Comentarii pentru: CAZUL FR. TON IOSIF

de: centruldeistoriesiapologetica

centruldeistoriesiapologetica — Wed, 16 Dec 2009 17:23:34 +0000

Hozan Vasile,

Daca are cineva o predica pe tema judecatorului nedrept din Ev. lui Luca, va rog sa o trimiteti fr. Hozan Vasile spre ajutor, la adresa de e-mail pe care o mentioneaza dumnealui. Multumesc celor care puteti sa il ajutati.

de: Hozan Vasile

Hozan Vasile — Tue, 15 Dec 2009 20:57:26 +0000

eu as vrea sa gasesc o predica despre judecatorul nedrept din Ev. lui Luca … Cine mi-ar putea-o posta pe adresa de E-mail: (hozanvasile@yahoo.com)
va-si multumi mult si apoi va-si si spune de ce cder aceasta…

de: dorin

dorin — Mon, 20 Jul 2009 02:38:14 +0000

Yuliya;
Tragic exemplu; bine faceti ca n-o judecati.
ispita pt fratii nostri care au cedat a fost mai subtila. Pe ei nu i-a pus sa se lepede. Asta ar fi facut-o putini. Ex. un caz celebru cu poetul Vasile Militaru care insa a dat declaratia in faza in care nu mai era constient (din cauza torturilor). Povestea am auzit-o la TV de la un detisnut politic…
A fost mai subtil cind li s-a cerut crediciosilor/pastorilor/preotilor doar sa colaboreze.. nu sa se lepede. Ispita fost infrumusetata in haine gri..
Tatalui meu i-au cerut sa declare doar ca nu mai merge la biserica si “n-ai decit sa te duci in fiecare duminica” i-au spus. “Pe noi nu ne intereseaza unde mergi d-ta; noi vrem sa avem declaratia la dosar”. Tata n-a dat-o, dar altii care au dat-o s-au trezit ca fusese luata in serios. Si n-au mai mers la biserica iar unii aparent si-au pierdut credintsa. Ce-a fost in inima lor doar Dumnezeu stie…Diavolul e lucrat prin securisti/comnunisti cu inselaciuni…
Despre Tson, povestea-i lunga si incurcata pt a o putea eu intselege.. Un singur lucru merita sa stiti: asa cum dinsul a declarat si stie o tsara intreaga, dinsul s-a lepadat, a ajunsa sa nu mai creada in Dumnezeu si in aceasta stare de decadere a ajuns la multe pacate printre care si la acela de informator…Nu e de mirare, ca fiind cazut de la credintsa a cedat [si] in fatsa acestei ispite. Apoi s-a pocait si a devenit un martor important al Domnului. Dupa re-intoarcere, la o vreme, a rupt-o si cu Securitatea. De-aici incolo lucrurile sunt mai incurcate, insa.

de: Yuliya

Yuliya — Fri, 17 Jul 2009 07:02:51 +0000

Dorin, sunt de acord cu ceea ce ai scris; m-am mai gindit la cele citite (fr. Ton mi-a fost profesor; am fost de multe ori la ei acasa la Oradea); acum m-am mai linistit si ma gindesc ca noua celor mai tineri ne este usor sa judecam, dar oare daca eram si noi in anumite situatii, procedam diferit? Si Petru a zis ca el nu se va lepada de Cristos; una e sa zici si alta e sa faci cinda ajungi in fata situatiei….Domnul sa aiba mila de toti, caci pacatul ne pindeste si niciodata nu stii cit vei mai sta in picioare.
Inaite de al doilea razboi mondial, in ‘40, jandarmii i-au chemat pe toti pocaitii din satul nostru la primarie, le-a dat niste foi prin care trebuiau sa declare ca ei se leapada de credinta; unii s-au speriat si au facut-o; o bunica de-a mea a scris declaratia, dar s-a vorbit cu bunicul ca ei vor scrie doar pe foaie, insa in inima lor ei nu se vor lepada; alta bunica nu a scris, ba a spus ca pot si s-o impuste, dar ea nu va da nici o declaratie; a doua zi dimineata bunica care a scris declaratia a mers la primarie si a cerut foaia inapoi ca s-o rupa, caci nu dormise toata noaptea si avea mustrari cumplite de constiinta; s-a pocait imediat si a fost credincioasa pina la moarte. Acum eu oare s-o judec pe bunica care a scris declaratia? Si una si alta mi-au fost exemple extraordinare; Dumnezeu va judeca pe fiecare.

de: Dorin

Dorin — Mon, 06 Jul 2009 18:35:45 +0000

Yuliya:
Am facut scoala in comunism in Rpmania. Intseleg din ce spuneti si din ce-am citit si povestit cu altii ca in fosta URSS situatia a fost cu mult mai grea decit in Romania. Am toata admiratia pt parintii dvs.
In Romania, asa cum spuneti, nu toti care au facut o facultate au fost informatori. Eu nu am fost si nici nu mi-a cerut nimeni sa devin. Si nici nu m-am ascuns ca-s pocait.
Vreau sa va spun insa ca situatia a fost diferita in functie de: perioada de studii, facultatea la care mergeai, profesori mai comunisti sau mai putin, colegi care te reclamau sau nu, zona geografica a tsarii. Cazurile au fost tare diferite. Pe sora mea au dat-o afara din liceu (1976 ?). Pe mine nu m-au dat nici macar din facultate… Cei mai grei ani au fost 1945-1965… Dupa 1968 s-a redus numarul restrictiilor, apoi prin 1975 s-au inrodus altele noi. Restrictiile introduse in ‘75 au fost referitoare la facultatile unde pocaitii nu puteau intra: Drept, Comert Exterior, sociologie, filozofie, ziaristica, etc. La doctorat era practic imposibil sa mergi pt ca-ti cereau sa fii membru de partid. Prin mila lui Dumnezeu, in primii ani (1945-1960) au “scapat” multi pocaiti pt ca erau copii de muncitori. Copiii de intelectuali n-aveau voie sa mearga la Facultate(indiferent de religie). Pe scurt: faptul ca cineva are o scoala nu spune totul despre colaborarea cu Seciuritata. Depind de “n” factori.
PS: Dumnezeu a purtat de grija copiilor Sai in chip miraculos. Fratele mai mic al unui condamnat pt credintsa (Taian Banu -lotul Moisescu) a fost chemat la Securitate. Tocmai voia sa dea la facultate. Securistul -n-o sa ma credeti- i-a spus, “mai baiete, ai o sansa. Du-te in ultima zi, in ultimele ore de inscriere pt ca nu mai au timp sa te verifice”. Asa a facut si l-au scapat. Dumnezeu a fost cu noi in fel si chip. De n-ar fi fost El de partea noastra ne mincau… asa insa am invins noi.. Slavit sa fie Domnul. Nu fara infringeri, insa…

de: Yuliya

Yuliya — Sat, 20 Jun 2009 01:27:35 +0000

In timp ce citeam cele de mai sus, am inceput sa-mi lamuresc niste nedumeriri pe care le-am avut chiar de la inceputul studentiei mele la Oradea: cum de atitea pastori si credinciosi romani au facultati (unii doctori, altii invatatori, ingineri etc.); eram chiar un pic invidioasa ca uite tot intr-o tara comunista ca si Uniunea Sovietica (eu m-am nascut in Moldova) baprtistii au avut posibilitatea sa mearga la scoala, iar la noi nu te mai puteai ridica de la rangul de taran; imi parea rau ca parintii mei n-au putut sa mearga la facultate din cauza credintei si au trebuit sa munceasca din greu toata viata la pamant. Mama mea a fost data afara din scoala chiar inainte de examenele de bacalaureat si era cea mai buna studenta din toata scoala; au chemat-o si i-au spus:” Trebuie sa alegi astazi scoala sau biserica”; fara sa se gindeasca macar o clipa a spus ca alege biserica, si-a luat traista si a plecat acasa, s-a inchis intr-o camera si a plins mult caci ii placea foarte mult sa invete. Tatalui meu la fel i s-au propus “afaceri” cu fel de fel de promisiuni dar niciodata n-a facut tirg cu nimeni. Sunt mindra de parintii mei; sunt mindra ca am crescut intr-o familie de tarani care nu s-au compromis si au stat tari. Nu i-a interesat posturi, sa fie mai mari, nu le-a fost frica de lucru greu, n-au dat din coate si nici n-au imbrincit pe nimeni de dragul de a ajunge in frunte, desi li s-a oferit sansa caci erau inteligenti, invatau bine, citeau mult si aveau multe abilitati. Au preferat sa ramina in umbra, modesti si integri. In 2001 cu doar doua saptamini inainte de a pleca in America cu intreaga familie, a venit la noi acasa prima mea invatatoare de la scoala elementara; eram doar eu acasa si am invitat-o sa intre; ea insa mi-a spus: “Nu o sa intru, caci n-am prea multe de spus, doar ca imi pare rau ca cel mai cinstit si integru om din sat (era vorba de tatal meu) pleaca peste hotare”. Si cind te gindesti ca ea si sotul ei erau niste comunisti tare inversunati si nu scapau nici o ocazie de a-i necaji pe elevii care veneam din familii de baptisi.
Nu cred ca toti credinciosii din Romania care au reusit sa faca o facultate au trebuit sa fie si informatori, totusi cred ca multora li s-a pus conditia asta, caci asa reiese din cele ce am citit.