O scurtă introducere la document:
Prin anul 1972 fr. Taloş Vasile şi Săracu Iosif au hotărât să se întîlnească pentru rugăciune. La această întîlnire au hotărît să-l invite şi pe fr. Ţon. Fr. Săracu a venit cu propunerea să fie invitaţi pe lîngă fr. Ţon şi fraţii Brînzei, Geabou, Bunaciu şi Ţunea. Fraţii Bunaciu şi Ţunea au renunţat la întrunirea de rugăciune. Aici cei 5 rămaşi au discutat problemele pe care le aveau bisericile. Fr. Săracu, fiind de 10 ani în lucrare la acea vreme, cunoştea cel mai bine problemele cultului între cei din grup, deşi fr. Brînzei şi Taloş se confruntaseră la rîndul lor cu aceste restricţii în scurtul lor timp de pastoraţie. La această întrunire fr. Ţon le-a mărturisit că l-a contrazis pe Wurmbrand afirmând că bisericile sunt mai libere în România, aceasta din cauză că, nefiind păstor, a ştiut problemele doar la suprafaţă. Pe baza acestor dezbateri cu privire la problemele cu care se confruntau bisericile baptiste, fr. Brînzei i-a spus fr. Ţon să pună pe hîrtie problemele bisericilor, iar ca urmare, fr. Ţon a scris (1973) lucrarea „Cine îşi va pierde viaţa”. Fr. Ţon a lansat această lucrare prin ţară fără să se consulte şi cu ceilalţi din grup. La întrebarea fr. Sărac Iosif, de ce a lansat lucrarea fără să îi consulte şi pe ceilalţi, fr. Ţon a motivat că a făcut-o datorită faptului că nu este păstor. Ca reacţii la această lucrare fr. Ţunea programează şedinţe cu toate cele 5 comunităţi teritoriale pentru excluderea fr. Ţon. La şedinţa de la Braşov (prima programată) a obţinut adeziunea pentru excluderea fr. Ţon. Fr. Taloş a mers la fr. Ţunea să discute şi să-l întrebe pentru ce doreşte să-l excludă pe fr. Ţon din cult. Motivarea a fost: idei periculoase aduse din occident. Fr. Taloş a replicat că aceste idei nu sunt din occident ci noi le-am spus, sunt problemele noastre. După despărţire, în drum spre casă, fr. Taloş are ideea să facă un sumar cu problemele cultului şi să-l ducă la Ceauşescu. A scris memoriul, s-a consultat şi cu ceilalţi şi au trecut la strângerea de semnături prin ţară. Ar fi fost mai mulţi păstori care l-ar fi semnat dar la ameninţarea că vor fi informate autorităţile despre aceasta, s-a hotărît ca fr. Săracu şi Geabou să-i ţină de vorbă pe respectivii iar fr. Taloş şi Brînzei să meargă să-l depună la Consiliul de Stat (având amîndoi cîte o copie şi stînd la distanţă unul de celălalt pentru ca măcar unul să ajungă). Fr. Taloş ajunge cu bine şi îl înregistrează la registratură. Fraţii Săracu şi Geabou au venit şi ei dupa inregistrarea memoriului şi apoi toţi patru au solicitat la Consiliul de Stat o audienţă cu tov. Ceauşescu. După ce le-a fost înregistrată cererea de audienţă, li s-a spus că răspunsul la această cerere li se va comunica. Se redă mai jos memoriul, al cărui efect a fost că preşedintele Departamentului Cultelor, tov. Dogaru i-a chemat şi le-a comunicat că tov. Ceauşescu a primit memoriul şi personal a subliniat în roşu problemele ce se vor rezolva de acum înainte. Deşi unele probleme s-au mai ameliorat sau rezolvat, au fost făcute presiuni prin conducerea Uniunii la nivelul tuturor comunităţior ca mulţi să condamne acţiunea, sau să îşi retragă semnăturile, iar la sfârşitul fiecărei şedinţe de comunitate teritorială s-a trimis câte o moţiune la Departament şi tov. Ceauşescu.
Lângă memoriu era şi un document care nu era lizibil ca şi fotocopie. S-a transcris şi se ataşează mai jos, în eventualitatea că acesta era o anexă la memoriu.
COLECŢIA DE LEGI ŞI DECRETE – 1974
1 oct. – 31 dec. pag. 1158 IVC
DECRET AL CONSILIULUI DE STAT Nr. 212 din 31 oct. 1974
Articolul 18
- orice persoană are dreptul de libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei, acest drept implică de a avea libertaea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, atît în public cît şi în particular, prin cult şi îndeplinirea riturilor, prin practici şi prin învăţămînt.
- Nimeni nu va fi supus vreunei constrîngeri, putînd aduce atingeri libertăţii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa.
Articolul 19
Nimeni nu trebuie să aibe de suferit din cauza opiniilor sale.
Orice persoană are dreptul la exprimare, acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de răspîndi idei şi informaţii de orice fel, indiferent de frontiere, sub formă orală, scrisă, tipărită, ori artistică sau prin orice alt mijloc la alegerea sa.
CONSTITUŢIA R.S.R.
Articolul 28
Cetăţenilor R.S.R. li se garantează libertatea cuvântului a presei, a întrunirilor, a mitingurilor şi a demonstraţiilor.
Articolul 30
Libertatea conştiinţei este garantată tuturor cetăţenilor R.S.R.
Oricine este liber să împărtăşească sau nu o credinţă religoasă.
Libertatea exercitării cultului religos este garantată. Cultele religioase se organizează şi funcţionează în mod liber. Modul de organizare a cultelor religioase este reglementat prin lege.
Şcoala este despărţită de biserică. Nici o confesiune sau comunitate religioasă nu poate deschide sau întreţine alte instituţii de învăţământ decît şcoli speciale pentru pregătirea personalului de cult.
Postat in Uncategorized





