Posted by: centruldeistoriesiapologetica | ianuarie 24, 2008

Un scurt răspuns

S-a ridicat întrebarea, deşi subiectul a mai fost abordat de câteva ori, cine a dat permisiunea de a avea acces la dosarele celor care au colaborat cu securitatea.  Mi se pare o întrebare neprincipială, întrucât nici celor care i-au turnat pe fraţii lor nu li s-a pus întrebarea, cine le-a dat permisiunea ca să-i toarne pe fraţii lor la securitate.

O analiză lucidă, transparentă, ar aduce conştienţa că adevărul este mai de folos decât minciuna şi lumina decât întunericul.  Cei care vor binele fraţilor de credinţă şi al bisericilor ar milita din toate puterile pentru spălarea acestor păcate ale trecutului prin mărturisire şi iertare.  Cine vrea ca aceste vinovăţii să fie lăsate ascunse până când nu mai este posibilitatea unei rezolvări (ref. bogatul şi săracul Lazăr ) nu doreşte cu adevărat binele celor vinovaţi, ci doreşte uciderea acestor suflete împovărate.  Bineînţeles că unele din aceste suflete preferă să plece aşa pe lumea cealaltă, dar trebuie luptat în dragoste şi înţelegere pentru acele suflete care stau în cumpănă.  Spălarea cu apă a lui Pilat, nu rezolvă nici o vinovăţie.  Oare nu vom fi noi vinovaţi de “sângele” lor dacă vom tăcea?

Unii se joacă cu destine, uneori chiar cu destinul lor.  Bunul Dumnezeu să mai dea har şi cercetarea Duhului Său cel Sfânt!

Postat in Uncategorized

« MEMORIUL CELOR 50
PSALMUL 32 »

Responses

Pentru mine e cel putin din ce in ce mai ciudat ce se intimpla pe aici.
Cum sa nu fie important daca ati obtinut in mod corect accesul la dosare si permisiunea de a le face publice?
Nu spun ca nu ati facut-o corect, pentru ca nu stiu, dar argumentarea dumneavoastra imi pare gresita. Dorinta de a face lumina nu ma poate indreptatii sa folosesc metodele intunericului. Eu cel putin asa inteleg lucrurile. Deci, alaturi de altii, si eu astept un alt raspuns la aceasta intrebare.

Inca ceva…
Sincer, daca dorinta arzatoare de a stii in siguranta sufletele celor ce au colaborat va anima in demersul acesta, cred ca metoda e complet ieficienta. Altfel ma gandesc ca am fi desoperit-o demult, pentru a o folosi inclusiv la evanghelizare. Public pacatele vecinilor mei in ziarul local si astept sa se pocaiasca. Sau poate ar fi trebuit testata metoda, publicand pe internet si in presa pacate prezente de-ale unor frati de-ai nostri. In mod sigur ar fi mai usor de dovedit si de clarificat. Sau colaborarea cu securitatea e singurul pacat ramas prin bisericile noastre?
Asa-i ca nu suna bine?!
Deci, daca doar dragostea pentru sufletele acestea va motiveaza, cred ca ar trebui sa va ganditi la altceva! Sunt destule alte cai pentru a-i ajuta. Am convingerea ca stiti lucrul acesta.

Dintre multele intrebari care mi-au mai ramas, in urma a tot ce am citit pe aici, v-as mai pune una. Nu e cea mai importanta, ci una care ma face sa cred ca ne-am schimbat doctrina, si eu nu sunt la curent cu acest lucru…
In Scrisoarea deschisa catre conferinta nationala ati scris:
“Frate Nelu Tutac, stiu ca tatal dumneavoastra a murit, este dumnealui Sursa “F”VI / TUȚAC LAURENȚIU (pastor) sat Costeiul de Sus 135 com
Margina - Timiș? S-a impacat cu Dumnezeu inainte?”
Dupa dumneavostra ce ar trebui sa faca fratele?
Poate sa dea cateva pomeni pentru sufletul tatalui dumnealui…
De dragul cui ati scris fraza citata de mine mai sus?
Precizez ca nu il cunosc pe fratele Ionel Tutac si nici macar nu l-am auzit vreodata predicand. Il cunosc cat si pe dumneavostra.

Nu vreau sa iau nimanui apararea, nici sa va critic pe dumneavostra, pur si simplu as vrea sa inteleg!
Nu tin sa postati comentariul meu, nici sa-mi raspundeti pe blog.
Procedati cum credeti ca e bine. Eu astept sa ma convingeti ca intentiile dumneavostra sunt bune. Pana acum nu ati reusit, dar poate eu inteleg mai greu lucrurile…
Cu nedumerire si neliniste,
Teo

By: Teo on ianuarie 25, 2008
at 11:40 am

Teo

Incerc sa te inteleg si sa iti raspund la intrebarile pe care le ridici. Pornesc de la presupozitia ca nu ai citit raspunsul meu la intrebari similare, asa ca ma voi repeta.
Mai intai exista de mai bine de un secol o conventie internationala, pentru beneficiul unei populatii cat mai mari, ca descoperirile stiintifice sa se publice, pentru favorizarea accesului la informatie. In felul acesta s-au salvat nenumaratevieti omenesti si s-au facut nemaipomenite inaintari in domeniul stiintei.
Apoi exista libertatea cuvantului, pe care nu cred ca o contesti jurnalistilor, celor care iti creaza ziarul cotidian.
Istoria este la randule ei inclusa in disciplinele stiintei. Ma mir ca aproape nimeni nu-i ia la intrebari pe scriitori ca Pacepa, Oprea, Tismaneanu etc. care au facut dezvaluiri cu privire la deconspirarea celor care au fost rotite in sistemul criminal comunist, sa-i intrebe daca aveau dreptul sa scrie. In conjunctura cand demasti un sistem niciodata nu vei primi acordul acestuia, dar sunt datorii de constiinta care depasesc uneori limitele contextului. Cine le-a dat dreptul protestatarilor din ALRC sa scrie si sa demaste conducerea Uniunii? Exista dreptul inalienabil al fiecarui cetatean la libertatea cuvantului si dreptul fiecarui cercetator sa isi publice descoperirile sale. Aceasta imi este de ajuns in fata unei lumi seculare dar nu a unei lumi baptiste.
In continuarea as vrea sa te intreb Teo, oare nu ai auzit de legea lustratiei si ce prevede aceasta? Eu as studia-o mai intai si apoi as pune intrebarile mai informat.
Ajung si la miezul intrebarii tale. Am procedat legal si onest? Sunt in procesul scrierii unei lucrari stiintifice istorice din domeniul crestinatatii din Romania, care trateaza in principal perioada comunista. In vederea cercetarii istorice am statut de cercetator acreditat la CNSAS, la fel ca si alti aproximativ 800 de cercetatori. Toate informatiile de care dispun sunt accesate in mod legal.
Teo, te intreb cum i-am mai intrebat si pe altii, tu ce ai fi facut daca ai fi descoperit din cercetarea ta (in orice domeniu) ca ceva este gresit, bonav, putred, in pericol etc.? Ai fi publicat, ai fi adus la cunostinta publicului descoperirea ta, daca ai fi vazut ca formula cu care se calculeaza (ex.) salariile, taxele, coeficientul de rezistenta al otelului planetarei de la masinile indigene, doza substantei din medicamentele pentru raceala etc. este gresit?
Ai fi adus la cunostinta publicului acest lucru in ciuda faptului ca Intitutul sau Academia sau Autoritatea sau Colegiu competent la acea vreme nu ar crede in descoperirea ta?

Dragul meu Teo, asocierea cu evanghelizarea mi se pare nepotrivita. Asocierea eficientei metodei ar trebui mai bine asociata cu indemnurile lui Pavel de a ne insemna pe cei care au calcat ce este sfant si nobil si a rupe relatiile cu ei. Ar fi mai bine sa faci asocierea cu situatia lui Acan si Iosua, situatia lui Anania si Safira si Petru, situatia lui Iuda si ceilalti apostoli. Sunt metode pentru evanghelizare, sunt metode pentru agricultura, sunt metode pentru chirurgie, sunt metode pentru disciplinare, sunt metode de comunicare etc. Nu poti critica eficienta unei metode chirurgicale aplicata semanarii graului cu bisturiul. (Nu vreau sa ma refer la felceri si macelari :-)
Tu ce faci, macar, de cand ai aflat ca s-ar putea sa fie ceva probleme in trecutul nostru baptist? As sta si eu bine, merci, si as critica (ba nu, as fi in galeria incurajatoare) daca as vedea pe cineva ca se adreseaza la obiect, punctual, la problema colaborarii cu securitatea a multor pastori (si preoti, prelati, personal de cult etc.).
Tu, Teo, cum iti manifesti dragostea (in mod real, existential) fata de nedreptatile din jurul tau. Iei atitudine sau treci mai departe?
Am sa-ti spun ceva ce m-a socat in societatea romaneasca si cred ca se poate generaliza in parte. Odata, un om modest, simplu, trecea pe strada, in drumul lui, spre treaba lui. Deodata un caine aflat langa o cladire incepe sa latre si sa se repeada la acest om si sa-l muste de picior si pantaloni. (Am fost martor ocular.) Acest biet om, avea o sacosa in mana si a incercat sa se apere de caine dand cu sacosa in caine. O doamna trecand pe acolo, a inceput sa-l injure pe bietul om si doamna a scos o umbrela si a inceput sa-i care in spinarea bietului om o ploaie de umbrele, spunandu-i si intrebandu-l ce are nemernicul cu sarmanul caine.
Teo, te poti pune in pielea celor tradati de colaboratori? Teo, poti sa-i intelegi pe oameni ca Nicolescu, Popescu, Radoi, Cocirteu, Prejban etc. (gasesti multi in circulara Uniunii de excludere a acestora din cult la indicatia Departamentului Cultelor si securitatii), pe acesti oameni care au fost inchisi, degradati, unii omorati (Traian Bogdan), alungati ca niste ciume din cauza ca au aratat adevarul prigoanelor, nedreptatilor, lipsei de libertate? Teo, te poti pune in pielea acelor credinciosi care se sfatuiau pe ascuns sa construiasca si cand treceau la actiune erau prinsi asupra faptului si amendati, batuti, amenintati din cauza ca unul printre ei ii trada. Poti sa te pui in situatia celor care isi riscau copiii, familia, painea, linistea caminului, cariera, slujba, onoarea, libertatea, chiar iubirea, pentru a putea evangheliza pe altii, pentru a putea pune in mana unui flamand dupa Dumnezeu o Biblie sau o carte duhovniceasca si care era prins pentru ca fratele sau, pastorul sau, colegul sau, singurul in care avea incredere, il tradeaza si informeaza securitatea. El este lasat sa care Biblii, este supravegheat nu ca sa fie prins doar el ci toti, tot izvorul de Cuvant al lui Dumnezeu, tot lantul sa fie prins si anihilat? Poti sa intelegi pe acei oameni evanghelizati de surori batrane, frati simpli cu iubire de Dumnezeu si de suflete, de tineri cu elan, oameni de bine etc. si care atunci cand s-au predat in intregime Domnului si ar vrea sa urmeze intru totul pe Domnul, chiar si in apa botezului si care sunt dati ca miei de jertfa pe liste la securitate. Poti sa intelegi ce simteau acesti miei, acesti prunci in Hristos, atunci cand erau chemati (la masurile indicate de securitate) in fata colectivului la scoala, la servici, la birou, in colectivul de cercetare, si ridiculizati in plenul sedintei, batjocoriti, amenintati cu pierderea slujbei si multe, multe alte suferinte si dureri? Poti sa-i intelegi pe cei care s-au lepadat de credinta si vor merge pentru totdeauna in focul vesnic pentru ca au fost prea tineri in credinta si presiunea a fost prea mare (din partea lumii, din partea familiei, din partea autoritatilor) si au cedat din cauza ca au fost turnati de frati din comitete, pastori, credinciosi din banca? (Acest lucru e valabil si la bisericile traditionale.) Orice credincios sincer, real, era perceput de securitate ca fanatic. Viata crestina de lemn nu era nici o problema pentru securitate.
Teo, si nu numai tu, ci noi toti, putem sa intelegem cum securitatea si Departamentul ne reglementa si ce teme se puteau predica si care nu? Putem intelege ca Evanghelia ne era predicata truncata, ca securitatea ne-a predicat, ne-a botezat, ne-a indrumat si ne-a invatat? Si cate nu sunt de spus… Biserici demolate, copii dati afara din scoli, visuri, chemari, teluri, tanjiri distruse din cauza rotitelor angrenajului care sfarama credinta si Biserica.

Ai mai pus o intrebare, cu privire la fr. Tutac. Daca ai fi vrut sa folosesti bine intuitia ti-ai fi dat seama ca mentionarea tatalui fratelui a fost nu ca sa dam coliva pentru sufletul sau ci ca acei din conducerea Cultului sa fie sensibilizati si sa poata cantari cat de mare e durerea si peirderea fiecarei familii care pierde un membru iubit fara ca acesta sa fi fost confruntat cu adevarul, fara ca acesta sa simta ca ceva nu a fost in regula cu viata sa.
Teo, toti acesti oameni care au vandut pe frati, au trebuit sa isi adoarma constiinta cu o justificare a actiunilor lor, justificare care se va dovedi de fum in fata Dreptului Judecator. Cum sa zdruncini aceasta cetate impenetrabila, acest cerc vicios ermetic, cum sa ajungi si sa trezesti constiintele adormite.
Crezi ca Domnul Isus spune adevarul cand ne avertizeaza ca in ziua judecatii multi vor avea surprize ca au predicat, au facut minuni, au scos draci in Numele Lui si Acesta nici macar nu-i cunoaste? Crezi ca e adevarat ca multi vor spune: Doamne pe ulitele, strazile noastre ai vorbit, ai trecut pe langa noi, (poate Domnul s-a uitat drept in ochii lor) ti-ai plimbat privirea peste noi si nu ne cunoasti; ai vindecat in localitatea noastra si nu ne cunosti?
Dragul meu Teo, am ales sa iti raspund pe blog, nu pentru ca te cheama Teo si tu ai fi contra mea. Nu. Te apreciez si cred ca ai o inima care cauta adevarul. Eu stiu bine ca odata voi ajunge inaintea lui Dumnezeu si de aceea scriu si spun atat de putin. Ma doare ca oamenii ii blameaza si ii dusmanesc pe cei care vor sa-i deconspireze pe potrivnicii lor. Nu doresc moartea pacatosului, dar doresc trezirea lui. Biserica trebuie sa stie ca are si misunea vindecarii membrilor ei prin disciplina. Altfel raul ar trece drept bine in ochii tuturor si in special in ochii celor care vin dupa noi. Nu spun ca procedez ideal, dar sincer sa fiu, nu mai stiu ce s-ar putea face petnru oamenii acestia. Observ mai multa demnitate la nebisericosi, caci uneori acestia isi dau demisia din onoare.
Eu imi ridic vocea intrucat sunt convins ca lumea religioasa (in cazul de fata, lumea baptista) nu este constienta de dimensiunea imensa si groteasca a colaborarii cu cel rau, colaborarea cu fosta securitate. Lumea nu isi da seama de ramificatia si multiplele implicatii colaterale ale fiecarei informari. Acestea erau exploatate pe diverse planuri, intr-un tel tenebros, intr-un plan diabolic.
Am zis si o mai spun iarasi, avem o problema foarte grea in randul cultelor (din punct de vedere duhovnicesc) si nimeni nu vrea sa-i faca fata asa cum ne invata Scriptura. Pierderea cea mai mare a tuturor crestinilor, in domeniul acesta, va fi vazuta peste ani, (cand noi nu vom mai fi) ca nu am cunoscut si nu am stiut sa folosim vremea cercetarii. Nu am stiut sa ne vindecam inainte de a muri.
RAUL este rau, nu expunerea lui si vaccinarea impotriva lui.
Draga Teo, roaga-te Bunului Dumnezeu ca El sa ne vindece pe toti.

By: centruldeistoriesiapologetica on ianuarie 25, 2008
at 8:46 pm

Daniel,
Cu siguranta ai stiut inainte de a incepe aceasta lucrare ca vei fi expus si ca vor exista de asemenea oameni care nu te vor intelege, precum si unii care vor exercita chiar presiuni pentru ca trecutul lor sa ramana in continuare ascuns.
Probabil ca n-ar fi fost nevoie de atata munca din partea ta daca acesti “frati” s-ar fi deconspirat singuri. Marturisirea sincera si pocainta pe masura, ar fi facut inofensiv pe oricine ar fi spus ceva impotriva lor.
Ei sunt vulnerabili acum tocmai pentru ca refuza pocaina.
Iar daca vor continua sa se ascunda si sa se apere in mod miselesc, vor trebui sa traiasca(hm) cu spaima ca poate maine vor trebui sa dea socoteala.
Acum au ocazia sa se elibereze si ei singuri isi prelungesc agonia.
Ma mir de cei care trec asa de usor peste acest trecut patat din istoria noastra, pe care vrem sau nu vrem trebuie sa ni-l asumam deoarece este al nostru, al baptistilor si nu ne putem preface ca n-a existat.
Scuza cu circumstantele, ca a fost greu, ca au fost presiuni nu tine. Daniel in Babilon era confruntat cu un regim mult mai aspru, cei trei prieteni ai sai, la fel.
La inchisoarea muzeu din Sighet am vazut un citat cunoscut cu siguranta de multi: ” cine isi uita trecutul este condamnat sa-l repete” George Santayana.
Sfatul meu este sa fii tare. Nu te lasa intimidat ci mergi inainte. Provocarea si oferirea unei sanse de pocainta n-a facut rau niciodata nimanui. Decat acelor care au refuzat cu ostentatie mana intinsa a lui Dumnzeu. Fii binecuvantat
pastor Daniel Chereji -Baia Mare

By: Daniel Chereji on ianuarie 26, 2008
at 8:17 am

Pentru Teo:

Intrebarii tale i-as fi raspuns cum a facut-o Mântuitorul meu cu unii din vremea in care a trait pe pamantul nostru (desi ma aseman foarte putin cu Mantuitorul meu, ce-i drept). De exemplu, in Marcu 11, de la 27 la 33.
Stii ce te-as intreba eu: “Turnatoria, vanzarea fratilor este de la oameni sau de la Dumnezeu?”

By: Mihai on ianuarie 26, 2008
at 9:46 am

Pentru Daniel Chereji si Daniel Mitrofan,
Daniel Chereji ma bucur sa vad ca intervii cu intelepciune, in a sustine un om si o cauza care necesita acum mai mult ca oricand multa perseverenta.
Te saluta un fost coleg de la Oradea.

By: nicu on ianuarie 26, 2008
at 3:39 pm

pt. J.R.

Comentariul dumneavoastra nu este transparent ci aduce aceleasi teme pe care le-ati mai adus. Doar la intrebarea de ce nu lasam biserica sa ii judece, va raspund ca tocmai aici este problema. Biserica (adica preotii, pastorii etc.) deocamdata nu vrea sa-i judece, de aceea trebuie impinsa usurel de la spate pana va incepe sa aplice Scriptura care o predica. Pe de alta parte, conform Scripturilor, fiecare credincios este un madular al Bisericii, deci si noi, iar noi am inceput sa judecam, cu multa blandete. Noi invitam, rugam, insistam, ne ducem si la ei, le spunem: indrazniti sa veniti sa va iertam si noi!

By: centruldeistoriesiapologetica on ianuarie 26, 2008
at 9:27 pm

pt. elisa

Ultimul dvs. comentariu, desi binevenit, pentru a putea fi acceptat, are nevoia de specificatia carui dintre comentariile de mai sus ii raspunde.

By: centruldeistoriesiapologetica on ianuarie 26, 2008
at 9:29 pm

Dragos Hreniuc Arizona SUA.Frate Daniele am citit cu multa atentie munca ta si am ramas foarete placut inpresionat.Munca ta a fost enorm de mare desigur ca uni au comentat alti au apriciat.Eu sant unl din cei care nam putu sa sufar acel sistem marsav si am luat drumul codrirol si de 21 de ani traesc in strainatate.Pe tatal si pe mama ta le cunosc bine iar pe tine te stiu pe cand erai un copil Ori cum iti doresc mult succes in continuare si bine cuvintarea Tatalui ceresc sa fie peste tine si familia ta.Al tau frate Dragos si Silvia Hreniuc Phoenix Az SUA.

By: DRAGOS HRENIUC on ianuarie 27, 2008
at 2:01 am

Domnul Isus i-a indemnat pe oameni foarte mult in mesajul lui sa fuga de ridicol. De exemplu la ospete suntem indemnati sa evitam situatia ridicola de a sta pe un scaun prea inalt si dupa aia sa coboram. De asemenea cred ca cei care se opun adevarului se mai incadreaza la “rastalmacirea” Scripturilor lui Pavel de care vorbeste apostolul Petru.
Ce vreau sa spun cu asta:
1. suntem ridicoli sa-i chemam pe oameni la pocainta cand noi nu iubim lumina
2. pocainta include acceptarea urmarilor; daca spune ca se pocaieste si nu pune si demisia pe masa, asta se numeste praf in ochi (scuzati limbajul).
4 milioane de oameni sau mai mult au plecat din tara sa munceasca in Italia etc fiindca Securitatea a impartit tara asta, dupa un plan binedefinit inca dinainte de revolutie. La fel, bisericile baptiste sunt goale din cauza acestor oameni, dusmani ai Duhului Sfant. Poate nu e vina lor, poate e normal sa-ti fie frica dar ce cauti sa te faci pastor daca ti-e frica ? Prima conditie e la Matei: sa nu va temeti de cei ce ucid trupul. Daca ei sunt modelele nostre, ce mai facem cu Wurmbrand, cu Calciu Dumitreasa, cu Isus Cristos ? Cat timp a trait Wurmbrand nu era primit nici prin biserici de tovarasii acestia, se stiu ei care, fiind acuzat ca e nebun. Cititi-i cartile si o sa va convingeti.
Sau vrem sa ne pregatim si noua terenul in caz ca vom face ca ei in viitor ? Sau nu cumva gandim asa fiindca suntem formati de ei dupa evanghelia succesului si nu a crucii ?

By: Petre on ianuarie 27, 2008
at 3:25 am

De remarcat faptul ca Daniel Chereji este unul dintre putinii pastori baptisti care are curajul sa sustina demersul privind deconspirarea fostilor colaboratori. Probabil ca in comentariile de pe bloguri se implica si alti pastori, dar o fac sub protectia anonimatului. Daniel C. o face deschis si ma rog ca Dumnezeu sa-l binecuvanteze si sa-i dea har in slujire.

By: Mihai on ianuarie 27, 2008
at 5:25 am

frate daniel,
domnul sa-ti dea putere sa poti merge mai departe,sa te ajute in tot ce faci,sa-ti dea multa intelepciune si sa te intareasca in credinta ta.Iti doresc multa iscuinta in abordarea tuturor problemelor cu care te confrunti,Domnul sa te fereasca de cei ce iti vor raul pentru ca stiu ca sunt multi.

By: dana on ianuarie 27, 2008
at 12:38 pm

intrebareaera’turnarea de frati e de la oameni sau de la Domnul am raspuns :e la diavol!
Da Petre,degeab ale vorbim de pocainta ,daca noi nu iubim lumina!
Ne pocaim noi mai inatai…si apoi,
dar pocainta cum ziceti,cheile de la masina furata pe masa,nu fur masina si vorbesc despre pocainta ,dar nu o dau inapoi!
Ma poaciesc,imi plang pacatele,nu faptul ca oamenii nu mai imi citesc cartile,
bineinteles ,ca abia atunci cartile ar putea fi citite cu adevarat!
Dar daca cartile mele ar avea cea mai mare vanzare posibile,dar eu “nu ma pocaiesc”?
Ce fac cu viata vesnica?
Ce castig? viata asta?
pate ca unii nici nu cred in viata vesnica,,,ca scriu scriu,…dar

By: elisa on ianuarie 27, 2008
at 9:49 pm

Adevarul este mai mare decat minciuna si decat tainuirea. Experienta imi demonstreaza ca si atunci cand taci ca sa faci bine, sa nu denigrezi, este tot tainuire a adevarului.

Nu ma refer la situatia in care ai o discutie privata si cineva ti se confeseaza. Atunci nu ai nici un drept sa spui mai departe. Pentru ceilalti e ca si cum nu ai avut discutia. Cel putin asa trebuie sa fie.

Dar, daca cineva face un rau si sta in el, iar tu tainuiesti (vorbesc la general, pes. a-II-a) de dragul linistii si pacii, numai liniste si pace nu va fii. Noi nu avem dreptul sa tainuim adevarul care-i priveste pe toti. Cine suntem noi sa tainuim adevarul care-i priveste pe toti. Doar daca Dumnezeu ne-ar porunci, am putea sa o facem. Dar atunci trebuie sa fim absolut siguri ca Domnul ne-a vorbit.

Cat priveste referirile la “oameni celebri” ai lumii baptiste din Romania, vom observa ca Pavel l-a mustrat in public pe Petru. Apoi, a redat aceasta intr-o epistola inspirata. Apoi, Petru a scris despre Pavel intr-un ton binevoitor de dragoste. Aceasta arata ca Petru a reactionat corect la mustrarea sa in public. De ce nu l-a mustrat Pavel in particular? Fiindca implicatiile actiunii sale au fost publice. Prin urmare, Pavel nu avea alta posibilitate.

La fel este si in acest caz. Cei care nu doresc adevarul se ascuns. Nu-l spun. Ameninta doar ca-l spun, dar nu-l spun si nici nu-l vor spune, fiindca-i arata pe ei rai. Jocul lor este doar pentru a parea ca sunt la fel ca cei care vor aratarea adevarului. De aceea exista o lupta contra dezvaluirii adevarului public.

Desigur, noi nu suntem perfecti, mai gresim. Dar adevarul este adevar, orice s-ar intampla. Avem ocazia sa ne pocaim si sa ne schimbam. Aceasta este scopul adevarului. Mai ales in contextul ca nu suntem acuzati si parasiti, ci aratati ca pacatosi, dar avand o speranta in Domnul Isus Cristos.

Slava lui Dumnezeu!

Multumesc pentru dorinta de a arata adevarul. Slava lui Dumnezeu!

By: ascultareacredintei on ianuarie 28, 2008
at 10:10 am

In plus, cei care spun sa iubim, dragoste in sus, dragoste in jos, ar trebui sa invete ca dragostea nu este si nu poate fi a-personala.

Prin urmare, daca ei iubesc, sa spuna cine sunt, pe cine iubesc si de ce ne indeamna si pe noi sa iubim. Eu cand citesc un blog sau un comment pe un blog si vad ca cineva zice “hai sa iubim, sa nu fim rai, sa tacem mai bine” si nu se refera concret in ambele sensuri (adresant si adresator specific), nu pot sa accept mesajul respectiv nici pentru evaluare. Ce sa fac cu el? De la cine e? Cui se adreseaza? Cu ce drept? Cu ce cunostinte? Cu ce autoritate?

Asa, ca anonim, pot spune ce vreau. Pot fi chiar un fost informator, care inca are “in sange” dorinta de lovire si discreditare a Bisericii lui Dumnezeu. In fine. Cred ca ati prins ideea.

Sub vorbele “sa ne iubim” se poate ascunde chiar un cutit. Abel nu iesea la camp cu fratele sau Cain, daca stia ce vrea sa-i faca. Deci, a crezut opusul, l-a crezut frate. Pe cand Cain, era, cum zice Ioan, de la cel rau.

By: ascultareacredintei on ianuarie 28, 2008
at 10:24 am

Leave a response






Your response:

Categorii