Opreşte-te câteva minute şi citeşte.

Evanghelia scrisă de Ioan cap. 6:vs.35 Isus le-a zis: „Eu sînt Pînea vietii. Cine vine la Mine, nu va flamînzi niciodata; si cine crede în Mine, nu va înseta niciodata.
Ioan 7:37 În ziua de pe urma, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a statut în picioare, si a strigat: „Daca înseteaza cineva, sa vina la Mine, si sa bea.
38 Cine crede în Mine, din inima lui vor curge rîuri de apa vie, cum zice Scriptura.”
39 Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau sa-l primeasca ceice vor crede în El. Caci Duhul Sfînt înca nu fusese dat, fiindca Isus nu fusese înca proslavit.
40 Unii din norod, cînd au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevarat Proorocul.”
41 Altii ziceau: „Acesta este Hristosul.” Si altii ziceau: „Cum, din Galilea are sa vina Hristosul?
42 Nu zice Scriptura ca Hristosul are sa vina din samînta lui David, si din satul Betleem, unde era David?”
43 S’a facut deci desbinare în norod din pricina Lui.
44 Unii din ei voiau sa-l prinda; dar nimeni n’a pus mîna pe El.
45 Aprozii s’au întors deci la preotii cei mai de seama si la Farisei. Si acestia le-au zis: „De ce nu L-ati adus?”
46 Aprozii au raspuns: „Niciodata n’a vorbit vreun om ca omul acesta.”

Ioan10:7 Isus le-a mai zis: „Adevarat, adevarat, va spun ca Eu sînt usa oilor.
8 Toti ceice au venit înainte de Mine, sînt hoti si tîlhari; dar oile n’au ascultat de ei.
9 Eu sînt Usa. Daca intra cineva prin Mine, va fi mîntuit; va intra si va iesi, si va gasi pasune.
10 Hotul nu vine decît sa fure, sa junghie si sa prapadeasca. Eu am venit ca oile sa aiba viata, si s’o aiba din belsug.
11 Eu sînt Pastorul cel bun. Pastorul cel bun îsi da viata pentru oi.
12 Dar cel platit, care nu este pastor, si ale carui oi nu sînt ale lui, cînd vede lupul venind, lasa oile si fuge; si lupul le rapeste si le împrastie.
13 Cel platit fuge, pentruca este platit, si nu-i pasa de oi.
14 Eu sînt Pastorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, si ele Ma cunosc pe Mine,
15 asa cum Ma cunoaste pe Mine Tatal, si cum cunosc Eu pe Tatal; si Eu Îmi dau viata pentru oile Mele.
16 Mai am si alte oi, cari nu sînt din staulul acesta; si pe acelea trebuie sa le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, si va fi o turma si un Pastor.

Ioan 14:21 Cine are poruncile Mele si le pazeste, acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste, va fi iubit de Tatal Meu. Eu îl voi iubi, si Ma voi arata lui.”
22 Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: „Doamne, cum se face ca Te vei arata noua si nu lumii?”
23 Drept raspuns, Isus i-a zis: „Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvîntul Meu, si Tatal Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, si vom locui împreuna cu el.
24 Cine nu Ma iubeste, nu pazeste cuvintele Mele. Si cuvîntul, pe care-l auziti, nu este al Meu, ci al Tatalui, care M’a trimes.
25 V’am spus aceste lucruri cît mai sînt cu voi.
26 Dar Mîngîietorul, adica Duhul Sfînt, pe care-l va trimete Tatal, în Numele Meu, va va învata toate lucrurile, si va va aduce aminte de tot ce v’am spus Eu.
27 Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v’o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se înspaimînte.

Ioan 11:25 Isus i-a zis: „Eu sînt învierea si viata. Cine crede în Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.
26 Si oricine traieste, si crede în Mine, nu va muri niciodata. Crezi lucrul acesta?”

Nu bănuiam că se va întâmpla aşa de repede.  Astăzi Curte Constituţională a desfiinţat baza legală de funcţionare a CNSAS-ului prin acceptarea, în unanimitate, a excepţiilor de neconstituţionalitate la Legea 187, invocate de Voiculescu Dan.  Odata cu publicarea in Monitorul Oficial, instituţia CNSAS-ului îşi va înceta activitatea.  Deşi instituţia era parazitată şi uneori nepotentă, totuşi era o şansă a fiecărui cetăţean de a îşi vedea dosarul întocmit de securitate (aşa cum era, cu trecutul fiecăruia).

Delatorii vor avea de acum încolo un erou căruia îi vor putea ridica statuie.  De acum încolo, nenumărate conştiinţe nu vor mai avea ceas deşteptător.  Se bucură întunericul, s-a făcut beznă în jurul lui.

N-am ştiut când am afirmat odată, că cei ce vor veni după noi vor spune că nu ne-am cunoscut vremea cercetării,  n-am ştiut că vremea aceea va veni aşa repede.  Este o zi de doliu naţional.

Biserica mai are totuşi o şansă.  Duhul lui Dumnezeu mai poate cerceta sufletele schimonosite.  Delatorii baptişti pot să facă ceva.  Să se denunţe singuri, într-o stare de pocăinţă şi să-şi primească eliberarea, iertarea şi restaurarea.

Psalmul 139:11 Daca voi zice: „Cel putin întunerecul mă va acoperi, şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!”
12 Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina…
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile!
Psa 139:24 Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!

Toţi cei ce pribegim pe pământul acesta avem nevoie de un soi deosebit de îndrăzneală. Am găsit frumos un interviu, din timpul de veghe al unui străjer al iubirii.

http://ionatan.wordpress.com/2008/01/28/indrazneste/

Pe blogul fr. Taloş puteţi citi articolul UMBRA TERORII COMUNISTE unde sunt mai multe detalii.

http://vasilealexandrutalos.wordpress.com/2008/01/17/comentarii/

Vă invit sa vă exprimati părerea cu privirea la modul în care s-ar putea face deconspirarea ideală a foştilor colaboratori cu securitatea(în dragoste, cu maxim de persoane recuperate pentru Biserică).  Analizaţi şi situaţiile în care soluţiile simple şi evidente s-au epuizat.  Cum aţi iniţia procesul, cum l-aţi susţine şi cum l-aţi încheia.

 (Un psalm al lui David. O cîntare.)

Psalmul 32:1Ferice de cel cu faradelegea iertata, si de cel cu pacatul acoperit!
2 Ferice de omul, caruia nu-i tine în seama Domnul nelegiuirea, si în duhul caruia nu este viclenie!
3 Cîta vreme am tacut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4 Caci zi si noapte mîna Ta apasa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usuca pamîntul de seceta verii.
5 Atunci Ti-am marturisit pacatul meu, si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: „Îmi voi marturisi Domnului faradelegile!” Si Tu ai iertat vina pacatului meu.
6 De aceea orice om evlavios sa se roage Tie la vreme potrivita! Si chiar de s’ar varsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.
7 Tu esti ocrotirea mea, Tu ma scoti din necaz, Tu ma înconjuri cu cîntari de izbavire.
8 „Eu-zice Domnul-te voi învata, si-ti voi arata calea pe care trebuie s’o urmezi, te voi sfatui, si voi avea privirea îndreptata asupra ta.”
9 Nu fiti ca un cal sau ca un catîr fara pricepere, pe cari-i strunesti cu un frîu si o zabala cu cari-i legi, ca sa nu se apropie de tine.
10 De multe dureri are parte cel rau, dar cel ce se încrede în Domnul, este înconjurat cu îndurarea Lui.
11 Neprihanitilor, bucurati-va în Domnul si veseliti-va! Scoateti strigate de bucurie, toti cei cu inima fara prihana!

S-a ridicat întrebarea, deşi subiectul a mai fost abordat de câteva ori, cine a dat permisiunea de a avea acces la dosarele celor care au colaborat cu securitatea.  Mi se pare o întrebare neprincipială, întrucât nici celor care i-au turnat pe fraţii lor nu li s-a pus întrebarea, cine le-a dat permisiunea ca să-i toarne pe fraţii lor la securitate.

O analiză lucidă, transparentă, ar aduce conştienţa că adevărul este mai de folos decât minciuna şi lumina decât întunericul.  Cei care vor binele fraţilor de credinţă şi al bisericilor ar milita din toate puterile pentru spălarea acestor păcate ale trecutului prin mărturisire şi iertare.  Cine vrea ca aceste vinovăţii să fie lăsate ascunse până când nu mai este posibilitatea unei rezolvări (ref. bogatul şi săracul Lazăr ) nu doreşte cu adevărat binele celor vinovaţi, ci doreşte uciderea acestor suflete împovărate.  Bineînţeles că unele din aceste suflete preferă să plece aşa pe lumea cealaltă, dar trebuie luptat în dragoste şi înţelegere pentru acele suflete care stau în cumpănă.  Spălarea cu apă a lui Pilat, nu rezolvă nici o vinovăţie.  Oare nu vom fi noi vinovaţi de “sângele” lor dacă vom tăcea?

Unii se joacă cu destine, uneori chiar cu destinul lor.  Bunul Dumnezeu să mai dea har şi cercetarea Duhului Său cel Sfânt!

O scurtă introducere la document:

Prin anul 1972 fr. Taloş Vasile şi Săracu Iosif au hotărât să se întîlnească pentru rugăciune. La această întîlnire au hotărît să-l invite şi pe fr. Ţon. Fr. Săracu a venit cu propunerea să fie invitaţi pe lîngă fr. Ţon şi fraţii Brînzei, Geabou, Bunaciu şi Ţunea. Fraţii Bunaciu şi Ţunea au renunţat la întrunirea de rugăciune. Aici cei 5 rămaşi au discutat problemele pe care le aveau bisericile.  Fr. Săracu, fiind de 10 ani în lucrare la acea vreme, cunoştea cel mai bine problemele cultului între cei din grup, deşi fr. Brînzei şi Taloş se confruntaseră la rîndul lor cu aceste restricţii în scurtul lor timp de pastoraţie. La această întrunire fr. Ţon le-a mărturisit că l-a contrazis pe Wurmbrand afirmând că bisericile sunt mai libere în România, aceasta din cauză că, nefiind păstor, a ştiut problemele doar la suprafaţă. Pe baza acestor dezbateri cu privire la problemele cu care se confruntau bisericile baptiste, fr. Brînzei i-a spus fr. Ţon să pună pe hîrtie problemele bisericilor, iar ca urmare, fr. Ţon a scris (1973) lucrarea „Cine îşi va pierde viaţa”. Fr. Ţon a lansat această lucrare prin ţară fără să se consulte şi cu ceilalţi din grup. La întrebarea fr. Sărac Iosif, de ce a lansat lucrarea fără să îi consulte şi pe ceilalţi, fr. Ţon a motivat că a făcut-o datorită faptului că nu este păstor. Ca reacţii la această lucrare fr. Ţunea programează şedinţe cu toate cele 5 comunităţi teritoriale pentru excluderea fr. Ţon. La şedinţa de la Braşov (prima programată) a obţinut adeziunea pentru excluderea fr. Ţon. Fr. Taloş a mers la fr. Ţunea să discute şi să-l întrebe pentru ce doreşte să-l excludă pe fr. Ţon din cult. Motivarea a fost: idei periculoase aduse din occident. Fr. Taloş a replicat că aceste idei nu sunt din occident ci noi le-am spus, sunt problemele noastre. După despărţire, în drum spre casă, fr. Taloş are ideea să facă un sumar cu problemele cultului şi să-l ducă la Ceauşescu. A scris memoriul, s-a consultat şi cu ceilalţi şi au trecut la strângerea de semnături prin ţară. Ar fi fost mai mulţi păstori care l-ar fi semnat dar la ameninţarea că vor fi informate autorităţile despre aceasta, s-a hotărît ca fr. Săracu şi Geabou să-i ţină de vorbă pe respectivii iar fr. Taloş şi Brînzei să meargă să-l depună la Consiliul de Stat (având amîndoi cîte o copie şi stînd la distanţă unul de celălalt pentru ca măcar unul să ajungă). Fr. Taloş ajunge cu bine şi îl înregistrează la registratură. Fraţii Săracu şi Geabou au venit şi ei dupa inregistrarea memoriului şi apoi toţi patru au solicitat la Consiliul de Stat o audienţă cu tov. Ceauşescu.  După ce le-a fost înregistrată cererea de audienţă, li s-a spus că răspunsul la această cerere li se va comunica.  Se redă mai jos memoriul, al cărui efect a fost că preşedintele Departamentului Cultelor, tov. Dogaru i-a chemat şi le-a comunicat că tov. Ceauşescu a primit memoriul şi personal a subliniat în roşu problemele ce se vor rezolva de acum înainte. Deşi unele probleme s-au mai ameliorat sau rezolvat, au fost făcute presiuni prin conducerea Uniunii la nivelul tuturor comunităţior ca mulţi să condamne acţiunea, sau să îşi retragă semnăturile, iar la sfârşitul fiecărei şedinţe de comunitate teritorială s-a trimis câte o moţiune la Departament şi tov. Ceauşescu.

Lângă memoriu era şi un document care nu era lizibil ca şi fotocopie. S-a transcris şi se ataşează mai jos, în eventualitatea că acesta era o anexă la memoriu.

COLECŢIA DE LEGI ŞI DECRETE – 1974

1 oct. – 31 dec. pag. 1158 IVC

DECRET AL CONSILIULUI DE STAT Nr. 212 din 31 oct. 1974

Articolul 18

1. orice persoană are dreptul de libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei, acest drept implică de a avea libertaea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, atît în public cît şi în particular, prin cult şi îndeplinirea riturilor, prin practici şi prin învăţămînt.
2. Nimeni nu va fi supus vreunei constrîngeri, putînd aduce atingeri libertăţii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa.

Articolul 19

Nimeni nu trebuie să aibe de suferit din cauza opiniilor sale.

Orice persoană are dreptul la exprimare, acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de răspîndi idei şi informaţii de orice fel, indiferent de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită, ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa.

CONSTITUŢIA R.S.R.

Articolul 28

Cetăţenilor R.S.R. li se garantează libertatea cuvântului a presei, a întrunirilor, a mitingurilor şi a demonstraţiilor.

Articolul 30

Libertatea conştiinţei este garantată tuturor cetăţenilor R.S.R.

Oricine este liber să împărtăşească sau nu o credinţă religoasă.

Libertatea exercitării cultului religos este garantată. Cultele religioase se organizează şi funcţionează în mod liber. Modul de organizare a cultelor religioase este reglementat prin lege.

Şcoala este despărţită de biserică. Nici o confesiune sau comunitate religioasă nu poate deschide sau întreţine alte instituţii de învăţământ decît şcoli speciale pentru pregătirea personalului de cult.