Publicat de: centruldeistoriesiapologetica | Noiembrie 24, 2007

Sărbătoarea Împlântării Crucii la căpătâiul disciplinei bisericesti

implantare-cruce-disciplina.jpg

La Conferinta Nationala a Cultului Baptist din 22-23 noiembrie 2007 a avut loc inmormantarea disciplinei bisericesti. Desi in particular mai multi pastori baptisti sustin ca ei stiau din vremurile comuniste cam cine era informator, totusi, cand este vorba de luarea unei pozitii pentru disciplinarea recuperativa a acestor colegi de pastoratie, nimeni nu vrea sa isi asume vreun risc. Pe credinciosii simpli e usor sa-i disciplinezi pentru dezinteres in serviciile religioase, pentru bautura, fumat, manii, barfire si orice alte pacate, dar pe cei din fruntea bisericii, atunci cand este vorba de minciuna, vanzarea fratilor de credinta, calomniere peste hotare a dizidentilor (care militau pentru libertatea religioasa) etc. este aproape imposibil. Imunitatea pastorala!?

C.S. Lewis, in cartea sa „The Abolition of Man” (Abolirea omului) vorbeste despre oameni fara piept. Autorul deplangea tendinta de raspandire a ounei specii de om fara sentimente adevarate, un om dur, cerebral, abstract. La Congresul din mai 2007 am avut impresia ca se naste o noua specie de baptist, cel fara constiinta si m-am tanguit, mai mult singur, ca moare constiinta baptista.

Vineri, 23 noiembrie 2007, la Conferinta Nationala, am capatat convingerea ca genului de om cu constiinta moarta se alatura cel fara vertebre. M-a intrebat cineva daca numai lucruri rele stiu despre Cultul Baptist. I-am raspuns ca stiu multe lucruri frumoase si ca vreau ca aceasta frumusete sa se intample si in generatia noastra. Am avut inaintasi care au stiut sa plateasca pretul pentru credinta lor. Redau un mic paragraf, cu accentele vremii de atunci, dintr-o cronica scrisa de Dumitru Baban.

Prigoniri cumplite

Credincioși trecuți prin foc de pae

Pe când în Dobrogea lucrarea Evangheliei lua un nou avânt în Jigăliea-Ialomița lucrurile luară o nouă întorsătură, prigonirile au atins culmea.

În anul 1910 Februarie în 28 pe când fr. se închinau lui Dumnezeu în casa de rugăciune, autoritățile comunale în fruntea unui popor numeros și înfurieat au intrat înăuntru vociferând ”în numele legii puneți mâna pe ei” i-au scos afară din casa de rugăciune, lovindu-i până s-au săturat, țipetile prigoniților erau de nedescris.

Din cauza prigonirei fr. Niță Dumitrașcu, s-a lepădat de credință, mai târziu însă a revenit.

Prigonirile nu s-au terminat ci din nou în 7 Martie a aceluiaș an au fost și mai îngrozitoare tulburarea cu concursul autorităților comunale. Din nou autoritățile comunale în fruntea publicului s-au dus la casa de rugăciune pe când frații își îndeplineau serviciul către Dumnezeu, le-au spart ușile, violându-le casa, scoțându-i afară forțat iar restul de popor erau așezați pe ambile părți pe o distanță însemnată, iar frații trebuiau să treacă cu forța prin mijlocul lor sub ploaia de pumni.

Țipetile femeilor, fetelor și ale copiilor erau îngrozitoare, surorile Păuna N. Tudor și Antița C. Dumitru au fost bătute și lăsate într-o stare de agonie. Iar pe fr. Ghiorghe Lolot l-au luat prizonier și sub puternice lovituri l-au dus la biserica ortodocsă din comună, amintindu-i că-l vor omorâ de nu va face ce-i vor zice ei. În cele din urmă l-au lăsat cu preotul înlăuntru și preotul l-a amenințat de nu va face ce zice el, îl va scoate la popor și-l va omorâ.

În drum spre Primărie au pus pae pe stradă și le-au dat foc iar frații și surorile cu copiii lor au fost siliți a trece prin foc, la mulți din ei li s-au ars hainele, în strigătile lor ”SĂ VĂ SCOATĂ CHRISTOSUL VOSTRU DACĂ VĂ POATE”.

S-a adus cazul la cunoștința parchetului de Călărași însă fără nici un rezultat, pentru frații noștri nu erau legi.

Văzând că nu pot găsi dreptate s-a format o delegație din frații Haralambi C. Dumitru și Dobre V. Țoanca și au mers la București cu o reclamație La Ministru Ion I. Brătianu înmânându-i reclamațiea.

Rezultatul a fost că fr. Țoanca a fost dus la poliție cercetându-l iar după aceia a fost arestat calificându-l „maniac religios”. Fr. H.C. Dumitru ne mai știind nimic de soarta fr. Dobre Țoanca a întrebat pe ici pe colea ce să facă, cineva la îndreptat la ziaristul Niculae Fleva, auzind că la mulți năpăstuiți le-a luat apărarea și i-a spus cazul, a făcut o reclamație la ziarul ”Adevărul” și a publicat-o. În urma acestei reclamații s-a ordonat o anchetă și lucrurile s-au mai îmbunătățit. Sub stare de arest fr. Țoanca fu dus acasă. Fiind dați în judecată cu mărturii mincinoase pe care Dumnezeu le va judeca în ziua de apoi, fr. Haralambi C. Dumitru , Dobre V Țoanca și Dima Mitrea au fost condamnați la 10 zile închisoare corecțională executându-le în anul 1911 Decembrie 30.

Oameni ca acestia mi-as dori sa formeze noua generatie de pastori si de credinciosi, oameni ca acestia mi-as dori sa-mi predice despre pericolele care ne pandesc pe cei credinciosi. Ei stiu ca nu poate fi sarbatorire amestecata cu nelegiuire, nu poate fi unitate in diversitate. Ei au fost gata sa moara pentru convingerile lor baptiste curate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: