Publicat de: centruldeistoriesiapologetica | Decembrie 12, 2007

„BAPTIŞTII ŞI JANDARMII”

 jandarmialiniati.jpg

Redau mai jos, tradus din engleză, un document din istoria baptiştilor din anii 1920.  Regret faptul că nu am la dispoziţie materialele care au fost traduse în limba engleză, astfel textul suferă două traduceri: din română în engleză şi din engleză în română.  Am inclus doar scrisoarea de introducere şi anexele, argumentarea memoriului este destul de lungă şi mi-ar lua cam mult timp pentru traducere.  Includ acest material pentru a prezenta câţiva dintre uriaşii noştri baptişti care sunt daţi uitării.

Scrisoarea Dr. Rushbrooke către Excelența Sa M. Take Jonescu, Prim Ministru al României

 

Excelenței Sale M. Take Jonescu

Președintele Consiliului,

București

București, 20 Decembrie, 1921

 

Exelența Voastră,

           

            Mă simt dator să vă mulțumesc pentru genereozitatea dumneavoastră de a mă primi în această dimineață, în ciuda mulțimii de solicitări care pretind atenția dumneavoastră.

 

            Includ acum memoriul promis, cerând scuze sincere pentru starea răvășită a acestuia.  A fost pregătit și dactilografiat în foarte mare grabă.

           

            După terminarea întrevederii cu Excelența voastră, am avut privilegiul de a sta de vorbă cu ministrul cultelor, care a promis să promulge un ordin care să:

(1)   revoce definitiv ordinul din luna Aprilie, No. 15831;

(2)   asigure Baptiștilor libertate deplină;

(3)   să vegheze că libertatea subînțelege și libertatea propagandei;

(4)   nu impună restricții, cu excepția faptului de a nu se învăța nimic contrar moralei publice sau siguranței Statului și ca predicatorii să fie cetățeni români (în afara situației când se obține o permisiune specială de la Ministerul Cultelor).

 

Mai mult, el a promis să ia în considerare cererea pentru recunoașterea

organizației Baptiste din țară, iar dacă se vor ivi dificultăți în legătură cu statutul ei să le facă cunoscut în vederea rectificării astfel ca o deplină recunoaștere să fie oferită.

            Excelanța voastră va realiza că dacă o astfel de acțiune va fi întreprinsă prompt și dacă persecutarea baptiștilor, descrisă în memoriul anexat, va înceta, neplăcerea și resentimentul din mijlocul Baptiștilor Americani și Britanici, cauzate de  tratamentul primit de co-religionarii lor din România, vor fi șterse.

 

            Cu cele mai bune urări pentru dumneavostră personal, pentru Guvernul și țara dumneavoastră,

            am onoarea de a fi,

            credinciosul slujitor al Excelenței voastre,

                                    J.H.RUSHBROOKE.

 

 

 

 

 

 

ANEXA I.  la memoriul Dr. Rushbrooke, datat 20 decembrie, 1921 (tradus)

 

Proces verbal întocmit la Iernut, pe 5 noiembrie, 1921, de către subsemnatul predicator baptist.

 

            Au venit Coman Simion, Masca Simion, Masca Teodor, Precup Vasile, Coman Saveta, Masca Zamfira și Sandu Ana de religie baptistă, locuitori în Cucerdia Română (districtul Tîrnova-Mică) și au comunicat următoarele:

 

            Șeful jandarmeriei locale, Plutonier Pop Dumitru, a venit cu un asistent din patrula de jandarmi, Radu, în noaptea de întîi octombrie, 1921, și ne-a dus escortați la compania de jandarmi la Dicio Sânt Martin, pe motivul credinței noastre baptiste, unde Plutonierul i-a raportat comandantului companiei, Căpitan Petrescu, că am sosit.  Apoi, noi bărbații am fost închiși în celule timp de șase ore.  După aceea, am fost duși unul cîte unul într-un grajd, unde erau trei jandarmi, care doreau să ne constrângă să  ne lepădăm de credința noastră.  Întrucît noi nu am vrut să facem aceasta, ei ne-au ordonat să ne dăm jos pantalonii.  Apoi ei ne-au pus pe pielea noastră un sac ud și ne-au bătut cu o funie udă împletită în trei până cînd au obosit.  Dar cînd, în cele din urmă, am țipat de durere ne-au îndesat gurile cu bălegarul din grajd ca să nu mai putem țipa.  În acest fel, ei ne-au luat deoparte și ne-au bătut și ne-au lăsat așa răni și dureri în trup că nu vom mai fi vreodată la fel de sănătoși că înainte – lovituri greu de imaginat pentru un om cu judecată.  După ce ne-au bătut, ne-au dus pe toți în fața Comandantului companiei, unde Căpitan Petrescu era însoțit de un preot și un civil.  Preotul ne ispitea și zicea ca să renunțăm la credința noastră.  Dar după ce au văzut că nu acceptăm oferta lor, Căpitanul ne-a trimis acasă și ne-a spus să nu ne mai întîlnim pentru închinare baptistă.  După ce noi am spus că ordinul Ministerului Culturii ne permite să ne închinăm liber, el a spus că aceasta nu este posibil.  Așa că l-a instruit pe șeful postului să ne păzească și ne-a ordonat să ne prezentăm la el în fiecare zi.  Noi suntem cetățeni români, oameni în vîrstă, care cu ajutorul lui Dumnezeu ne păzim în toată vremea de a face rău cuiva, totuși suntem persecutați și chinuiți de autorități, care există pentru cei ce fac răul și nu pentru cei care nu fac nimic rău.  Noi vedem că e libertate pentru oamenii răi să facă ce vor, dar noi suntem bătuți și torturați.

            Vă implorăm din inimă să se ia măsuri ca astfel de nedreptăți și fapte barbarice să înceteze.

SIMION COMAN     

SIMION MASCA      

MASCA TEODOR    

PRECUP VASILE      

COMAN SAVETA    

MASCA ZAMFIRA   

SANDU ANA            

COSMAN GHEORGHE

            Pastor baptist.

 

 

ANEXA II. la memoriul Dr. Rushbrooke, datat decembrie, 20, 1921 (traducere)

 

            Noi frații din Glimboca, pe nume Jacob Morariu, Nicolae Sintion, Maria Morariu și Maragusa Morariu am fost în vizită la prietenii credinței noastre baptiste din Vaislova, care au dorit să petrecem ceva timp împreună cu ei; în casa prietenului nostru Constantin Sîrbu am ținut închinarea noastră baptistă cu consimțămîntul prietenilor.

            La sfîrșșitul închinării a sosit popa Adam Avram și învățătorul însoțiți de notar.  Când au intrat în casă popa a întrebat cîți dintre noi sunt străini.  Noi am zis că suntem patru.  Ne-au luat din casa prietenilor și ne-au dus la Primărie.  Pe cînd mergeam pe uliță, nevasta popii ne insulta cu voce tare și zicea că ar trebui să fim omorîți în bătaie.  Cînd am ajuns la Primărie, am fost închiși pînă cînd au plecat cu o căruță la Rusca Montana ca să aducă jandarmii.  Cînd au venit jandarmii la Vaislova la Primărie, ne-au separt unii de ceilalți.  Unul din noi a rămas cu popa iar ceilalți trei au fost puși în altă cameră cu fața la perete iar un jandarm stătea  între noi așa ca să nu ne putem atinge.

            Eu, Nicolae Sintion, am fost mai întîi examinat cu întrebarea: „Cine te-a trimis aici?”  Am răspuns cupă Evanghelie că Hristos ne-a trimis.  Apoi jandarmul, un sergent, m-a lovit de multe ori peste obraz și îmi cerea ca să-i spun dacă sunt plătit de cineva și dacă am venit din această cauză și dorea să știe cine mă plătește.

            I-am spus că am venit împins de Domnul Isus și prietenii din loc au dorit să vin.  Nu am putut să-i dau un alt răspuns decît ce este drept.  Apoi sergentul m-a trîntit cu mînie la pămînt și m-a biciuit cu un bici de piele împletită.  După aceea, a îngenunchiat pe mine și m-a zdrobit.  Cînd a obosit să mă lovească, m-a ridicat și a întrebat din nou ce am predicat.  I-am răspuns că l-am predicat pe Hristos.  Atunci el m-a lovit iarăși în față și am căzut pe un pat căci eram amețit de atîtea lovituri.

            După ce sergentul a obosit, m-a luat în mînă popa. La primul său pumn în gît am căzut din nou.  Întrucît a văsut că nu voi  spune nimic altceva decît ce am zis mai înainte, sergentul a luat baioneta în mînă și a zis că dacă nu îi spun cine m-a trimis o să-mi bea sîngele și a început să mă lovească și cu piciorul.  Am țipat de durere și m-au înjurat, m-au dus la ceilalți trei și m-au pus iarăși cu fața la perete.

            Apoi m-au luat pe mine, Jacob Morariu, și preotul a zis: „Adu porcul ăsta bătrîn aici”.  Venindu-mi rîndul, am fost întrebat aceleași întrebări ca mai înainte.  Am răspuns și eu ca primul.  Apoi mi-a tras un pumn la inimă.  I-am spus: ”Sergentule, nu mă mai lovi căci nu mă simt bine.”  Apoi m-a lovit de două ori în față și m-a întrebat cine m-a trimis.  După aceea m-a lovit din nou cu pumnul în piept și m-a trimis cu fața la perete.

            Eu, Maria Morariu, am fost adusă își întrebată cine m-a trimis și am fost biciuită pe spate cu același bici și lovită cu un băț în cap și întrebată cu cine suntem asociați.  I-am spus: „Cu cei care aparțin de București și America”.  Sergentul a spus: ”Nu ne trebuie America”.  Să le spunem ce fel de conducător avem.  Eu am zis (restul propoziției neinteligibilă).  Am fost pusă din nou la perete.

            Acum eu, Margarusa Morariu, am fost adusă și interogată în același fel.  Am zis că eu am venit cu soțul meu Jacob și eu singura din cei patru am scăpat fără lovituri.

            (semnat)           NICOLAE SINTION                          MARGARUSA MORARIU

                                    JACOB MORARIU                            MARIA MORARIU.

 

MARTORI.     Noi, subsemnații, neaparținînd religiei baptiste, depunem mărturie, pe cuvîntul nostru de onoare și pe dreptul nostru de cetățeni, că oficialii din Rusca Montana (jandarmii), cu popa din Vaislova și cu învățătorul din Vaislova, cînd baptiștii din Glimboca au fost luați de la prietenii lor aici în Vaislova și au fost împiedicați de la închinarea lor, i-au persecutat în modul cel mai brutal.

Vaislova,

            13 noiembrie, 1921                                                                  SALIA NICOLAE

            (semnat)           SIRBU CONSTANTIN                                  SALIA CALINA

                                    OPRITA SIRBU                                              MIRCEA IONICA

                                    MIRCEA VASELIN                                        MIRCEA EVA.

                                    MIRCEA ANA                                                (ca martori)

 

ANEXA III. la memoriul Dr. Rushbrooke datat decembrie 20, 1921.  (traducere)

 

            Persecuție în Ciclova Română

 

            Noi membrii din Ciclova Română am mers cu corul la Ciclova Montana și după sfîrșitul serviciului ne îndreptam spre casă.  Pe cînd eram prin mijlocul locului, pe la șase seara, doi jandarmi ne-au întîlnit. „Să nu scoateți un cuvînt” au zis.  „Dă-le o lecție.  Sunt baptiști”.  Am fost duși înapoi  la Ciclova Montana și cînd am ajuns acolo ne-au încuiat în camera de gardă și ne-au bătut unul după altul.  Pe un frate l-au bătut așa sever că urechea a început să-i sîngereze.  După ce ne-au bătut ne-au trimis acasă dîndune ordin ca să ne înfățișăm acolo a doua zi la ora 8.  Cînd ne-am dus a doua zi a venit de asemenea Plutonierul Major.  El ne-a întrebat ce căutăm acolo.  Noi i-am zis, „Suntem baptiști din Ciclova Română și am venit la ordinul Plutonierului”.  Atunci Plutonierul a răspuns, „Știu că sunteți oameni pașnici, dar Prim-pretorul ne-a dat ordine și noi trebuie să le respectăm.”  Fratele cu urechea rănită i-a arătat rana și Plutonierul a zis, ”El te-a lovit așa rău?”  Fratele i-a arătat o copie de la Minister.  Atunci plutonierul a răspuns: (o expresie indecentă, intranslabilă de nemulțumire față de ordinul Ministerului).  Plutonierul Major i-a zis fratelui că ar trebui să-l ierte pe Plutonierul care l-a lovit, căci aceasta ar fi o comportare potrivită pentru un baptist.

            Aceasta s-a întîmplat pe 13 noiembrie, 1921.

            Pe 22 am fost chemați din nou prin telefon să ne înfățisăm la ora 8 pe 23 înaintea Locotenentului de jandarmi din Oravița Montana.  Ne-am prezentat în conformitate la birou și am fost imediat chemați să intrăm.  După ce Sub-Locotenentul ne-a ordonat să ne spunem numele, a început să ne lovească și l-a întrebat pe fratele în a cărui casă ne-am ținut serviciul, ”Tu ești acela care permiți această adunare în casa ta?”  A început să-l lovească cu o așa violență că fratele a leșinat la pămînt, iar după o vreme cînd și-a venit în fire și s-a ridicat, Sub-Locotenentul ne-a bătut pe toți trei.  După aceasta ne-a trimis acasă.

 

Ciclova Romana

            23 noiembrie, 1921

            Numele persecutaților sunt:                                                     IOAN MOSOARCA

                                                                                                            PAVEL PASTILA

                                                                                                            VASILE PASTILA.

                                                                        (Plasa Oravița, District Caraș-Severin.)

 

           

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: