Publicat de: centruldeistoriesiapologetica | Ianuarie 8, 2008

REVENIRE

Am scos blogul din sfera publică pentru o vreme, în urma interpretării vicioase a acestuia. De asemenea, am fost omorât de mai multe ori de vorbele și blestemele pe care mi le-au spus, fiecare după puterile lui. DACĂ aș fi murit, uite așa de stresul și tristețea pe care mi-ați produs-o, v-ați fi simțit niște ucigași? Cu siguranță NU.

Mai întâi aș vrea să reiterez scopul acestui blog în domeniul istoriei: recuperarea istoriei reale a cultului baptist. Pentru aceasta am făcut ce am putut ca să pun la dispoziția publicului documente care n-au fost niciodată publicate, documente care sunt controversate, documente rare, documente care aduc o nouă lumină asupra trecutului nostru. Aceasta am făcut-o ca urmare a pierderii oricărei speranțe că majoritatea pastorilor baptiști vor aborda veritabil, deschis, această problemă, pentru a spăla această pată de pe conștiința multora și de pe obrazul creștin baptist și pentru a fi recuperate și eliberate conștiințele încărcate. Sunt ferm convins că numai o recunoaștere a vinovăției și ieșire la lumină va vindeca sufletele schimonosite de regimul comunist, le va reda verticalitatea și le va oferi posibilitatea de a retrăi visul și chemarea divină care au fost înfrânte. Biserica și credincioșii, au inimile destul de largi și iubitoare ca să ierte și să îndrepte pe calea cea bună pe cei căzuți. Cei răniți, bolnavi au nevoie de doctor, cei pe moarte au nevoie de reanimare, de prim ajutor. Tăcerea și orbirea asumate nu aduc decât vinovăție asupra celor care știu și văd pe frații lor căzuți.

De la început vreau să fac această importantă precizare: TOATE CULTELE RECUNOSCUTE DIN ȚARA NOASTRĂ (inclusiv cel ortodox, catolic, evanghelic, pentecostal, creștin după evanghelie etc.) au colaborat, la nivel de conducere și la nivele mai scăzute, cu SECURITATEA în timpul guvernării comuniste. Deci, dacă vreun aparținător al altui cult vrea să arunce cu pietre în baptiști, mai întâi îi recomand să studieze propriul trecut al cultului său (la fel și cu cei neafiliați vreunui cult). De asemenea, vreau să precizez că din rândul tuturor cultelor și din rândul celor neafiliați vreunei religii au fost oameni demni care au refuzat colaborarea cu regimul comunist. Aici îmi vine în minte un citat din dosarele Securității care suna cam așa: Cutare, de profesie…. a refuzat să colaboreze cu organele de securitate pe motivul că nu-i stă în caracter. Deci, România a avut și are oameni integri în toate nuanțele afinităților religioase.

Este convingerea mea fermă că numai aducând la lumină trecutul tenebros, făcându-i față, rezolvând tot ce se mai poate de rezolvat din perspectivă creștină, numai atunci mărturia creștină va fi în concordanță cu învățătura și practica ei, ba chiar, va fi în concordanță cu exemplul lăsat de Însuși Dumnezeu în Fiul Său, Isus Hristos. Cei care nu doresc acest lucru nu doresc nici binele Bisericii, nici binele credincioșilor (fie ei preoți, pastori, lideri, credincioși de rând).

Mai mult sunt unii oameni care, în ultima vreme, vor să discrediteze documentele și să arunce o umbră de îndoială și suspiciune asupra tuturor documentelor cu scopul de a instaura o totală neîncredre în documentele istorice, fie de la CNSAS, fie din alte surse. Pentru ce? Pentru ca fiecare vinovat să se poată ascunde liniștit sub acest pretext: dosarul meu a fost falsificat, documentul cutare a avut intenții răuvoitoare, cutare este manipulat sau are intenții meschine etc. Pentru ca să descurajeze alte inițiative în elucidarea trecutului. Este știut că istoria nu este desăvârșită și conține inerent o doză de subiectivism, dar scopul suprem al oricărui istoric onest este aproximarea cât mai obiectivă a adevărului. De aceea, dacă ați observat, pe acest blog, nu s-au făcut din partea gazdei prea multe comentarii ci, documentele au fost postate în așa fel încât cei interesați să aibă acces la cât mai multe surse primare și, în spirit de onestitate istorică, să poată participa la cristalizarea unei istorii realiste a cultului baptist. Prin postarea acestor documente nu s-a intenționat aruncarea cu noroi în nimeni ci arătarea unei lumini realiste acolo unde aceasta a fost denaturată de anumite scrieri, interpretări sau tradiții din cadrul cultului nostru. De aceea am și invitat de câteva ori pe cititori să tragă singuri concluziile și să își aducă aportul prin acțiuni, scrieri și documente. Deci, în loc de ”contrainformare” mai bine să vină acești critici cu afirmații bazate pe documente citate iar discuția să se facă într-adevăr istoriografic.

Cu privire la moartea fratelui Dugulescu. M-am folosit de această pauză să mă analizez înaintea Domnului Dumnezeu cu privire la acest incident. Îmi asum toată responsabilitatea faptului că publicația Bănățeanul a preluat informația de pe blogul acesta. NU îmi pot asuma ceea ce a scris această publicație. Este ciudat că nimeni nu aruncă cu pietre în acest săptămânal dar aruncă în altă parte. Așa se poate merge la nesfârșit, la Legea Ticu pentru deconspirare, la voința poporului de a afla adevărul, (căci în aceste rădăcini se află motivația aducerii la lumină a perioadei comuniste), la voința lui Dumnezeu care a adus aceste vremuri de democrație.

Am mai menționat lucrul acesta într-un ”post” anterior: Fr. Dugulescu și-a văzut primul dosarul (aceasta nu i-a provocat moartea) și a văzut tot ce am publicat, cartea ”Pigmei și Uriași” a fost publicată în luna mai 2007 și dumnealui a avut acces la ea (nici aceasta), ”postul” cu privire la trecutul neasumat a fost postat pe 16 decembrie (nici acesta). Am postat acele extrase de documente ca o contrabalansare a afirmației dumnealui din cartea ”Ei mi-au programat moartea” (Editura Marineasa, Timișoara, 2003) din care citez: ”Am dat multe declarații, dar nu ca informator secret, nici ca trădător al fraților mei, ci ca un pastor care își apără turma și ca un cetățean român onest.” (pg.92) Acest pasaj și altele, în opinia mea formată la citirea dosarului său, denaturau adevărul. Am crezut de datoria mea ca cei care vor veni după noi, să aibă la dispoziție, și în acest caz, alte perspective asupra istoriei.

Nu am avut și nu am nimic personal cu dumnealui, dar am considerat că adevărul istoric trebuie spus, mai ales la noi pocăiții. Cu toții incriminăm pe oameni ca ”Felix” sau Mona Muscă. Ei măcar operau într-un cadru necreștin. Totuși le cerem socoteală. Suntem de acord cu deconspirarea în cadrul civic dar nu și în cadru religios. Îi dăm jos de pe piedestale pe ”păgâni” dar nu și pe ai noștri. Suntem oare vinovați de ipocrizie? Bunul Dumnezeu să ne ierte și să ne îndrepte pe noi toți.

În final, celelalte documente care au fost afișate aici și care, cu voia lui Dumnezeu, vor mai fi afișate, nu au scopul lovirii în persoane ci, au scopul de a clarifica activitățile și influența acestora (dacă este cazul persoanelor), au scopul de a creiona un cadru realist de interpretare și evaluare a ”umblării” ca și creștin a cultului baptist.

Îmi exprim pe această cale regretul pentru moartea fratelui Dugulescu Petru în contextul acesta și mă rog ca Bunul Dumnezeu să mângâie familia îndurerată.

Anunțuri

Responses

  1. Bine ati revenit,
    cred ca a fost intelept aleasa perioada de pauza in contextul celor intamplate. D-zeu sa va dea putere si intelepciune sa gestionati bine situatia si lucrarea pe care o faceti.
    Sunt convins ca trebuie platit si pretul adevarului, dar sa nu uitati ca aveti de partea d-voastra pe cel care este Calea, Adevarul si Viata.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: