IOV CEL EXTRAORDINAR

Când citesc felul de viaţă al lui Iov, îmi dau seama ce om deosebit a fost. Ce stil de viaţă a avut…, cât de dorit este să trăim şi noi, în zilele noastre, ca şi el.  Tăcere, vorbeşte Iov:

Iov 31:1 Facusem un legamînt cu ochii mei, si nu mi-as fi oprit privirile asupra unei fecioare.
2 Dar ce soarta mi-a pastrat Dumnezeu de sus? Ce mostenire mi-a trimes Cel Atotputernic din ceruri?
3 Peirea nu-i oare pentru cel rau, si nenorocirea pentru cei ce fac faradelege?
4 N’a cunoscut Dumnezeu caile mele? Nu mi-a numarat El toti pasii mei?
5 Daca am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul dupa înselaciune:
6 sa ma cîntareasca Dumnezeu în cumpana celor fara prihana, si-mi va vedea neprihanirea!
7 De mi s’a abatut pasul depe calea cea dreapta, de mi-a urmat inima ochii, de s’a lipit vreo întinaciune de mînile mele,
8 atunci eu sa saman si altul sa secere, si odraslele mele sa fie desradacinate!
9 Daca mi-a fost amagita inima de vreo femeie, daca am pîndit la usa aproapelui meu,
10 atunci nevasta-mea sa macine pentru altul, si s’o necinsteasca altii!
11 Caci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o faradelege vrednica sa fie pedepsita de judecatori,
12 un foc care mistuie pîna la nimicire, si care mi-ar fi prapadit toata bogatia.
13 De as fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,
14 ce as putea sa fac, cînd se ridica Dumnezeu? Ce as putea raspunde cînd pedepseste El?
15 Cel ce m’a facut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l-a facut si pe el? Oare nu ne-a întocmit acelas Dumnezeu în pîntecele mamei?
16 Daca n’am dat saracilor ce-mi cereau, daca am facut sa se topeasca de plîns ochii vaduvei,
17 daca mi-am mîncat singur pînea, fara ca orfanul sa-si fi avut si el partea lui din ea,
18 eu, care din tinereta l-am crescut ca un tata, eu, care dela nastere am sprijinit pe vaduva;
19 daca am vazut pe cel nenorocit ducînd lipsa de haine, pe cel lipsit neavînd învalitoare,
20 fara ca inima lui sa ma fi binecuvîntat, fara sa fi fost încalzit de lîna mieilor mei;
21 daca am ridicat mîna împotriva orfanului, pentruca ma simteam sprijinit de judecatori;
22 atunci, sa mi se deslipeasca umarul dela încheietura, sa-mi cada bratul si sa se sfarîme!
23 Caci ma temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, si nu puteam lucra astfel din pricina maretiei Lui.
24 Daca mi-am pus încrederea în aur, daca am zis aurului: „Tu esti nadejdea mea”;
25 daca m’am îngîmfat de marimea averilor mele, de multimea bogatiilor pe cari le dobîndisem;
26 daca am privit soarele cînd stralucea, luna cînd înainta mareata,
27 si daca mi s’a lasat amagita inima în taina, daca le-am aruncat sarutari, ducîndu-mi mîna la gura:
28 si aceasta este tot o faradelege care trebuie pedepsita de judecatori, caci m’as fi lepadat de Dumnezeul cel de sus!
29 Daca m’am bucurat de nenorocirea vrajmasului meu, daca am sarit de bucurie cînd l-a atins nenorocirea,
30 eu, care n’am dat voie limbii mele sa pacatuiasca, sa-i ceara moartea cu blestem;
31 daca nu ziceau oamenii din cortul meu: „Unde este cel ce nu s’a saturat din carnea lui?”
32 Daca petrecea strainul noaptea afara, daca nu mi-as fi deschis usa sa intre calatorul;
33 daca mi-am ascuns faradelegile, ca oamenii, si mi-am închis nelegiuirile în sîn,
34 pentruca ma temeam de multime, pentruca ma temeam de dispretul familiilor, tinîndu-ma deoparte si necutezînd sa-mi trec pragul…
35 Oh! de as gasi pe cineva sa m’asculte! Iata apararea mea, iscalita de mine: sa-mi raspunda Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscalita de protivnicul meu?
36 Ca sa-i port scrisoarea pe umar, s’o leg de fruntea mea ca o cununa;
37 sa-i dau socoteala de toti pasii mei, sa ma apropii de el ca un domn.
38 Daca pamîntul meu striga împotriva mea, si daca brazdele lui varsa lacrami;
39 daca i-am mîncat roada fara s’o fi platit, si daca am întristat sufletul vechilor lui stapîni:
40 atunci sa creasca spini din el în loc de grîu, si neghina în loc de orz!” Sfîrsitul cuvintelor lui Iov.