabirii, nu cred ca va face mai mult rau decat ascunderea pacatului. Cand unii s-au ascuns pacatul se vede ca tot poporul a suferit, iar Dumnezeu a facut descoperirea indiferent cine era personajul principal: Acan, Saul, Iuda etc. Iar descoperirea a ramas peste veacuri ca sa nu credem ca Lui ii plac secretele asa mult ca noua, mai ales cand vorbim de pacat.
    Deci daca cerem responsabilitatea afirmatiei atunci sa o si oferim. Asa se cade.

  20. Vlad L si Doru Radu,

    Doru Radu, dacă doriţi să răspundeti lui Vlad L puteţi să o faceţi. Raspunsul, dacă va fi punctual va primi liber.
    Vlad L, am solicitat domnului Doru Radu ca de acum încolo să corespondăm pe privat (vezi postul „Răspuns domnului Doru RAdu”), astfel v-as ruga să încheiaţi dialogul interpersonal şi să abordaţi lucrurile ca tematică, pentru a nu-l nedreptăţi pe domnul Radu cu privira la posibilitatea oferirii unui răspuns la întrebările dumneavoastră.

  21. Vlad L.:
    Multumesc lui D. Mitrofan ca mi-a dat voie sa raspund. Imi cer iertare ca l-am implicat pe „elev”, am facut-o pt ca dinsul stie multe despre ALRC. Din pacate raspunsul lui a fost eronat. Cel la care m-am referit este D. Ianculovici, unul din purtatorii de cuvint ALRC. Dinsul a avut mult curaj, din pacte marturia lui in america s-a pierdut (nu vreau sa vorbesc depre problemele personale ale nimanui in public). Apoi am scris depre un grup de frati cae au fost inchisi si care au fost oameni tare admirati de multi. Si-au iertat tortionarii dar nu s-au putut ierta intre ei pt lucruri mici (au peste 80 de ani). Intrucit numele lor n-a aparut in nici-un dosar nu m-am vazut obligat sa dau nume. De ce-am spus astea? Nu pt ca-s tsonist, ele nu-l juta pe Tson. AM vrut sa va atrag antentia si dvs si altora care scriem de mult (dvs ati mers pina la a considea ca informatorii au facut pacatul de neiertat) ca e cazul sa ne diminuam critica pt ca slabiciuni umane avem toti: multi care au rezistat la Secu au cazut in pacate care nu ne supara pe noi prea tare (betie, curvie, lacomie de avere, certuri de partide, deturnari de fonduri). Mi s-a parut scandalos sa ne indignam atit de tare fata de delatiune (un pacat f. grav si cu consecinte mai grave deit celelalte). Nu cred ca Dumnezeu tolereaza pacatele „acceptabile”. Sincer, m-am mirat ca trebuia justificat atita o chestie evidenta. In nici-un caz n-am vrut sa-l vizez pe Popescu/Niculescu pe care-i admir si despre care cred ca am scris numai de bine!
    Multumesc lui D. Mitrofan ca mi-a permis precizarea si inchei. Daca cineva vrea e-mailul meu i-l pot da, dar nu-s un om atit de important. „Doamne nu intra cu robul Tau la judecata ca nu-i om neprihanit..”… numai prin har si meritele Domnului Hristos putem merge inaintea LUi fiecare din noi…

  22. elev,frumos spus despre fratii care categoric au dus-o mai greu,dar au avut inima sa ajute alti frati.
    multumim Domnului,ca avem asemenea exemple,
    imi place si ma indeamna sa fac la fel,atat va ramane,”ceea ce pentru Isus am facut va sta”
    Nu mai revin,la pastorii care i-am avut,nu are rost,amintesc doar,in acest context pe Iosif Ton,
    de la care nu am simtit dragoste ci o mare mare mandrie.
    Domnul Isus nu de asta le-a lasat turma.

    Exemplul fratilor Nicolescu ,Popescu.etc. nu a fost urmat de cei care „doar au scris carti”din minte,in a face binele celor in nevoi.

    Dumnezeu ne vrea mai buni,sa ne fereasca El ,sa ne mai tulburam prin cei care tin partea superficialilor,interesatilor,care din credinta si-au facut mod de imbogatire.

    Puterea pe care o avea apostolul Pavel,lipseste,
    nici el nu a avut timp sa scrie carti,,,multumim pentru epistolele lui pline de putere,o viata ca a lui manifestata prin dragoste si ajutorare de sfinti,prin smerenie,pocainta,curaj, o au putini pastori azi.
    Asta a o spun cu durere,pentru ca noi cei mici si multi,avem nevoie de exemple de traire,ca de vorbe ne-am saturat.(spuse si scrise cu talent omenesc,fara scanteia care arde.)
    Oamenii se intorc la Hristos ,cand cei ca noi,fac ceea ce Domnul ne-a cerut:mila!
    Daca nu facem mila si nu avem dragoste,poti scrie librarii intregi,iti poti lua averi,dupa ele,dar comoara din cer este singura care va arata ceea ce am facut pentru altii.

  23. Doru Radu,

    Va multumesc si eu pentru bunavointa dumneavoastra. Va dau dreptate. Păcatele de orice fel sunt grave, depărtează de Dumnezeu, aduc în cele din urmă mânia şi pedeapsa Sa. Bunul Dumnezeu sa ne ajute pe toţi să trăim o viaţă de continuă sfinţire, de plecare a voiţei noastre sub voinţa lui Dumnezeu şi să ne ajute să ne îndrăgostim de El.
    Cu stimă şi preţuire,
    Daniel Mitrofan

  24. Doru, multumesc de precizarile facute. Cred ca este foarte important in acest context al verificarii documentelor, martorilor etc, ca sa vorbim cu grija pt a nu denigra oameni care au ales calea suferintei pt Hristos si care sunt inaintasi ai credintei, vrednici de urmat in faptele lor bune.

    Despre cei care au cazut dupa cum spui tu, imi pare rau si sper ca si eu si cat mai multi sa facem efortul sa intelegem ca cei din jur trebuie ajutati sa se ridice din pacat inainte de a se lepada de credinta si in acelasi timp sa intelegem datoria ce o avem de a fi pilduitori prin disciplina aplicata(nu ma refer la duritate ci la consecventa si nepartinire) astfel incat si altii sa prinda rusinea ce vine din astfel de fapte, inainte de a trece prin ele.
    Recomand spre vizionare cateva franturi din ceea ce a insemnat a fi crestin sau om la locul tau in vremuri ca acelea si astfel sa intelegem mai bine lucrurile.
    Beyond torture, Pitesti Preotul Calciu

    Memorialul durerii. Pitesti Petre Tutea etc

    Fiecare are mai multe parti. Merita urmarite pt a ne ajuta in a face diferenta intre pacatul betiei si cel al vanzarii aproapelui si a fratilor de credinta, pentru a capata dimensiunea unor fapte ca cele discutate.

    Multumesc Daniel.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: